Mănăstire / Biserică

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" - Biserica cu pictura exterioara Biserica Murgaşu a fost ridicată între anii 1807-1811. Ctitoria a fost pictată la exterior numai la pridvor după terminarea construcţiei, în anul 1811. Biserica a fost recondiţionată recent, ocazie cu care s-au repictat în totalitate atât frescele de la exteriorul pridvorului, cât şi cele din interiorul acestuia. La nivelul anului 2008, starea de conservare a bisericii era satisfăcătoare. Sursa: http://cimec.ro/Monumente/LacaseCultPictExt/RO/Documente/ASP/detaliu.asp?k=18885-1

Biserica “Adormirea Maicii Domnului” Si “Sf. Pantelimon” – Mântuleasa Biserica ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului” și “Sf. Pantelimon” – Mântuleasa este un monument istoric de arhitectură de interes local, situat în zona centrală a municipiului Craiova, pe Calea Unirii, nr. 59. Clădirea este înconjurată de alte monumente istorice semnificative pentru orașul Craiova, ce includ Casa Vârvoreanu, Casa Nicolae Romanescu, Casa Feraru și Casa Grigorescu. Din pisania aflată la intrarea în biserica aflăm istoricul acesteia: “Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, s-a zidit această biserică, cu hramurile Adormirea Maicii Domnului, Sf. Pantelimon și Sf. Ecaterina în anul 1792 pe temelia uneia mai vechi, de către breasla croitorilor cu sprijinul vistiernicului Barbu Știrbei și alor negustori craioveni. În anul 1896, ajungând într-o stare avansată de degradare, biserica a fost rezidită prin stăruința preotului Ilie Dumitrescu și ajutorul unor enoriași înstăriți, fiind pictată de către pictorul Costache Petrescu. În anii 2011-2012 biserica a fost consolidată și restaurată, împreună cu întregul ansamblu istoric, sub oblăduirea I. P. S. Dr. Irineu Popa Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei și cu osârdia P. C. Pr. Paroh Constantin Reșceanu.” Primul lăcaș de cult construit pe locul actualei biserici Mântuleasa a fost o biserică mică de lemn, ridicată la începutul sau jumătatea secolului al XVIII-lea de jupâneasa Despina (sau Dospina), soția vistiernicului Strâmbeanu. În acele vremuri nu era un lucru ieșit din comun ca o femeie să întemeieze biserici, acest gest fiind întâlnit și în cazul bisericii Sfânta Treime, construită de stolniceasa Dumitrana Știrbei (soția marelui stolnic Constantin Știrbei). Spre finalul secolului, pe locul micuței biserici s-a ridicat din temelie o biserică de piatră, la inițiativa vistiernicului Barbu Știrbei, sprijinit de rafetul (breasla) croitorilor și de alți neguțători craioveni. Conform unui articol despre biserică din Arhivele Olteniei, 10, nr. 54-55, din martie – iunie 1931, o veche inscripție din 2 iunie 1786 a acestei biserici dărâmate preciza printre ctitorii acestia și pe loan Tarzibașa (terzibașă = staroste de croitori), Matei Tarzibașa, jupân Dicu Cojocaru, paharnicul Constantin Otetelișanu, Dragu Dumitru, tarzibașa Stoian Croitoru. Datorită aportului semnificativ al rafetului croitorilor din Craiova la construcția bisericii, aceasta a preluat hramul Sf. Pantelimon, patronul breslei croitorilor. Tot aici s-a păstrat și steagul breslei, care a fost luat la finalul secolului al XIX-lea și depus spre păstrare la Corporația Meseriașilor Principesa Ileana din localitate, de unde a dispărut ulterior, în timpul ocupației germane a Olteniei din 1916-1918. Nu se cunosc prea multe detalii despre stilul arhitectural și înfățișarea bisericii Mântuleasa de la 1786. Sursa: http://www.monumenteoltenia.ro/biserica-mantuleasa-craiova/

Biserica Evanghelică Luterană (de cult augustan) este găzduită într-un monument istoric de arhitectură de interes local, situat în centrul municipiului Craiova, pe Calea Unirii, nr. 13. Clădirea este situată lângă Palatul Jean Mihail (azi Muzeul de Artă) și vis-a-vis de Banca Națională a României – Filiala Dolj. Construcția actuală datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, fiind ridicată la inițiativa arhimandritului Sükei (Ciuche). Conform unui articol apărut în nr. 29-30, ianuarie –aprilie 1927, din Arhivele Olteniei , intitulat “Cu privire la Protestantism în Țara Românească”, în anul 1838 în Craiova erau 61 familii de protestanți, numărul persoanelor crescând la aproximativ 250 până în iulie 1839. Marea majoritate a acestora era formată din protestanți de diferite etnii, în special englezi, austrieci, prusaci și ruși stabiliți în Craiova. Pe baza acestei statistici, a unui raport emis de “departamentul trebilor bisericești” și a unei cereri a arhimandritului, Alexandru Dimitrie Ghica Voievod, domnul Țării Românești, aproba în 1839 construirea unei capele de rit protestant la Craiova. Singura condiție impusă de domnitor a fost ca prozeliții să nu fie acceptați în această biserică. Un anume arhitect Lindhorst a ridicat edificiul actual în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea (se bănuiește că în jurul anilor 1870-1872). Dar, în 1861, Comunitatea Evanghelică din Craiova trecea în grija Oficiului Prusac pentru Culte, statul prusac obligându-se să asigure buna funcționare a școlii și a parohiei. De altfel, și din corespondența arhimandritului reiese că o altă biserică de rit evanghelic / reformat a existat în Craiova mai devreme decât cea actuală, fără să cunoaștem informații cu privire la amplasamentul acesteia. În anul 1881, în spatele bisericii a fost înființată Școala Confesională Evanghelică, la care pastorul comunității evanghelice, însoțit de trei învățători, se ocupa de educația a 131 elevi. Această instituție a fost activă până în 1945, când a fost închisă de regimul comunist. Clădirea ce găzduiește biserica evanghelică, considerată a fi cel mai vechi lăcaș de cult protestant din Oltenia, aparține stilului neo-renascentist. În fața sa, până la poarta de intrare, se întinde o curte lungă, străjuită de copaci, străbătută de două alei laterale care conduc spre biserică. În prezent, biserica găzduiește atât comunitatea evanghelică-luterană, ce cuprinde un număr de 34 enoriași, cât și pe cea reformată. Slujbele sunt susținute de pastori ai Consistoriului Districtual Evanghelic din Sibiu în prima duminică a lunii și cu ocazia praznicelor împărătești. Surse: http://www.monumenteoltenia.ro/biserica-evanghelica-luterana-craiova/ https://www.facebook.com/pg/MonumenteOltenia/photos/?tab=album&album_id=297033960438534

Biserica Greco-Catolică Hram: Buna Vestire Program liturgic: Duminică și sărbători: 9.45 - Sfânta Liturghie Luni, miercuri, vineri: 9.00 Acatist Sâmbătă: 9.30 - Sfânta Liturghie Evenimente: 13 octombrie 2008 - Sfinţirea noii biserici din Craiova (bru.ro) 6 iulie 2009 - Maica Sfântă de Guadalupe în pelerinaj la Craiova (bru.ro) Jurisdicţie: Eparhia Greco-Catolică de Bucureşti Preot: Iulian Mladin Sursa: https://www.parohiigreco-catolice.ro/2015/05/parohia-greco-catolica-craiova-dolj.html

Biserica Madona Dudu Este cunoscuta mai ales sub denumirea de Catedrala Maicii Domnului, fiind una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din Craiova.. Biserica a fost construita in stil brancovenesc, cu abside pentru strane si tinda cu stalpi de piatra inflorati cu Frunze, între anii 1750-1756 la iniţiativa lui Constantin Fotescu si Hagi Ion Gheorghe. Biserica a fost numita astfel dupa icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului care - spune legenda - ar fi fost gasita intr-un dud aflat pe locul unde a fost construit ulterior altarul. Biserica Madona Dudu are drept hram Adormirea Maicii Domnului, ea fiind mai apoi refacuta, in anul 1844, dupa daramarea ei de cutremurul din anul 1831. Pictura ce imbraca peretii interiori ai bisericii poarta semnatura renumitului zugrav Gheorghe Tatarescu. Intre anii 1800-1801, intregul oras va fi incendiat de catre turcii lui pasa Cara Mustafa, condusi de pasa Pasvanoglu de Vidin. Bisericile au fost printre cele mai vizate cladiri, spre a fi distruse. Biserica Madona Dudu a fost si ea incendiata, astfel au pierit in flacari jilturile arhieresti, amvonul si mai multe sfinte icoane. Pictura a fost sever avariata, iar dependintele bisericii au fost arse pana la pamant. Din mila lui Dumnezeu, din incendiu a scapat icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Cutremurul din anul 1838 a avariat foarte mult biserica. Neputandu-se intari, ea a fost daramata pana la temelie, vreme de sase ani ea fiind rezidita si impodobita in stil baroc. Arhitectul care s-a ocupat cu lucrarile a fost chemat de la Viena, de catre boierul Iordache Otetelisanu. Surse: https://www.facebook.com/pg/biserica.madona.dudu/about/?ref=page_internal https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-madona-dudu-craiova-122141.html

Biserica Obedeanu purtând hramul “Buna Vestire” si al “Sf. Imparati Constantin si Elena”, biserica a fost construită în prima jumătate a veacului al XVIII-lea, anii 1748 - 1753, de marele paharnic Constantin Obedeanu. În ordine cronologică, ctitoria lui Constantin Obedeanu era după bisericile de zid Sfantul Ilie (1720), Sfantul Gheorghe Vechi (1730) şi Sfantul Ioan Sebastian (1742). Toate celelalte biserici erau din lemn. Este singura biserică din cărămidă din prima jumătate a veacului al XVIII-lea care-şi păstrează pisania din anii zidirii. Dionisie Fotino a numărat-o printre cele opt mănăstiri ale Craiovei. Familia mare a Obedenilor, a întreprins o serie de acte ctitoriceşti şi danii la biserici şi mănăstiri, fiind în acelaşi timp una din familiile boiereşti cele mai bogate din Craiova şi probabil şi din Oltenia. Aşezământul a fost la început mânăstire şi spital. În anul 1775 s-a construit aici “şcoala domnească de la Mănăstirea Obedeanului”, iar în 1822, şcoala publică de pe lângă Mănăstirea Obedeanu a devenit “şcoala domnească”, unde se preda nu doar în limba română, ci şi în limba franceză şi greacă. În urma marelui cutremur din 1838, biserica a ajuns “într-o desăvârşită dărăpănare”, după cum se arată într-un document al vremii. La câţiva ani după cutremur (1843-1844) biserica este refăcută: i se închide pridvorul şi rămâne numai cu un turn. Ultima reparaţie radicală i s-a făcut în 1857-1858, iar in perioada 1930-1931 s-a zugravit din nou în interior, i s-au schimbat ferestrele şi i s-a mai adaugat un turn. Clădirile din incinta curţii bisericii au fost demolate în 1888-1889, pe locul lor construindu-se localuri pentru şcolile primare de fete şi de băieţi (Şcoala Obedeanu). Conform Pr. Drd. Ioan Ioanicescu, din tot ce a fost odinioară așezământul Obedeanu, astăzi mai dăinuie doar biserica și o parte din zidul ce împrejmuiește școala pe laturile de apus și miazănoapte. Surse: http://www.monumenteoltenia.ro/fosta-manastire-obedeanu-biserica-buna-vestire-si-sf-imparati-craiova/ https://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=164 http://memorielocala.aman.ro/files/biserici.html

