Vreau mofturi și finețuri!

Domnul acuză pe cocoane că nu se ocupă destul cu menajul, cocoanele-l acuză pe domnul că nu e destul de sever cu slugile. Ginerele scapă o vorbă groasă, soacra se scoală indignată de la masă drăcuind pe șoangherița, și fiică-sa cu copiii încep să plângă.

Ca toate să fie ajunse din nou la locul lor, cocoanele au nevoie de siestă. Pleacă la plimbare cu trăsură. E zi de duminică și damele distinse vor mofturi și finețuri.

-Madamo, pe aleile parcului, în aerul ista curat mă simt din nou ca la 20 de ani. Ar merge ceva bonbons et chocolat sau poate niște mătăsuri fine ori de ce nu, câteva bijuterii, să pot să-mi ridic din nou nasul pe sus, spune una dintre cocoane, plină de ghidușie.

 -Auzi dumneata!... Mofturi!

𝑽𝒂̆ 𝒊𝒏𝒗𝒊𝒕𝒂̆𝒎 𝒔𝒂̆ 𝒔𝒂𝒗𝒖𝒓𝒂𝒕̦𝒊 𝒎𝒐𝒇𝒕𝒖𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒂𝒏𝒊𝒍𝒐𝒓 1900 𝒍𝒂 𝒑𝒂𝒔 𝒑𝒓𝒊𝒏 𝑷𝒂𝒓𝒄𝒖𝒍 𝒎𝒖𝒍𝒕 𝒊𝒖𝒃𝒊𝒕, 𝑷𝒂𝒓𝒄𝒖𝒍 𝑹𝒐𝒎𝒂𝒏𝒆𝒔𝒄𝒖.