Meșteșuguri tradiționale

Dezvoltarea țesăturilor de interior este legată de înflorirea generală a artei populare din sec. al XIX - lea, ca urmare a unor prefaceri structurale benefice survenite în condiția economică și socială a țăranimii.
În ierarhia valorilor artei populare ocupă un loc deosebit scoarțele si chilimurile. Ca tip de țesatură, scoarța este de veche tradiție, fiind piesa decorativă principală de interior din zestrea fetelor de țărani. Confecționarea și posesia de scoarțe confereau prestigiu social fetelor cu îndemanare tehnică. Transportarea zestrei la casa ginerului se facea printr-un adevărat ceremonial, unde fiecare piesă trebuia să fie prezentată comunității.
Scoarța oltenească se impune, în primul rând, prin motivul vegetal. De obicei, câmpul și chenarul scoarței oltenești sunt acoperite cu buchete și ramuri cu frunze și flori (margarete, lalele) dispuse orizontal în rânduri dese.
Compoziția ornamentală este dezvoltată prin folosirea unor motive figurale (animale și oameni) integrate compoziției vegetale. Motivele antropomorfe – figuri de femei adesea în mișcare prinse în horă sau diverse personaje - apar uneori ca fiind componentele unei veritabile mici scene. Coloritul scoarțelor este nuanțat și rafinat. Câmpurile, de obicei colorate în bleumarin, vișiniu, azuriu, verde, cafeniu se remarcă prin strălucirea lor inegalabilă. În repertoriul ornamental al scoarțelor, apar adesea păsări, animale și diferite personaje.
Domeniul în care țesătoarele din Oltenia au demonstrat talent și imaginație creatoare este acela al chilimurilor. Spre deosebire de celelalte țesături, chilimul se caracterizează prin anumite particularități. atât în ceea ce privește dimensiunile, cât mai ales în ceea ce privește ornamentația, forma dreptunghiulară, bine proporționată și cu un decor preponderent vegetal și zoomorf, având unele motive de import împletite organic cu cele de tradiție autohtonă. Este confecționat dintr-o foaie lată, lucrat în tehnica chilim, care permitea realizarea unor motive bine conturate.

Surse Foto și Text:
http://www.folcloroltenesc.ro/oltenia-traditii;
http://www.romanianmonasteries.org/ro/romania/oltenia-traditii;
http://www.traditiidoljene.ro

Covorul oltenesc este considerat unul dintre cele mai valoroase tipuri de scoarță romanească. Regăsim simboluri si motive care provin din inventarul artei țăranești și brâncovenești, motive a căror semnificație este legată de sensul fundamental al spiritualității românești, ca: vorbele vieții, calul și călarețul, cocoșul, cucul, cerbul. Coloritul este dat de albastrul ultramarin, verdele pastelat, roșul-vișiniu care reprezintă fondul și determină cromatica ornamentelor.

Oltenii nu au fost pricepuți doar în arta de a lucra țesături, ei sunt mari maeștri și în arta olăritului.
Perfecționarea tehnicii de ardere a vaselor și ulterior, introducrea roții olarului au constituit momente importante în evoluția acestui meșteșug.
Ceramica din Oltenia poartă peste timp amprenta inconfundabilă a culturilor și civilizațiilor arhaice din acest spațiu geografic. Confecționarea ceramicii este manuală, după un proces tehnologic transmis de sute de ani. Principalele faze ale procesului tehnologic, sunt: pregătirea lutului pentru modelare (transport, dospit, tăiat, frământat, curățat de impurități, formarea gogoloaielor în funcție de mărimea și forma vasului), modelarea obiectului dorit, zvântatul sau zbârcitul, răzuitul, găuritul și iscălitul, decorarea, uscarea, arderea la primul foc, smălțuirea, arderea la al doilea foc și obținerea produsului finit.

O alta categorie de obiecte o reprezinta mobilierul compus din lazi de zestre, dulapuri inalte, mese cu dulap, mese rotunde. Decorul lăzilor atrage imediat privirea, fiind format din combinații de linii drepte și negre, la care intervin culorile roșu și negru.

Arta lemnului se constituie ca unul din acele domenii in care virtuțiile artistice ale meșterilor populari din Oltenia au fost împlinite, constituie în același timp, realizări de seamă ale artei populare românești. Categorii de obiecte din lemn care îmbracă forme artistice se întâlnesc în aproape toate domeniile legate de activitatea gospodăriei țărănești: elemente de arhitectură, de construcție, mobilier, unelte și obiecte de uz casnic.
Tehnicile folosite în prelucrarea și ornamentarea lemnului sunt: incizia, crestarea, cioplirea și sculptura. Elementele arhitecturale pe care sculptura populară le pune în evidență sunt: stâlpii prispelor și foișoarelor, ușile caselor, undrelele ce maschează încheietura bârnelor la colțurile construcțiilor și ancadramentele ferestrelor. Dintre exponatele din lemn, se remarcă în primul rand “ușa de biserică” sculptată de la începutul sec. al XIX-lea, al cărei decor realizează o sinteză de ornamente populare (soarele, șarpele, formele vieții) și ornamentele culte, specifice artei brâncovenești (vulturul bicefal, motive vegetale).

Mai multe meşteşuguri artistice tradiţionale găsiți expuse la Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei (Casa Băniei).