Biserica Romano-Catolica Toti Sfintii sau Sf. Anton Hram: Toţi Sfinţii, Sf. Anton În anul 1827, pr. Ludovic Bodor, sprijinit de Episcopul Iosif Molajoni, a cumpărat, de la doamna Smaranda Prisăceanca, locul pe care se află si biserica din localitate, cu 300 de galbeni. Pe acest loc a început construirea bisericii în anul 1844, cu următoarele dimensiuni: 14 x 7 stânjeni si înăltimea de 4 stânjeni. Era prevăzută cu 3 altare. Clopotul turnului avea 35 de ocale, iar în anul 1857, Episcopul Angelus Parsi îi va dărui un clopot de 70 ocale. Biserica astfel dotată a fost sfintită în anul 1844 de Episcopul Molajoni, în cinstea "Tuturor Sfintilor". Într-o sală mare din casa parohială s-a amenajat o scoală la care preda ca învătător pr. Ludovic Bodor. Reparatii si reamenajări mai însemnate s-au făcut după anul 1884 de către noul paroh, pr. Eduard Struzina. Împăratul Franz Joseph a donat 2500 galbeni. Turnul vechi al bisericii s-a demolat, construindu-se turnul gotic care a existat până la cutremurul din anul 1977. În turn s-a instalat un ceasornic, s-au înlocuit ferestrele bisericii, s-au construit alte bănci moderne si s-au adus trei altare noi gotice, frumos sculptate, iar în anul 1894, s-a achizitionat orga bisericii. Reparatii generale s-au făcut în anii 1910 si în 1922. Cutremurul din martie 1977 a avariat grav turnul bisericii si partea de lângă turn, care au trebuit să fie demolate si reclădite în forma initial. Tot atunci a fost consolidată si biserica. În anul 1884, a venit paroh pr. Eduard Struzina care a adus la Craiova Congregatia călugăritelor Mariei Ward, Doamnele Engleze, care au deschis imediat o scoală pentru instruirea si educarea fetelor, scoală care s-a dezvoltat rapid sub îndrumarea superioarei Gisela Kolbay (având scoală elementară si pension - mult căutat de lumea craioveană). Institutul si a încheiat activitatea în vara anului 1948, o dată cu nationalizarea scolilor. Pe terenul Parohiei Craiova a existat si un azil pentru femeile sărace, înfiintat de pr. paroh Andrei Kuczka. În anii 1998-1999, s-au renovat interiorul bisericii, pictura si statuile, de asemenea, s-a renovat interiorul casei parohiale. Între anii 1991-1994, cu sprijinul Guvernelor Republicilor Germaniei si Italiei si sub îndrumarea pr. decan Râtan Ionel, în curtea Parohiei s-a construit o grădinită, care poartă numele de "Sfântul Anton". În anul 1992, prin hotărâre judecătorească, a fost recuperat localul scolii catolice unde actualmente îsi are sediul Decanatul Romano Catolic si în care functionează Scoala Postliceală Teologico Sanitară Romano Catolică "Sfântul Iosif", care scolarizează elevele în meseria de "asistent medical generalist". https://www.biserici.org/index.php?menu=BIA2&code=1459&criteria=&quick=&radio=b&order=P.TOWN,C.NAME,P.NAME https://www.gds.ro/Actualitate/2014-08-02/Biserica+%E2%80%9ESfantul+Anton%E2%80%9C%2C+o+opera+arhitectonica+de+200+de+ani/

Biserica Sfanta Treime este situată în strada Ion Maiorescu nr.9 (fosta Barbu Ştirbei ), în faţa Colegiului Naţional Carol I. A fost ctitorită de Dumitrana Ştirbei, văduva lui Constantin Ştirbei, între anii 1765-1768. Faptul că biserica a început să se construiască în 1765, ne-o dovedeşte un document din 15 decembrie 1765, care spune că: „Dumitrana Ştirbei făcuse o biserică lângă casele sale din Craiova”. Biserica a fost ridicată la marginea Craiovei, pentru a avea întinderea necesară pentru „curte”. Curţile boiereşti din jurul bisericilor constituianu la început prima margine a oraşului, ca mai târziu să formeze centrul cel mai dezvoltat al Craiovei. Dumitrana Ştirbei a înzestrat biserica, la 1782 a comandat la Sibiu un policandru cu 24 de sfeşnice şi a zugrăvit biserica. Zugravul a fost adus de la Sibiu, de Barbu Ştirbei, fiul Dumitranei. În 1790 s-a adus un coplot cu următoarea inscripţie: „acest clopot s-a făcut de dumneaei stolniceasa Dumitrana Ştirboaica şi l-au aşezat la hramul sfintei Troiţe în Craiova”. Dupa 1811 aici se construiesc chilii după dorinţa exprimată în testamentul biv vel dvornicului Barbu Ştirbei. În această biserică, la 1821, s-au închis arnăuţii veniţi de la Bucureşti împotriva lui Tudor Vladimirescu, provocându-i mari stricăciuni şi în urma lor biserica a trebuit să fie reparată. În anul 1823 a fost refăcut acoperişul, biserica fiind acoperită cu „şindrilă măruntă, lucrată bine şi bătută în patru ”. În urma cutremurului de la 1838 nu s-au produs mari avarii. În anul 1840 a fost refăcută de Barbu Ştirbei (viitorul Domn al Ţării Româneşti) şi tot atunci i s-a aşezat şi pisania care arată primii ctitori. În 1890 i s-a făcut o nouă reparaţie, iar între anii 1901-1906 a fost dărâmată şi reclădită după planurile arhitectului André Lecomte de Nouy, cel care a refăcut din temelie şi biserica Sfantul Dumitru din Craiova. Printre epitropii bisericii care au administrat averile acestui lăcaş s-a aflat şi Anton C. Brăiloiu (prefect de Dolj), care a ajuns la conflict cu Ştirbei şi astfel el numeşte epitrop pe maiorul Alfred de Marentzeler (austriac de confesiune romano-catolică). A reparat şi el biserica, a dărâmat chiliile construite după 1811 şi pe locul lor a amenajat o grădină frumoasă. În timpul primului război mondial, sarcina de epitrop i-a revenit preşedintelui Curţii de Apel din Craiova, Mihalache Măinescu. În biserică sunt îngropaţi Dumitrache Bibescu şi soţia sa, Catinca Văcărescu. În anul 1890 s-a încercat ca din fondurile bisericii să se facă un spital, dorinţă ce nu s-a realizat. S-a făcut totuşi un dispensar medical pentru săraci, instalat provizoriu în casele de lângă biserică, iar după 1940 într-un local propriu. Surse: http://www.monumenteoltenia.ro/ansamblul-bisericii-sfanta-treime-craiova/ http://www.ziarullumina.ro https://adriandobrephotography.wgz.ro http://memorielocala.aman.ro/files/biserici.html

Situată în imediata vecinătate a străzii Lipscani, principala arteră comercială a centrului vechi negustoresc al orașului, și a Palatului Administrativ, biserica actuală a fost construită pe locul unei biserici mai vechi, ridicată în secolul al XVIII-lea de boierii Otetelișeni. Biserica cu hramul Sf. Ilie. ctitorie a vornicului Ilie Otetelișanu, a fost zidită în secolul al XVIII-lea. Deși pisania originală a bisericii nu s-a păstrat, o inscripție așezată în anul 1890, vizibilă și astăzi, menționează anul 1751 ca anul construirii acestei prime biserici: „În locul vechiei biserici făcută de rep: Ilie Otetelișanu pe la anul 1751 s’a construit această sântă biserică… Pe tronul țerei fiind Rege M. S. Carol I-ul și Regină Elisaveta, A. S. R. Ferdinand Moștenitor, Episcop D. D. Ghenadie, Ctitori Maria C. Otetelișanu și fii, represintați de tutore unchiu Sava Șomanescu și Maior P. Otetelișanu ctitori. Adtori Barbu Ionescu, B. Rioșianu, casier D. Istrati, secretar D. Cuțiana, Arhitectu F. Springer, Antreprenori C. Trolli & C. Bardelli. Piatra fundamentale a acestei biserici cu patrunagiu Sf. Ilie s’a pus la 7 iulie 1889 și s’a terminată la 30 august 1890.” Cu toate acestea, în arhiva Mânăstirii Hurezi s-a descoperit testamentul lui Ilie Otetelișanu, datat în 11 decembrie 1732, în care vornicul menționează „a mea dulce nădejde, biserica mea din Craiova”, căreia dorește „să i se termine tâmpla și să se acopere din nou cu șindrilă”. Testamentul lui Otetelișanu dovedește că în 1732 biserica Sf. Ilie exista deja de un număr de ani care să justifice nevoia de reparații. Pe baza acestor informații, profesorul și istoricul Petre Gârboviceanu stabilește ca perioadă de ridicare a bisericii anii 1710-1725, anul 1720 fiind acceptat ca data cea mai probabilă a finalizării construcției acestui lăcaș. Astfel, biserica Sf. Ilie este considerată cea mai veche biserică de zid construită în sec. al XVIII-lea în Craiova. Biserica vornicului Ilie Otetelișanu avea dimensiuni reduse și un singur turn, dar a fost înzestrată de ctitor cu argintărie, veșminte și cărți, dar și moșii, devenind astfel una dintre cele mai bogate lăcașuri de cult din Bănie. Locul în care a fost construită era unul dintre cele mai aglomerate din oraș, la granița dintre târgul permanent al Craiovei și așa-numitul Târg de Afară, care în timp va ajunge să poarte numele mahalaua Sf. Ilie. Prin testament, vornicul Otetelișanu a înzestrat biserica cu moșii, casele sale din Craiova, via de la Sutești și alte bunuri imobiliare, și l-a lăsat ctitor pe vărul său Barbu Otetelișanu, fiul lui Gorgan Otetelișanu, pe care îl îndatora ca din prisosul venitului „să îmbrace săracii, să scoată datornicii din temniță, să hrănească bolnavii.” In cutremurul din 1838 „turnul bisericii a crăpat în trei locuri, au crăpat doi stâlpi în interior, căzând și tencuiala”. În urma cutremurului, vornicul lordache Otetelișanu și epitropul Grigore Otetelișanu îi fac bisericii reparații capitale, care îi schimbă cu totul înfățișarea. Pictorul Constantin Lecca este cel care a zugrăvit biserica Sfântul Ilie în perioada 1840-1841. Biserica a fost reclădită în 1889-1896 şi restaurată în 1939-1940. În 1892-1893 ea a fost pictată de Ioanid, pictor din Bucureşti, sub directa supraveghere a pictorului Gh. Tattarescu. Este ultima biserică pe care o mai pictează artistul. Cu veniturile acestei biserici s-a întreţinut Şcoala de fete Lazaro-Otetelişanu şi s-a înfiinţat din fondurile ei şi prin sârguinţa lui Iordache Otetelişanu prima Şcoală Centrală de fete din Ţara Românească. Din scrisorile inedite ale lui Petrache Poenaru aflăm că înainte de anul 1835, Iordache Otetelişanu a deschis în case cu chirie un pension de fete. La 21 martie 1836 paharnicul Constantin Lazarie îşi face testamentul prin care casele ce le avea în Craiova, de la soţia sa, le lasă pentru a se instala în ele un pension de fete. La 1837 fraţii Iordache şi Grigore Otetelişanu au întocmit un proiect de testament, prin care hotărau, cu banii daţi de biserica Sfântul Ilie, unde ei erau ctitori, să transforme casele Lazarie în local pentru un pension de fete. La 1867, Grigore Otetelişanu vorbeşte în testamentul său de Şcoala de fete externe Lazaro-Otetelişanu, care să se întreţină din fondurile ei şi ale bisericii Sfântul Ilie. Fiind biserică particulară şi nu mănăstire, averile ei au scăpat de secularizare, dar expropierea a lipsit-o de moşii, făcând cu greu faţă cheltuielilor de întreţinere a Şcolii Otetelişanu. Surse: http://www.monumenteoltenia.ro/biserica-sf-ilie-craiova/ http://memorielocala.aman.ro/files/biserici.html https://www.facebook.com/pages/Biserica-Sf-Ilie-Craiova/130511314272573

