Biserica Sfântul Ilie

Situată în imediata vecinătate a străzii Lipscani, principala arteră comercială a centrului vechi negustoresc al orașului, și a Palatului Administrativ, biserica actuală a fost construită pe locul unei biserici mai vechi, ridicată în secolul al XVIII-lea de boierii Otetelișeni.
Biserica cu hramul Sf. Ilie. ctitorie a vornicului Ilie Otetelișanu, a fost zidită în secolul al XVIII-lea. Deși pisania originală a bisericii nu s-a păstrat, o inscripție așezată în anul 1890, vizibilă și astăzi, menționează anul 1751 ca anul construirii acestei prime biserici: „În locul vechiei biserici făcută de rep: Ilie Otetelișanu pe la anul 1751 s’a construit această sântă biserică… Pe tronul țerei fiind Rege M. S. Carol I-ul și Regină Elisaveta, A. S. R. Ferdinand Moștenitor, Episcop D. D. Ghenadie, Ctitori Maria C. Otetelișanu și fii, represintați de tutore unchiu Sava Șomanescu și Maior P. Otetelișanu ctitori. Adtori Barbu Ionescu, B. Rioșianu, casier D. Istrati, secretar D. Cuțiana, Arhitectu F. Springer, Antreprenori C. Trolli & C. Bardelli. Piatra fundamentale a acestei biserici cu patrunagiu Sf. Ilie s’a pus la 7 iulie 1889 și s’a terminată la 30 august 1890.” Cu toate acestea, în arhiva Mânăstirii Hurezi s-a descoperit testamentul lui Ilie Otetelișanu, datat în 11 decembrie 1732, în care vornicul menționează „a mea dulce nădejde, biserica mea din Craiova”, căreia dorește „să i se termine tâmpla și să se acopere din nou cu șindrilă”. Testamentul lui Otetelișanu dovedește că în 1732 biserica Sf. Ilie exista deja de un număr de ani care să justifice nevoia de reparații. Pe baza acestor informații, profesorul și istoricul Petre Gârboviceanu stabilește ca perioadă de ridicare a bisericii anii 1710-1725, anul 1720 fiind acceptat ca data cea mai probabilă a finalizării construcției acestui lăcaș. Astfel, biserica Sf. Ilie este considerată cea mai veche biserică de zid construită în sec. al XVIII-lea în Craiova.
Biserica vornicului Ilie Otetelișanu avea dimensiuni reduse și un singur turn, dar a fost înzestrată de ctitor cu argintărie, veșminte și cărți, dar și moșii, devenind astfel una dintre cele mai bogate lăcașuri de cult din Bănie. Locul în care a fost construită era unul dintre cele mai aglomerate din oraș, la granița dintre târgul permanent al Craiovei și așa-numitul Târg de Afară, care în timp va ajunge să poarte numele mahalaua Sf. Ilie.
Prin testament, vornicul Otetelișanu a înzestrat biserica cu moșii, casele sale din Craiova, via de la Sutești și alte bunuri imobiliare, și l-a lăsat ctitor pe vărul său Barbu Otetelișanu, fiul lui Gorgan Otetelișanu, pe care îl îndatora ca din prisosul venitului „să îmbrace săracii, să scoată datornicii din temniță, să hrănească bolnavii.”
In cutremurul din 1838 „turnul bisericii a crăpat în trei locuri, au crăpat doi stâlpi în interior, căzând și tencuiala”. În urma cutremurului, vornicul lordache Otetelișanu și epitropul Grigore Otetelișanu îi fac bisericii reparații capitale, care îi schimbă cu totul înfățișarea.
Pictorul Constantin Lecca este cel care a zugrăvit biserica Sfântul Ilie în perioada 1840-1841.
Biserica a fost reclădită în 1889-1896 şi restaurată în 1939-1940. În 1892-1893 ea a fost pictată de Ioanid, pictor din Bucureşti, sub directa supraveghere a pictorului Gh. Tattarescu. Este ultima biserică pe care o mai pictează artistul.
Cu veniturile acestei biserici s-a întreţinut Şcoala de fete Lazaro-Otetelişanu şi s-a înfiinţat din fondurile ei şi prin sârguinţa lui Iordache Otetelişanu prima Şcoală Centrală de fete din Ţara Românească. Din scrisorile inedite ale lui Petrache Poenaru aflăm că înainte de anul 1835, Iordache Otetelişanu a deschis în case cu chirie un pension de fete.
La 21 martie 1836 paharnicul Constantin Lazarie îşi face testamentul prin care casele ce le avea în Craiova, de la soţia sa, le lasă pentru a se instala în ele un pension de fete. La 1837 fraţii Iordache şi Grigore Otetelişanu au întocmit un proiect de testament, prin care hotărau, cu banii daţi de biserica Sfântul Ilie, unde ei erau ctitori, să transforme casele Lazarie în local pentru un pension de fete.
La 1867, Grigore Otetelişanu vorbeşte în testamentul său de Şcoala de fete externe Lazaro-Otetelişanu, care să se întreţină din fondurile ei şi ale bisericii Sfântul Ilie.
Fiind biserică particulară şi nu mănăstire, averile ei au scăpat de secularizare, dar expropierea a lipsit-o de moşii, făcând cu greu faţă cheltuielilor de întreţinere a Şcolii Otetelişanu.

Surse:
http://www.monumenteoltenia.ro/biserica-sf-ilie-craiova/
http://memorielocala.aman.ro/files/biserici.html
https://www.facebook.com/pages/Biserica-Sf-Ilie-Craiova/130511314272573