Biserica “Sf. Nicolae” din Calafat este un monument arhitectural, fiind una dintre principalele lăcașuri de cult din orașul de pe malul Dunării, alături de Biserica “Adormirea Maicii Domnului”, Biserica “Izvorul Tămăduirii” și Biserica “Sf. Mucenic Gheorghe”, fiind considerata un monument . Situată într-o zonă centrală a orașului, la mijlocul distanței dintre Primărie și intrarea în port, biserica atrage numeroși credincioși de mai bine de mai bine de o sută de ani. Biserica „Sfântul Nicolae” din municipiul Calafat a fost construită în perioada 1730-1740. Parohia în care se încadra a împărtăşit multă vreme denumirea „Mahalaua din deal”. În vechime, din cauza permanentului pericol otoman de peste Dunăre, biserica a funcţionat la început într-un bordei. I s-au construit mai apoi, dar tot în pământ, pereţi de zid. În toamna anului 1830, i-a găzduit la o Sfântă Liturghie pe principele sârbilor, Miloş Obrenovici, şi pe Alexandru Ghica, domnul Ţării Româneşti. Mulţumirea euharistică adusă împreună lui Dumnezeu se datora încheierii unei convenţii la Poiana Mare, domeniul principelui sârb, cunoscută în istorie drept „Convenţia sării de la Poiana Mare”. Se certificase astfel cel dintâi contract comercial scris al Munteniei. Sfântul locaş s-a ridicat dea­supra pământului în 1853, când s-a şi acoperit cu olane. În perioada războiului Crimeii, lucrările de reconstrucţie au fost întrerupte. Reluate apoi, ele s-au terminat în anul 1856. În perioada 1860-1861, prin grija unui comitet condus de preotul Matei Dobriceanu, avându-i alături pe Vâlcea Jivcov şi Mihail Atanasiu, construcţia a fost prelungită şi înălţată. Cinci ani mai târziu, din iniţiativa preotului paroh Petru Calafeteanu şi a epitropilor D. Nicolescu şi S. Mladenovici, beneficiindu-se şi de sprijinul autorităţilor locale şi al obştii, bisericii i s-a făcut o cupolă, i s-a schimbat catapeteasma şi a fost din nou zugrăvită. Către sfârşitul secolului, biserica era deservită de un preot paroh, doi preoţi supranumerari, trei cântăreţi şi doi paracliseri. În acest statut, a fost cinstită de mai multe ori de prezenţa domnitorului Carol I. Regele a trecut pe aici la începutul Războiului de Independenţă, cartierul general al Armatei Române aflându-se la Poiana Mare, în pavilionul Obrenovici. „Biserica Independenţei” În anul 1905, parohul Bisericii „Sfântul Nicolae”, preotul Petru Calafeteanu, a pornit o vajnică luptă pentru ca „oraşul Independenţei” să aibă o catedrală demnă de rolul pe care îl avusese în istoria ţării. În acel an, sub primariatul lui I. S. Drăgulescu, se mutase piaţa de cherestea din faţa vechii biserici, dărâ­mân­du-se şi câteva construcţii mărunte; s-a mărit astfel spaţiul din jur, contopit cu cel al Grădinii publice. În 1906, când primar al Calafatului era Ion Ciupag, se dărâmă chiar sfântul locaş. Pe vatra vechii biserici, la 20 martie 1906, a început construcţia monumentalei clădiri actuale, după planurile arhitectului Kafauniski, lucrările fiind conduse de arhitectul C. Anghelescu din comuna Pleniţa. Biserica a fost proiectată în formă de cruce, având o turlă cu calota semisferică, pronaos şi două turle mai mici înfundate în faţă, cu o absidă principală şi două laterale în calote, pronaosul cu calota semisferică incluzând cafasul. Pridvorul a fost conceput deschis, sprijinit pe patru coloane care se află la capătul unei scări monumentale. Pictura figurală şi ornamentaţia de susţinere a cupolei au fost executate în culori de ulei de către pictorul Covaci. În cea mai mare parte, suprafaţa picturii este acoperită cu motive ornamentale străine stilului nostru tradiţional, în emulsie de tempera cu ulei. Catapeteasma este din tei sculptat, iar cele 49 de icoane sunt pirogravate şi uşor colorate în ulei. Biserica a fost terminată în anul 1910, când a fost sfinţită şi dată în folosinţă în timpul Episcopului D. D. Ghenadie. Pentru extinderea ei a fost nevoie ca o serie de imobile din jur să fie demolate, urmând ca pe locul viran rămas în perimetrul bisericii să fie lărgită Grădina publică. Cu prilejul săpăturilor făcute pentru reconstrucţie, s-au găsit multe cruci de morminte, probabil rămase de la vechiul cimitir care se afla lângă sfântul locaş. Ajutată de boierii şi filantropii calafeteni Ridicarea bisericii s-a făcut în întregime cu mijloace particulare, în vederea strângerii fondurilor constituindu-se un comitet de cetăţeni avându-l preşedinte pe Ilariu Marian, ginerele lui Ioniţă Marincu (în două rânduri primar al Calafatului: 1891-1894 şi 1898-1901). A strâns în jurul său şase dintre marii şi avuţii moşieri ai Calafatului, care au hotărât să contribuie fiecare cu venitul pe un an al unei moşii. Ilariu Marian, Ştefan Marincu, Dumitru Arssenie şi Sima Năiculescu au dat câte 10.000 de lei, Vasile Mirica şi I. S. Drăgulescu, câte 5.000 de lei. Au contribuit cu aceeaşi sumă Mari Faranga, moştenitoarea altui mare filantrop - Gheorghe Giuroglu, căruia oraşul îi datora spitalul cu 28 de paturi, precum şi Banca Calafatului, al cărei preşedinte era Ştefan Marincu, iar vicepreşedinte Dumitru Arssenie. De asemenea, toţi locuitorii oraşului şi-au dat obolul la ridicarea catedralei, fie muncind cu braţele, fie după puteri, contribuind în bani. Integrată firesc în perimetrul Grădinii publice, rămasă neîmprejmuită din cauza demolărilor făcute pentru a se crea spaţiu de construcţie bisericii, aceasta a necesitat să fie protejată cu un gard. La 25 martie 1907, în şedinţa extraordinară a Consiliului local, s-a aprobat suma de 1.037 de lei propusă de primar, pe baza devizului elaborat de inginerul arhitect al oraşului, necesară împrejmuirii parcului. În anul 1908 şi mai apoi în 1913, regele Carol I, inspectând Regimentul 31 Dorobanţi, a vizitat, aşa cum avea obiceiul, monumentul istoric ridicat pe locul bateriei Carol şi a luat parte de fiecare dată la Te Deum-ul săvârşit în onoarea sa în noua şi măreaţa Catedrală a Independenţei, „Sfântul Nicolae”. Chipul său, ca şi cel al primului-ministru al ţării, D. A. Sturdza, se află zugrăvit pe zidul ctitorilor, deasupra intrării principale în biserică. Vrednici slujitori la Altarul Bisericii „Sfântul Nicolae” De-a lungul timpului, au slujit cu devotament această frumoasă catedrală preoţi ca: Marin Petrescu, Petre Calafeteanu, Ştefan Ionescu, Dumitru Rudăreanu, Florea Pretorian, Antonie Căliman, Vartolomeu Gavrilescu, Vasile Marinaş, Gheorghe Guţulescu. Astăzi, la Sfântul Altar slujeşte ca preot paroh Adrian Micu. Prin truda acestora, biserica a trecut peste vicisitudinile timpului, care şi-a pus totuşi amprenta pe trupul bisericii, a cărei pictură s-a deteriorat, fiind necesare refacerea şi restaurarea ei, spre a o aduce în acea stare iniţială de profundă încântare estetică şi emoţională. Prin măiestria pictorului restaurator Mircea Constantinescu, în perioada 1988-1992, când preot paroh al bisericii a fost Vartolomeu Gavrilescu, s-a săvârşit această lucrare de înaltă artă. O nouă şi minunată haină i s-a dat apoi bisericii, prin restaurarea exterioară executată în timpul preotului paroh Gheorghe Guţulescu, în perioada 2004-2005, cu fonduri alocate din bugetul local al oraşului, completate şi prin contribuţii voluntare ale cetăţenilor din parohie. Loc de închinare şi reculegere, Biserica „Sfântul Nicolae”, prin maiestuozitatea şi grandoarea sa arhitecturală, este una din podoabele de preţ ale Calafatului, un obiectiv turistic admirat de toţi cei care trec prin localitatea noastră. Surse: https://ziarullumina.ro/actualitate-religioasa/regionale/oltenia/biserica-sfantul-nicolae-din-calafat-111111.html https://audiotravelguide.ro/biserica-sfantul-nicolae-calafat/ http://www.monumenteoltenia.ro/biserica-sf-nicolae-calafat/

În anul 1820 a fost fondată de către Constantin, Mihail, Dimitrie Cernătescu, Dumitru şi Ioan Opran biserica ce a fost finalizată în anul 1827. Pictura originală s-a păstrat până astăzi, în ciuda anilor mulți care au trecut peste ea.  Legenda ridicării ei pe locul pe care se află în prezent este foarte veche. Se spune că vechiul sat, aflat la vreo trei kilometri peste deal, în zona numită Treștenic, se afla o bisericuță din lemn. Ea a fost incendiată de către turci, iar vântul a luat o bucată din locașul de cult și a adus-o pe locul unde a fost ridicată actuala biserică. Această bucată de lemn se află acum – împreună cu alte obiecte care vorbesc de trecutul oamenilor acestor locuri – în Cula Cernătești, alt locaș încărcat de istorie.

Biserica "Sf. Nicolae" - Ungureni este un monument istoric reprezentativ pentru patrimoniul cultural local, înscris în Lista Monumentelor Istorice 2015 a judeţului Dolj la nr. crt. 207, cod DJ-II-m-B-08017, cu denumirea Biserica "Sf. Nicolae" - Ungureni, municipiul Craiova, judeţul Dolj, datare sf. sec. XVIII, ref. 1774-1780. Biserica este situată în partea de sud a oraşului, la intersecţia dintre Calea Caracălului cu Strada Ana Ipătescu, lângă cimitirul Ungureni, nu departe de Parcul Romanescu. Are o vechime de peste 200 de ani, fiind construită în jurul anilor 1774-1780, pe locul unei vechi biserici din lemn. Odinioară, în zona din apropierea bisericii veneau ciobanii prigoniţi din Ardeal, pentru a-şi vinde oile la zahanalele (abatoarele) din zonă. La marginea de miazăzi a cetăţii, a luat naştere o adevărată industrie de tăbăcărie, fiind locul cel mai căutat pentru cei care doreau să cumpere piei de oaie. Pârâul care traversa zona a luat denumirea de pârâul Tăbăcarilor, iar mahalaua a devenit Ungureni, de la cetele de ciobani transilvăneni care coborau aici cu turmele. Numele bisericii Ungureni şi al cimitirului de alături, au o istorie comună, existând argumente nescrise care le leagă de identitatea unui cioban care a poposit aici cu turmele sale. Potrivit unei legende locale, ciobanul transilvănean (ungureanul, aşa cum era cunoscut de localnici) a poposit cu turmele sale la marginea cetăţii. A fost primul dintre păstorii ce aveau să se stabilească în această zonă. Simţind nevoia unui loc în care să-şi poată pleca genunchii pentru rugăciune, ciobanul ungurean ar fi ridicat aici, cu cheltuială proprie, o frumoasă bisericuţă din lemn, pisania arătând clar acest lucru: „Din cauza robiei străine, ciobanul a fugit pe poteci şi drumuri numai de el ştiute, a ajuns aici şi drept recunoştinţă a ridicat din temelie această biserică". Noua ctitorie a luat hramul „Sfântul Nicolae", dar potrivit legendei, toţi o cunosc cu numele de Ungureni, „a Ungureanului" sau „a Ungurelului". Biserica "Sf. Nicolae" este o construcție de dimensiuni relativ mari, ţinând cont de epoca în care a fost construită: 20,85 m lungime pe 11,88 m lăţime în dreptul pronaosului. Construcţia, de tip navă, fără abside, dar cu un adaos care adăposteşte o scară interioară care asigură accesul la fosta clopotniţă, este compartimentată tipic pentru o biserică ortodoxă, cu pridvor deschis, pronaos, naos şi altar. Pridvorul, de formă dreptunghiulară, prezintă către vest o arcătură cu cinci travei având arcuri în plin cintru, susţinute pe şase coloane din zidărie de cărămidă plină de epocă. Pe laturile nord şi sud are câte o travee, cu o coloană angajată de zidărie. Boltirea se face cu două cupole susţinute de un arc median şi două arcuri laterale cu naşteri în "port-a-faux".  Pronaosul dreptunghiular, dispus transversal bisericii are dimensiunile interioare de 6.42 x 4.27 m şi o înălţime liberă maximă de 7.20 m în cheie, boltirea fiind o cupolă susţinută de patru arce egale două câte două, cu naşterile în "port-a-faux". Turla clopotniţă de deasupra pronaosului are planul pătrat, fiind prevăzută pe toate cele patru laturi cu goluri mari închise cu tâmplărie "abat-son". Naosul având forma unui pătrat central, prezintă către nord şi sud, câte două ferestre şi este acoperit cu o cupolă generoasă susţinută de patru arce largi, de proporţii scunde, marcate în plan prin patru picioare de zidărie adosate pereţilor. Altarul eliptic la interior, este boltit cu o semicalotă eliptică, având înălțimea maximă la cheie de 6.90 m. În axul bisericii este amplasat golul ferestrei, iar către miază-zi se află o ușă de acces. Pictura interioară a bisericii este o pictură murală în frescă, realizată la 1864, executată de pictorii din epoca post-brâncovenească, ultima intervenţie asupra ei fiind cea din 1984, când s-a îndepărtat intervenţia în tempera din anii 1948-1950. Stilul picturii este un stil atonit: figuri ascetice în culori foarte închise.   În perioada 2018-2021 au fost realizate lucrări de consolidare a monumentului istoric, lucrări de restaurare şi conservare a elementelor arhitecturale şi a picturii murale interioare, echiparea/refacerea instalaţiilor, precum şi lucrări exterioare pentru punerea în valoare a monumentului constând în sistematizarea terenului, amenajare alei, spaţii verzi şi iluminat arhitectural. Proiectul «Consolidare, restaurare şi punere în valoare biserica "Sfântul Nicolae" - Ungureni», cod SMIS: 119853, a făcut posibilă redarea publicului larg a unui obiectiv de patrimoniu cultural, respectiv Biserica "Sf. Nicolae" - Ungureni, restaurat, conservat şi amenajat corespunzător în vederea desfăşurării unor funcţiuni adecvate, compatibile cu statutul de monument istoric, astfel încât să poată să îşi îndeplinească misiunea sa culturală, socială şi educativă.

Biserica Sfinţii Apostoli Biserica Sf. Apostoli este un monument arhitectural și religios de valoare deosebită din Craiova, situat în apropierea zonei centrale, pe str. Sf. Apostoli, la nr. 1. Biserica, ce poartă hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel (29 iunie), este una dintre cele mai vechi din oraș, fiind ridicată în secolul al XV-lea – începutul secolului al XVI-lea și refăcută ulterior. Înfățișarea actuală, într-un stil arhitectural unic, tradițional muntenesc, datează de la mijlocul secolului al XIX-lea. Construcția Bisericii Sf. Apostoli este datată în jurul secolelor XV-XVI, motivele pentru această plasare temporală fiind planul arhitectural, decorația exterioară, sistemul în cărămidă aparentă, mărimea bisericii, dar și dovezi documentare. Astfel, într-un document de danie al lui Matei Basarab se menționează această biserică în anul 1635, când s-a făcut o donație de 80 de galbeni pentru a fi reparată, ceea ce înseamnă că avea, la acel moment, o vechime considerabilă. Mai mult, pisania actuală indică 1784 drept anul în care a fost ridicată biserica, dar textul respectiv este scris peste un altul cu alfabet mixt chirilic-latin, ceea ce indică o vechime mai mare a bisericii. La momentul construcției sale, biserica era înconjurată cu ziduri de împrejmuire solide și era amplasata la periferia orașului, în mahalaua Târgul de Afară. A fost reclădită din cărămidă între 1781 și 1784 de Popa (Protopopul) Hristea, Arhimandritul Antim și Matei Brânzan, ajutați de boierii și negustorii din zonă, în special de breasla cizmarilor. „Biserica Popii Hristea” era sub formă de cruce, cu două turle deschise, pridvor deschis susținut pe coloane de piatră și doi stâlpi de piatră în interior, între naos și pronaos, având zidurile groase de un metru, din cărămidă îngustă. La 5 februarie 1784, Popa Hristea a închinat Biserica Sf. Apostoli ca metoh Episcopiei Râmnicului și s-a călugărit, luând numele de Hariton Ieromonahul, pentru a servi sfântul altar. În 1791, Popa Hristea și-a donat toată averea bisericii, inclusiv pământurile. Matei Brânzan, care apare în pisanie alături de Popa Hristea, este printre cei mai vechi cizmari cunoscuți din Craiova, staroste al iznafului (breslei) cizmarilor, care a contribuit la pictarea bisericii. Biserica a fost foarte afectată de cutremurele care au zguduit Craiova în secolul al XIX-lea, în special de cele din octombrie 1802 și ianuarie 1838, când au căzut turlele și bolțile, iar pridvorul s-a surpat. Reparația a presupus înlocuirea celor două turle de zid cu una din scândură. Starea bisericii s-a înrăutățit iar, noi reparații fiind necesare. În 1855, pe timpul domnitorului Barbu Știrbei și cu ajutorul Sf. Calinic, Episcop de Râmnic și Severin, iznaful cizmarilor, condus de starostele Petcu, a făcut clopotnița de zid, a închis pridvorul și a reparat biserica, fără turle și fără boltirile interioare, și a ridicat o turlă de lemn acoperit cu tablă peste pronaos. Pictura originală, în frescă, a fost executată în anul 1788 de către Popa Gheorghe – zugrav, după fresca mai veche a bisericii, din care au rămas până astăzi mostre în pronaos. În anul 1855, ea a fost acoperită cu un strat de var pe care s-a făcut o nouă pictură în ulei de către pictorul craiovean Costache Petrescu (cel care a mai pictat în Craiova Biserica Mântuleasa și Biserica Sf. Ioan-Hera). În anii 1883 și anii 1903, pictura a fost spălată și parțial restaurată. În perioada 1987-1994, printre alte lucrări la Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel, s-a realizat și restaurarea picturii originale, care a fost completată cu pictura nouă, în zonele unde aceasta a lipsit. Pictura a fost restaurată de pictor Dan Neamu – titular de contract și coordonator, care a restaurat întreaga pictură (a mai restaurat pictura bisericilor din Craiova Sfântul Gheorghe cel Nou, Mântuleasa, Catedrala mitropolitană Sfântul Dumitru), alături de prof. pictor Teodora Ianculescu Spătaru (a restaurat pictura din altar), prof. Dumitru Budică (a poleit catapeteasma), pictor Adrian Bănica (a pictat în turla din pronaos și pridvor sub coordonarea pictorului Dan Neamu). Sursa: http://www.monumenteoltenia.ro/biserica-sf-apostoli-craiova/

Biserica "Sfinţii Arhangheli" se numără printre cele mai vechi lăcaşuri de cult din Oltenia. A fost zidită la începutul secolului al XVI-lea de fraţii Radu, Stroe şi Preda Buzescu, căpitani în oastea domnitorului Mihai Viteazul. În decursul timpului, a suferit mai multe modificări din cauza cutremurelor care au lovit-o. Ultima mare lucrare de restaurare a fost făcută la începutul secolului trecut pe cheltuiala soţilor Gogu şi Polina Vorvoreanu, a căror reşedinţă se afla în vecinătate. În semn de recunoştinţă, mitropolitul Nifon Criveanu a stabilit, în şedinţa Permanenţei Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Craiovei, ca sfântul lăcaş să poarte şi numele de "Biserica Gogu şi Polina Vorvoreanu". Din patrimoniul cinstitului lăcaş de închinare fac parte obiecte de cult de o inestimabilă valoare. Printre acestea se numără o frumoasă colecţie de icoane vechi, pictate în ulei şi ferecate cu argint. Anul acesta în curtea bisericii a fost ridicată o frumoasă troiţă în amintirea celor care pentru credinţa ortodoxă au suferit în lagărele şi închisorile comuniste. Sursa text: ziarullumina.ro

Biserica Sf. Nicolae - Amaradia Biserica Parohiei Amaradia, cu hramurile Sf. Nicolae şi Schimbarea la Faţă, s-a numit, în trecut, Sf. Nicolae - Belivacă, după numele unuia dintre ctitori. Denumirea Sf. Nicolae – Amaradia i s-a dat în anul 1950, după numele străzii şi cartierului pe care-l deserveşte. Biserica a fost ctitorită de Hristea Belivacă şi Mihail Socolescu în anul 1794, pe locul alteia mai vechi. Existenţa unei biserici mai vechi este susţinută de constatarea, din timpul lucrărilor de consolidare, efectuate între anii 2010-2012, că biserica actuală stă pe fundaţiile alteia, mai vechi, având acelaşi plan. Este posibil ca, biserica anterioară să fi fost avariată grav la cutremurul din 26 martie/6 aprilie 1790, ajungând în ruină, iar Belivacă şi Socolescu să fi avut iniţiativa rezidirii ei şi a chiliilor din preajmă. Hristea Belivacă a fost un negustor vestit prin părţile locului, la sfârşitul secolului al XVIII şi începutul secolului al XIX-lea, ocupându-se cu comercializarea vitelor, pieilor şi seului .(1) Se pare că era originar din satul Motoci, fiind frate cu monahul Clement, stareţ al Mânăstirii Motru. Între anii 2010-2012, prin osârdia părintelui Bonea Florin, ansamblul monument istoric a trecut printr-un proces amplu de restaurare, în baza unui proiect întocmit de d-l arhitect Iulian Cămui. in punct de vedere arhitectonic, Biserica Belivacă păstrează nealterat stilul post-brâncovenesc al vechilor biserici din Oltenia şi Ţara Românească, cu plan triconic, pridvor deschis pe arcade şi coloane de cărămidă. Este prima biserică de mir din Oltenia cu două turle deschise. Pictura originală, în frescă, datează din jurul anului 1794, fiind de o valoare istorică şi artistică notabilă. Din punct de vedere artistic, această pictură înglobează, în tradiţia reprezentărilor bizantine, trăsăturile specifice picturii post-brâncoveneşti, precum şi tradiţiile locale ale picturii şcolii olteneşti a sfârşitului de secol XVII şi început de secol XVIII, având culori vii şi luminoase, decoraţii bogate în elemente florale, cu aureole în relief şi veşminte poleite cu aur. Este printre puţinele picturi post-bizantine ce se mai găsesc astăzi la biserici - monument ale Craiovei şi cea mai veche frescă păstrată integral într-o biserică din acest oraş. Numele zugravilor se păstrează în pomelnicul pictat pe zid, la Proscomidiar: Marcu şi Tudor. Stucurile de pe frontispiciu, care reprezintă pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ca apărători ai intrării în biserică (raiul pământesc), unice într-o biserică ortodoxă din Ţara Românească, sunt de inspiraţie barocă. Probabil că Belivacă, în peregrinările sale de negustor şi cărăuş, cercetase şi biserici catolice din Banat şi Transilvania şi şi-a dorit astfel de alcătuiri, inedite pentru aceste locuri, la ctitoria sa din mahalaua Trăistarilor. Importante sunt şi cele două picturi laice exterioare, de pe faţada de sud a bisericii: o reprezentare alegorică a morţii şi un ofiţer călare. Imposibilitatea descifrării inscripţiilor originale şi intervenţiile ulterioare nefericite asupra tabloului în care este reprezentat ofiţerul au lăsat loc diverselor teorii, care au umplut numeroase file de lucrări istorice şi continuă să atragă atenţia istoricilor. Unii cercetători au considerat că acesta este însuşi Tudor Vladimirescu, care a locuit o perioadă în preajma bisericii, iar alţii cred că este unul dintre ctitori sau donatori. Din punct de vedere arhitectonic, Biserica Sf. Nicolae-Amaradia păstrează nealterat stilul post-brâncovenesc al vechilor biserici din Oltenia şi Ţara Românească, cu plan triconic, pridvor deschis pe arcade şi coloane de cărămidă. Este prima biserică de mir din Oltenia cu două turle deschise. Sursa: http://www.biserica-amaradia.ro

Biserica "Sf. Nicolae" - Biserica cu pictura exterioara Biserica cu hramul iniţial "Sfinţii Nicolae şi Vasile" a fost ridicată la 1816. Din acelaşi an datează şi pictura ctitoriei ce are faţadele zugrăvite în întregime cu personaje şi diverse scene. Se păstrează în bună măsură (respectiv pe faţada pridvorului şi pe unele porţiuni din faţadele sudică şi nordică) o pictură exterioară veche, contemporană inscripţiei "1816 iulie 16", vizibilă deasupra intrării în biserică; pictura din interiorul pridvorului, datând tot din 1816, este la rândul ei relativ bine păstrată. La sfârşitul anului 2008 starea de conservare a picturii exterioare a bisericii era nesatifăcătoare, biserica aflându-se într-o stare de conservare parţial degradată. http://cimec.ro/Monumente/LacaseCultPictExt/RO/Documente/ASP/detaliu.asp?k=18847-1

Biserica “Sf. Spiridon” şi “Sf. Nicolae” Biserica „Sfântul Spiridon“ este situată pe o mică colină din inima Craiovei, nu departe de Teatrul Naţional şi de Universitate. Ea este ctitoria boierilor Vlădăieni, zidită în anul 1758, în timpul domnitorului Constantin Nicolae Mavrocordat şi al episcopului de Râmnic Grigorie Socoteanu. La mijlocul secolului al XVIII-lea aşezările boierilor Vlădăieni se găseau în Craiova pe culmea cuprinsă între scobitura adâncă a Văii Orbeţilor (azi strada Ştefan cel Mare) şi Valea lui Opincă (astăzi Calea Bucureşti). Clucerul Fota Vlădăianu a înălţat la 1758, biserica Sfantul Spiridon (numită şi Biserica Vlădăianu), pe locul alteia mai vechi făcută din nuiele de căpitanul Tudor Berindei. Împrejurul bisericii au fost ridicate case mari, a fost înzestrată cu moşii şi odoare necesare cultului, încât se asemăna cu o mănăstire. De aceea, în Istoria Daciei, Dionisie Fotino o aminteşte printre bisericile mănăstiri ale Craiovei. La 1837, mănăstirea Vlădăianu mai păstra acest titlu alături de mănăstirile Obedeanu şi Gănescu. Biserica Sfântul Spiridon este prima biserică boierească din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea care şi-a păstrat pisania veche aşezată deasupra uşii de la intrare la 1758. Într-o catagrafie din 1813-1815 sunt trecuţi ca ctitori şi boierii Poenari care se înrudeau cu Vlădăienii. În 1771, Fota Vlădăianu facea parte din Divanul Craiovei şi al judeţului Dolj, iar din iulie 1775 dintr-un sfat de caimacami. A murit în anul 1778 şi a fost înmormântat la ctitoria sa (mormânt a cărui piatră se găseşte şi azi cu inscripţia ştearsă de vreme). În anul 1826, în curtea bisericii s-a construit o fântână, iar după cutremurul din anul 1838, au avut loc mai multe reparaţii care însă nu i-au schimbat înfăţişarea. În anul 1843 a fost împrejmuită cu zid de cărămidă, La 1844 a fost acoperită din nou, ”., iar în anul 1858 În anul 1861 a fost construită în curtea bisericii o clopotniţă din lemn, ce va fi refăcută în 1925. Reparaţiile radicale de la jumătatea secolului al XX-lea au inclus “elemente de compoziţie străină, care au schimbat caracterul bizantin al multor biserici”. În interior s-a reparat pardoseala, s-au reparat stranele şi s-a zugrăvit soclul. Între anii 1924-1925, la Biserica „Sfântul Spiridon“ au avut loc reparaţii generale: a fost din nou zugrăvită şi s-a deschis tinda, scoţându-se la iveală frumoşii stâlpi de piatră ce o înconjură. Tot în această perioadă, biserica a fost repictată de către marele pictor craiovean Ion Listeveanu. Azi îi putem admira arhitectura brâncovenească a pridvorului deschis, a brâului şi a ocniţelor oarbe de pe pereţii laterali exteriori, rozetele de aerisire ce au ca decor vulturul bizantin. Surse: http://ziarullumina.ro/biserica-sfantul-spiridon-din-craiova-in-haina-de-sarbatoare-18299.html http://memorielocala.aman.ro/files/biserici.html https://www.biserici.org/index.php?menu=BIDJ&code=166&criteria=&quick=&radio=b&order=C.NAME

Situat în zona centrală a municipiului Craiova, ansamblul bisericii “Toți Sfinții” – Hagi Enuș (cod LMI - DJ-II-a-B-07981) este un complex arhitectural aparte, constituit din biserica propriu-zisă cu hramul Toți Sfinții și turnul clopotniță, unul dintre cele mai vechi din oraș. Prin vechimea, istoria și amplasamentul lui, ansamblul bisericii “Toți Sfinții” – Hagi Enuș ocupă un loc important în viața spirituală și religioasă a Craiovei, fiind de asemenea un veritabil monument istoric și o emblemă a arhitecturii de altădată. Singurele referiri certe la datarea bisericii se găsesc în textul pisaniei, din care se poate deduce că biserica a fost sfințită în a doua jumătate a anului 1792, în timpul domnitorului Mihai Suțu (martie 1791 - decembrie 1792). Turnul clopotniță, amplasat pe limita de proprietate, la vest de biserică, a fost construit în 1826-1829, perioadă în care s-au adus și reparații importante bisericii. Revenind la pisania păstrată în biserică, nenumărate surse indică menționarea în aceasta drept ctitor al bisericii a unui anume Nicolae Ceaușoiu sau Ceaușescu, despre care se cunoaște că avea un fiu adoptiv, Nicola(e), frate sau rudă cu Hagi Enuș Costa Petru (Hagi Enuș, Hagi Enuși, Hagi Ienuși, Ene Nanu sau Nanu Costa Petru), cel care se va îngriji ulterior de biserică și îi va da acesteia și numele prezent. La zidire biserica s-a numit Târgul de Afară. La fel a fost consemnată în 1835 când i s-a indicat şi hramul Toţi Sfinţii şi un număr de 85 de familii în parohie. În catagrafia din 1838, după cutremur, apare pentru prima dată cu o denumire hibridă „Târgu de afară ot Hagiu”. Specificarea „ot Hagiu” a provenit de la numele lui Hagi Enuş (Ene Nanu după adevăratul său nume) care se pare că a dotat biserica cu odoare şi bani în primele trei decenii după ridicare. În acest fel a estompat importanţa adevăraţilor ctitori, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor biserici sau mănăstiri. Tot pe atunci biserica mai era numită şi Târgu Vechi Hagiu. Ulterior s-a încetăţenit numele de Hagi Enuş (sau Hagi Ienuş după alte izvoare). Începând cu data de 29 iulie 1859 biserica este cunoscută sub numele de Hagi Enuş. La momentul construirii sale, Biserica “Toți Sfinții” – Hagi Enuș a avut două turle, din care una pe pronaos și una pe naos. Nu se cunoaște când au dispărut, dar se presupune că în timpul marelui cutremur din 1838. Biserica a trecut prin reparații capitale în anii 1838-1840, 1855-1856, 1869 și 1895. Aspectul actual se datorează lucrărilor din anii 1855-1856. Intervențiile din secolul al XX-lea (1926-1927, 1941, 1978-1979, 1985) nu au modificat trăsăturile arhitecturale ale bisericii, urmărindu-se numai restaurarea/ refacerea elementelor deteriorate. Stilul bisericii este apropiat de cel românesc, dar depărtat de cel brâncovenesc. Are două turle mici laterale pe latura de apus, are cerdac ieșit în afară și zugrăveală albă exterioară. Cerdacul are patru coloane de zidărie laterală, cele din mijloc încadrând intrarea. Pe laterale, cerdacul mai are câte o coloană centrală și o semicoloană alipită de peretele pronaosului. În acest fel pe lateralele cerdacului se formează două arcade iar în față trei arcade, dintre care cea din mijloc încadrează intrarea. Cerdacul are în față un fronton, de tip grecesc, asemănător cu frontonul principal aflat deasupra cerdacului pe peretele de fațadă.  Turnurile mici de la colțurile clădirii par un adaos curios. Ele au o secțiune octogonală și pornesc de jos, de la temelia edificiului și au trei nivele de ornamente. Primul nivel, cel de jos, are ornamente ronde și se ridică până la înălțimea cerdacului. Al doilea nivel are nișe oarbe pe cele opt laturi și atinge partea mediană a acoperișului. Ultimul nivel al turnurilor este ornamentat cu o alternanță de nișe oarbe prelungi, cu ferestre din ochiuri de sticlă. La fiecare turn, ferestrele sunt în număr de patru și alternează cu nișele asemănătoare ca formă și dimensiuni. Ferestrele fiecărui turn sunt îndreptate către cele patru puncte cardinale. Din interiorul bisericii se poate urca în cele două turnuri pornind din spațiul pronaosului. Între cele trei nivele ornamentale ale turnurilor se găsesc ornamente din zidărie sub formă de brâuri. La ultimul nivel al turnurilor, unde sunt practicate ferestre orientate spre punctele cardinale, câte una dintre ele lipsește. Este vorba de cea care ar fi fost orientată către centrul edificiului. Deci o turlă nu are fereastra dinspre nord, iar alta pe cea dinspre sud. Este posibil ca la origine, sau mai târziu, nișele de pe turnuri să fi purtat picturi, dar ulterior s-au acoperit cu var. Pictura murală a bisericii “Toți Sfinții” – Hagi Enuș, datează din secolele XVIII-XIX. Numeroasele reparații survenite în urma degradărilor apărute din cauza cutremurelor sau a trecerii timpului, au făcut ca monumentul să fie reparat de mai multe ori, atât la nivel structural, cât și al componentelor artistice. Ceea ce se știe cert este faptul că există două straturi de decorații murale pictate, una datând din secolul al XVIII-lea, realizată în stil post brâncovenesc în tehnica al fresco și o a doua decorație ce datează din secolul al XIX-lea. Intervențiile de conservare și restaurare a picturii murale interioare, realizate în perioada 2018-2022, au scos la suprafață pictura inițială, podoaba acestui edificiu de cult, realizată în tehnica al fresco. Pe latura de apus a curții bisericii este amplasat turnul clopotniță. Acesta a fost construit între anii 1826-1829 și este printre puținele clopotnițe vechi păstrate pe teritoriul Craiovei. Construcția are două niveluri, cu câte o singură încăpere fiecare. Planul este pătrat, iar accesul la parter se face de pe latura estică. Legatură dintre cele două niveluri se asigură prin intermediul unei scări interioare din lemn. Din necesitatea de a păstra valorile ansamblului bisericii “Toți Sfinții” – Hagi Enuș, Parohia Hagi Enuși a demarat în anul 2017 un proiect amplu pentru consolidarea, restaurarea și valorificarea turistică a acestuia. În anul 2018 a fost obținută finanțarea pentru implementarea proiectului << Consolidare, restaurare și punere în valoare Biserica Toți Sfinții Hagi Enuș - corp C1 și turn clopotniță - corp C3 în cadrul ansamblului Bisericii Toți Sfinții Hagi Enuș >>, cod SMIS: 119854, respectiv a fost semnat Contractul de finanțare nr. 1902/03.05.2018. Lucrările de consolidare, restaurare și valorificare turistică a ansamblului bisericii “Toți Sfinții” – Hagi Enuș, realizate în perioada 2018-2022, au făcut posibilă redarea publicului larg a unui obiectiv de patrimoniu cultural restaurat, conservat și amenajat corespunzător în vederea desfășurării unor funcțiuni adecvate, compatibile cu statutul de monument istoric, astfel încât să poată să își îndeplinească misiunea sa culturală, socială și educativă.  Ansamblul bisericii “Toți Sfinții” – Hagi Enuș din municipiul Craiova, județul Dolj este o moștenire arhitecturală unică, ce aparține tuturor generațiilor trecute și viitoare. 

Catedrala Mitropolitană Sf. Dumitru Catedrala „Sfântul Dumitru” din Craiova se numără printre cele mai mari lăcaşuri de cult ale oraşului. Aceasta a fost construită cu sprijinul familiei boierilor Craioveşti si a fost ctitorita de Matei Basarab in 1652. Timpul si oamenii aduc insa modificari bisericii: - Constantin Brancoveanu ii reface chenarele ferestrelor in stilul brancovenesc; - Constantin Obedeanu o restaureaza in 1723; - iar boierii Argetoieni in 1774. Din cauza cutremurului din 1840 biserica se deterioreaza si este inchisa pana in anul 1889, cand au inceput lucrarile de restaurare sub conducerea arhitectului Andre Lecomte de Nouy, care a ridicat din temelii actuala constructie, fara a respecta stilul celei vechi. Pictura s-a lucrat in trei etape, de catre pictorii francezi Emil Menpiot si Bories, terminandu-se in anul 1933. În prezent, Catedrala adăposteşte moaştele Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului. Tot aici, credincioşii se mai pot ruga la moaştele Sfintilor Serghie şi Vah, precum şi la moaştele Sfintei Muceniţe Tatiana. Catedrala „Sf. Dumitru” din Craiova are o vechime considerabilă, datând mai înainte de anul 1645, potrivit atestărilor documentare, fiind identificată în acele vremuri drept „Biserica Domnească de la Craiova”. În anul 1651, biserica trece printr-o etapă de reconstrucţie, la ordinul domnitorului Matei Basarab. Întreaga sa structură a fost drastic modificată, înfăţişarea sa iniţială având de suferit. Începand cu anul 1849 şi până în anul 1889, aceasta va fi inchisă, vremea punându-şi amprenta asupra înfăţişării sale. Tocmai de aceea, între anii 1889-1893, regele Carol I şi Regina Elisabeta solicită reconstrucţia sa, urmându-se planurile arhitectului Andre Lecomte de Nouy. Biserica construită în anul 1893 de către regalitate ajunge să poarte denumirea de catedrala abia în anul 1939. Surse: https://locuridinromania.ro/judetul-dolj/orasul-craiova/catedrala-sfantul-dumitru.html https://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=157 https://www.facebook.com/pg/catedralasfdumitru/photos/?ref=page_internal

Mănăstirea Cârcea Hram: Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Sf. Antonie cel Mare Aşezământul monahal de la Cârcea, închinat Sfântului Antonie cel Mare şi praznicului Intrarea Maicii Domnului în Biserică, se află situat la circa zece kilometri de municipiul Craiova. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1957, dar locaşul a fost sfinţit abia în anul 1992 de către Mitropolitul Olteniei Nestor Vornicescu. Astăzi funcţionează ca mănăstire de maici, obştea fiind condusă de monahia Eleonora Cristofir. Tradiţia locului spune că aici, cu secole în urmă, a fost un aşezământ monahal pentru călugări. Există şi o cruce mare din piatră, cu inscripţii chirilice, nu departe de intrarea în actuala biserică. Surse: http://www.mitropoliaolteniei.ro/?page_id=23540 https://www.infopensiuni.ro/cazare-craiova/obiective-turistice-craiova/manastirea-carcea_2397 https://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=2768

Mânâstirea Cosuna se afla situată în Craiova și reprezintă una dintre cele mai însemnate clădiri vizitate zilnic de sute de turiști. Mânâstirea Cosuna este cea mai veche constructie de cult din Craiova pe care autoritățile au reușit să o conserve destul de bine. Ceea ce s-a păstrat este însă doar biserica, restul clădirilor care însoțeau mânâstirea fiind distruse în totalitate atât de incendii, cutremure ori inundații. Pentru ridicarea sa a fost nevoie de materiale rezistente, precum piatră sau cărămidă. Îmbinarea elementelor bizantine cu cele tradiționale românești creează o arhitectura total aparte, stârnind admirația tuturor celor care o vizitează. Mânâstirea Cosuna ar fi fost ridicată în data de 3 decembrie 1572, potrivit unei atestări documentare. O altă atestare documentară este de părere ca aceasta a fost construită în anul 1483. Manastirea Cosuna - Bucovatul Vechi a fost ridicata in anul 1483, biserica aceasta fiiind construita in perioada anilor 1506-1512. Actuala biserica dateaza din anul 1572, din vremea domnitorului Alexandru al II-lea Mircea, cand a fost ridicata de catre Stefan clucerul si fiul sau, Parvu, cu hramul Sfantul Ierarh Nicolae. Primul nume al manastirii este cel de "Cosuna", cum apare numita intr-un act al mitropolitului Eftimie al Tarii Romanesti (ianuarie 1574) si intr-un act al voievodului Mihai Viteazul (februarie 1574). Aceasta denumire se trage, fie de la cuvantul slavon care inseamna "pasune de iarba", fie de la un cuvant din latina, care inseamna "fabula", fie de la faptul ca prin aceste locuri coborau adesea oamenii de la munte, care impleteau cosuri de nuiele. https://locuridinromania.ro/judetul-dolj/orasul-craiova/manastirea-cosuna.html https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-cosuna-bucovatul-vechi-137007.html

Mănăstirea Jitianu Manastirea ortodoxa Jitianu se gaseste in satul Braniste, judetul Dolj, poarta hramurile „Sfantul Mare Mucenic Dimitrie”, „Sfantul Prooroc Ilie”. Scurt istoric: In secolul al XIV-lea a fost ridicata de Mircea cel Batran o bisericuta din lemn, dupa victoria de la Rovine, insa a fost atestata documentar in sec XV. Biserica a fost construita in forma de cruce, cu o singura cupola cilindrica. Clopotnita alipita de biserica (in partea de apus) este o constructie mai noua (probabil, de la sfarsitul secolul al XVIII-lea, in stil brancovenesc), fata de silueta bisericii este prea masiva, fapt ce-i da o infatisare aparte. Biserica a fost restaurata in anii 1717, 1852, 1910, 1926 si 1958. In prezent, aici este adapostita o colectie valoroasa de icoane executate pe lemn si pe sticla. La intrare in curtea manastirii, langa livada de pruni, este protejata si ingrijita plantatia de duzi a lui Cuza, declarata monument istoric. In anul 1877, in timpul Razboiului de Independenta, biserica manastirii a servit ca depozit de obuze, iar chiliile au fost folosite ca spital pentru ostasii romani raniti pe front. Mai multi ostasi romani au fost ingropati in curtea manastirii, lucru care se poate observa si astazi prin crucile asezate in spatele bisericii. Dupa razboi, manastirea a fost trecuta pe lista monumentelor istorice. Mănăstire Jitianu, reprezintă una dintre cele mai vechi monumente istorice din zona Olteniei, ce a supraviețuit vremurilor, timp de secole. Situată în câmpia ce înconjoară orașul Craiova, în parte de nord, drumul spre Calafat, se întrezărește falnica biserică cu turnul ei de formă pătrată, fiind înconjurată de livezile mănăstirii la periferia satului Braniște, com. Podari. Conform tradiției transmisă pe cale orală, această așezare este identificată ca fiind zona mlăștinoasă, unde s-a dat celebra bătălie de la Rovine, în care marele domnitor Mircea cel Bătrân (1394), iese biruitor împotriva turcilor conduși de sultanul Baiazid supranumit Fulgerul. Deși mărturii scrise care să ateste documentar aceasta, nu mai există sau cel puțin nu s-au mai găsit, totuși prin descrierea istoricilor, putem deduce acest lucru. „Sf. Mănăstire Jitianu, clădire falnică, care de aproape patru sute de ani străjuiește la porțile acestui oraș, ca o mărturie sfântă a credinței și a patriotismului de care au fost pătrunși boierii și voievozii neamului nostru” (Nicolae Iorga). Mănăstire Jitianu a îndeplinit un rol dublu privind acele vremuri istorice precare ale veacurilor trecute. Primul fiind acela de a ține aprinsă făclia credinței străbune în sufletele ostenite ale românilor sub greaua povară a robiei otomane, iar cel de-al doilea fiind de a păzi de prădători, dat fiind poziția strategică a locației pe care se află. Mănăstirea Jitianu a fost construită pe locul acestei mici biserici din lemn la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea, prin strădania boierilor Craioveşti, cu scopul de a întregi punctele de fortificaţie din jurul cetăţii Băniei şi pentru a stopa raidurile turceşti care atingeau destul de des aceste zone. „pe locul presupus al unei legendare biserici de lemn a lui Mircea cel Bătrân- victorios la Rovine, în 1394- la Mănăstirea Jitianu, ridicată de Doamna Bălașa, soția lui Constantin Șerban Cârnul (1654-1657), dotată sub Constantin Brâncoveanu și cu un turn clopotniță specific genului și scopului strategic, pe calea Calafatului și a Vidinului.”(Patriarhul Macarie al Antiohiei vizitând aceste meleaguri la 1653.) Numele Mănăstirii, pare a fi dat de ctitori în cinstea celui ce deținea pământul pe care se afla propriu-zis biserica; și anume stolnicul Jitianu care făcea parte din sfatul Domnitorului Neagoe Basarab între 8 mai 1514-14 iul. 1521. Datorită mediului umed unde era situată pozitia mănăstirii, biserica ca și întreg complexul mănăstiresc vor trece printr-o succesiune de renovări, de-a lungul secolelor; dar cu toate acestea spre finele sec. XVIII, biserica se deteriorează și mai ales dat fiind situația acelor vremuri vitrege, devine ruină și părăsită. Odată cu terminarea războiului, starea mănăstirii se înrăutățea din ce în ce mai mult. Ocazia reabilitarii se ivește odată cu trecerea Reginei Elena spre una din domeniile regale de la Segarcea. Calea ferată se află la o distanță de 1 km de mănăstire, iar Regina Elena rămâne impresionată la vederea ei. Însoțită fiind de renumitul om istoric și politic Nicolae Iorga (Președintele Comisiei Monumentelor Istorice), la cererea ei, acesta descrie cu de-amănuntul istoricul mănăstirii. La întoarcere, se deplasează cu mașinile trecând și pe la acest locaș si se hotărăște ca prioritate, renovarea acestei mănăstiri. Uitată de vremuri și de oameni, locașul se ruinase aproape complet, păsările cerului fiind singurele ființe ce sălășluiau aici. Neavând acoperiș, pictura se degradase în mare parte, datorită ploilor și zăpezii iar interiorul ei era destul de agravată necesitând o urgentă refacere. Lucrările de renovare au durat câțiva ani buni. Pentru a reda splendoarea acestui sfânt locaș, în mare parte renovările rezumându-se doar la biserică și nu la întreaga mănăstire. La acea vreme se afla preot al satului Titus Locusteanu, fiu de preot, care s-a implicat și el în lucrările de renovare, fiind inițial paroh al acestei biserici. In anul 1932 se redeschide în mod oficial sfântul locaș, pentru slujire și primire a credincioșilor. Mănăstire Jitianu, după decenii de suferință, uitare și ruină, devine un nou complex mănăstiresc, Ultima actiune de renovare, se incepe la anul 2010, sub directa îndrumare al Î.P.S Părinte Irineu, și pe timpul actualei obști de călugări ce se ridică la un număr de opt, în frunte cu Protosinghelul Nifon Văcăruș, starețul Sf. Mănăstiri. Surse: https://locuridinromania.ro/judetul-dolj/comuna-podari/manastirea-jitianu.html http://www.manastireajitianu.ro

Manastirea Maglavit Povestea construirii manastirii este legata de un cioban analfabet, surd si sarac lipit pamantul-Petre Lupu, despre care se spune ca in 1935, intre Paste si Rusalii, lui Petrache i-a aparut in cale Dumnezeu cerandu-i sa propovaduiasca dragostea fata de credinta. Astfel i-a redat auzul si vorba, viziunile si vindecarile sale facand din Maglavit un loc de pelerinaj. Manastirea Maglavit a fost desfiintata de comunisti si reinfiintata, cu hramul Izvorul Tamaduirii, in 1990, an in care s-au continuat lucrarile neterminate inainte de razboi. La manastirea Maglavit, este inmormantat Petrache Lupu. După Revoluția din 1989, la 17 august 1990, la dorința credincioșilor, Mitropolia Olteniei reînființează mănăstirea, începută în 1936. Păstoria a fost încredințată Arhimandritului Policarp Sidor. În zonă n-a fost în trecut viață monahală, dar după întâmplările lui Petrache Lupu s-au așezat aici câțiva călugări, iar pe malul Dunării – o mică obște de călugărițe. Aici, „la buturugă”, unde a început să slujească un călugăr, era și un stareț cu numele de Nicanor. Tot atunci, a început construirea unei mari biserici cu scopul de a perpetua mesajul Maglavitului și a îl răspândi. Biserica mare din zid de cărămidă a fost plănuită și proiectată pe piloni pentru a fi ferită de apele Dunării. În prezent, datorită construirii unui dig, apa nu mai amenință biserica. Ridicarea bisericii a început în 1936 și s-a continuat, dar în mai mică măsură, până în 1940. După 1990, s-a închis subsolul și parterul cu cărămidă, constituindu-se astfel locul pentru slujbe. In anul 2010, Mănăstirea Maglavit a fost transformată din mănăstire de călugări în mănăstire de maici. In vara anului 1935, la Maglavit, un sat din apropiere de Dunăre, unui cioban pe nume Petrache Lupu, i s-a arătat Dumnezeu. Gângav din naștere și analfabet, după ce a primit porunca divină să aducă lumea înrăită și nărăvită pe drumul cel bun, ciobanul a început să vorbească și să facă minuni. Așa s-a născut unul din cele mai faimoase fenomene religioase din România, care a adunat mulțimi de sute de mii de oameni, veniți din toate județele țării, deopotrivă intelectuali, preoți, politicieni și țărani. Repovestim istoria Maglavitului, de dragul pitorescului ei, ca pe o întâmplare miraculoasă, inexplicabilă, așa cum a rămas și în caietele părintelui Nicolae Bobin, cel care a notat cu fidelitate "spovedaniile" consăteanului său, Petrache, precum și mărturiile unor oameni care l-au cunoscut îndeaproape pe "Sfântul", porecla cu care ciobanul căruia i s-a arătat Dumnezeu a trecut în lumea de dincolo. Poveștile despre Petrache Lupu și locul în care acestuia i s-a arătat Dumnezeu sunt nesfârșite. Poate cel mai simplu este să mergi acolo. Să vezi locul din pădure, numit „la buturugi”, unde „Moșul” s-a arătat, sau la salcia de care El s-a sprijinit și de-atunci picură apă tămăduitoare din ea, sau la crucea din luncă, de lângă cei patru duzi, de unde Petrache, un cioban orfan și analfabet, a știut să spună cuvântul lui Dumnezeu. Nu ai cum să nu simți puterea, apăsarea acelui loc întins, plin cu ochiuri de apă, la marginea pădurii de salcâm. Dacă stai nemișcat în aerul plin de lumină, auzi Dunărea, auzi rugăciunile de altădată, împletite în acea curgere nesfârșită de apă. Și un glas ce merge parcă înaintea tuturor, ușor de recunoscut: Petrache Lupu, Omul lui Dumnezeu. Surse: http://maglavit.info.ro/?page_id=58 https://manastireamaglavit.ro/ https://locuridinromania.ro/judetul-dolj/comuna-maglavit/manastirea-maglavit.html https://www.facebook.com/pages/Man%C4%83stirea-Maglavit/684108881781226

Manastirea Sadova Scurt istoric: Manastirea a fost ctitorita de boierii Craiovesti, la inceputul secolului al XVI-lea. Biserica este din caramida, cu ziduri groase, inaltate pe o fundatie din bolovani de piatra, a fost construita in anul 1633, pe locul vechii biserici de lemn, cu hramul Sfantul Nicolae. Manastirea a fost fortificata de Matei Basarab, in anul 1640, apoi de catre Preda Brancoveanu. Sfantul Constantin Brancoveanu a ridicat biserica-bolnita, in anul 1693, cu hramul Intrarea in Biserica a Maicii Domnului. Astazi, inca se mai pastreaza fragmente din pictura murala originara din 1792, refacuta in 1852 Si 1903. Manastirea poarta hramurile: „Sfantul Nicolae” si „Intrarea Maicii Domnului in Biserica”. Descriere: Aflată la sud de orașul Craiova, în apropierea unei păduri de pe malul Jiului, Mănăstirea Sfântul Nicolae Sadova a fost inițial o ctitorie a boierilor Craiovești. Aceștia au înălțat în jurul anului 1520 o biserică de lemn, pe locul căreia Matei Basarab a ridicat una de zid, între anii 1632-1633. Construcția noului așezământ este legată de o legendă potrivit căreia Matei Basarab, care susținuse lupte împotriva turcilor la Schela Ciobanului, în zona Bechet, ajunsese cu armatele la Sadova. Pierzand in doua randuri si ajungand cu armatele la Sadova, da de biserica din lemn si se roaga la icoana Sfântului Nicolae de aici, promitand că, dacă va învinge în luptă, va ridica o biserică de zid. La 26 august 1632 câștigă lupta și, devenind domn al țării, începe construcția propriu-zisă. Biserica Mănăstirii Sadova a fost restaurată complet după anul 1900, fiind sfințită în 1904, în prezența Regelui Carol. După documentele existente și mai ales din picturile mănăstirii, reiese că aceasta a găzduit la început călugări, dar în 1959 avea obște de călugărițe. Acestea au fost însă obligate să părăsească locașul, în urma decretului 410, iar biserica a fost transformată în biserica de mir. În 1992 s-a reluat aici viața monahală și așezământul a fost populat cu călugărițe, dar în 1994 s-a revenit la obștea de călugări, așa cum fusese inițial. Biserica este din cărămidă, cu ziduri groase, înălțate pe o fundație din bolovani de piatră. Are un pridvor închis, destul de încăpător. Între naos și pronaos există doi stâlpi laterali groși, care despart cele două încăperi. Aceștia susțin arcada pe care se reazemă turla, de formă octogonală, acoperită cu plăci de azbociment. Acoperișul bisericii este din tablă galvanizată, iar pardoseala, mozaicată. Pereții sunt străpunși de ferestre mari, duble, și în interior se păstrează încă o bună parte din pictura originală, curățată în 1904. În exterior, un brâu median gros, torsionat, împarte zidurile în două registre. Ambele sunt împodobite cu firide, cele de deasupra având ornamente deosebit de elegante. Sub cornișa există un brâu ferastrău, alcătuit din trei rânduri de cărămizi. Reluarea vieții monahale a impus și reparații bisericii și clădirilor din jur, redând locașului frumusețea discretă de odinioară. Surse: http://manastireasadova.blogspot.com/2012/03/manastirea-sadova.html https://locuridinromania.ro/judetul-dolj/comuna-sadova/manastirea-sadova.html

Hramuri: • Sf.Cuv.Calinic Cernicanul ( 11 apr.) • Sf.Cuv. Parascheva ( 14 octombrie ) • Sf.Ierarh Nicolae ( 6 decembrie ) Mănăstire de călugări reîntemeiată la 1853 de Sf. Calinic Cernicanul, Episcop de Râmnic. Repere istorice • 1678: Biserica de lemn a lui Ioan Hamza • 1853: Actuala biserică, ctitorie a Sf-lui Calinic Cernicanul • 1864-1992: Funcţionează ca biserică de mir; • 1992: La propunerea IPS Nestor Vornicescu, Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, se reînfiinţează aici mănăstire. Mănăstirea Popânzălești este o mănăstire de maici, creștin-ortodoxă, și se află situată la aproximativ 25 de kilometri sud-est de municipiul Craiova, în satul cu același nume din comuna Drăgotești, județul Dolj. Mănăstirea Popânzălești este atestată documentar din anul 1678, când a fost închinată Episcopiei Râmnicului, de către logofătul Hamza din Popânzălești, ctitorul ei. Spre sfârșitul vieții, logofătul Hamza se călugărește la ctitoria sa, primind numele de Ioan. El înzestrase mănăstirea cu toate cele necesare vieții monahale, dar o împropriază și cu vatra satului, fapt întărit și de Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu într-un hrisov dat la anul 1695. Legenda spune ca logofatul a fost haiduc si spovedinde-se unui monah, acesta l-a sfatuit ca din sumele luate sa construiasca un locas. In anul 1799, arhimandritul Metodie recladeste manastirea, din temelie, tot din lemn, pe locul vecii biserici, si o inchina Sfintilor Grigorie Decapolitul si Grigorie Milostivul. In anul 1852, cei doi sfinti ocrotitori ai manastirii au fost zugraviti in aceeasi icoana, la cererea Sfantului Calinic de la Cernica, episcop deja in acea vreme, de catre zugravii monahi Constantin si Florea, din Manastirea Frasinei. În timpul domniei lui Barbu Știrbei (1849-1853; 1854-1856) încep ample lucrări de restaurare, căci întreg ansamblul fusese năruit de cutremurul din 1838. In anul 1850, dupa randuirea Sfantului Calinic de la Cernica in scaunul episcopal din Ramnic, lucrarile continua cu multa izbanda. Fiind atras de linistea locului, noul episcop ctitoreste el insusi noua manastire, care va fi gata in mai putin de doi ani. Sfantul Calinic a daruit manastirii o icoana cu Maica Domnului si o salba de aur. Noua biserica, inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, a fost sfintita in data de 15 iulie 1853. In anul 1864, dupa secularizarea averilor manastiresti, la porunca domnitorului Alexandru Ioan Cuza, obstea monahala s-a imprastiat pe la alte manastiri, iar biserica manastirii a fost transformata in biserica parohiala. In ziua de 8 iunie 1992, dupa reinfiintarea Manastirii Popanzalesti, la propunerea Inalt Preasfintitului Nestor Vornicescu, arhiepiscopul Craiovei si mitropolitul Olteniei, manastirea a primit si hramul Sfanta Cuvioasa Parascheva. Biserica este construita din caramida, in forma de cruce, si are zidurile groase de aproape un metru. Turla bisericii, asezata peste pronaos, nu are deschidere spre interior. Pictura, in stil neobizantin, a fost executata in tempera. Mănăstirea a fost condusă, de la reînființare până în toamna anului 2013 (septembrie), de către protosinghelul Fanurie Chiriță, în calitate de stareț al acestui așezământ. De la transformarea în mănăstire de maici și până în prezent obștea este condusă de către monahia Steliana Mațea, actuala stareță. Din toamna anului 2015 biserica mănăstirii a intrat într-un amplu proces de restaurare, slujbele oficiindu-se într-un mic paraclis amenajat în vechea trapeză (sală de mese) a mănăstirii. https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-popanzalesti-sfantul-calinic-la-cernica-141182.html http://www.mitropoliaolteniei.ro/?page_id=23554 https://www.biserici.org/index.php?menu=CU&code=2776&criteria=MANASTIR&quick=&radio=b&order=TOWN

Mănăstirea “Sf. Mare Mucenic Gheorghe” Prisaca Hramuri: - Sf. Mare Mc. Gheorghe-23 aprilie - Sf. Ev. Ap. Ioan - 8 mai - Acoperământul Maicii Domnului -1 octombrie - Sf. Ierarh Nicolae - 6 decembrie Istoric: La sfârşitul Sec XVI-lea pe aceste locuri se aflau viile lui Mihai Viteazu In perioada interbelică, cele 8 ha de vie apartineau familiei Potârcă, deţinătoarea unui lanţ de restaurante în Craiova. 1950: Familia Patârcă donează Bisericii o parte din podgorii, iar altă parte i-o vinde. 1952: Mitropolitul Firmilian construieşte o bisericuţă, o clopotniţă, si un corp de clădiri conţinând o bucătărie şi două chilii. Aşezământul a funcţionat ca paraclis mitropolitan, cu slujbe doar în perioada ând era prezent mitropolitul, iar in rest doar de sărbători. 2005: IPS Teofan, Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit la Olteniei a dat binecuvantare pentru înfiinţarea aici a unei mănăstiri de călugari. S-a refăcut bisericuţa şi s-a început construirea unei alte biserici mai mari şi a unui corp de clădiri pentru dependinţe. Mănăstirea “Sf. Mare Mucenic Gheorghe” Prisaca, fostă mănăstire ortodoxă de călugări (stareţ ierom. Grigorie Sandu), din 1 oct.2010 a devenit mănăstire de maici, cu binecuvantarea IPS. Dr. Irineu Popa Arhiepiscop al Craiovei si Mitropolit al Olteniei. Construită pe domeniul viilor Mitropoliei Olteniei, este numită şi "Mănăstirea de la vie". De asemenea mai este cunoscută şi ca "Mănăstirea de la Avioane", pentru că e situată pe drumul de centură ce se deschide la dreapta la intrarea în Craiova de pe ruta Balş-Craiova, drum care trece pe lângă Uzina de Avioane Craiova. Surse: http://msfgh.xhost.ro/index.htm http://www.mitropoliaolteniei.ro/?page_id=23560

Manastirea Tuturor Sfintilor - Paraclis Mitropolitan Hram: Duminica Tuturor Sfintilor; Manastirea Tuturor Sfintilor este Paraclis al Mitropoliei din Craiova. Biserica din lemn este ctitorita de monahul Daniil de la Manastirea Tismana, in anul 1784, ca biserica a satului sau natal, Talpasesti, judetul Gorj. Bisericuta va avea o istorie tulburata, cu pradari si refaceri. La sfârșitul anului 1821, a fost prădată de armatele turcești care veniseră aici ca să înnăbușe revoluția lui Tudor Vladimirescu. Acum au fost furate numeroase obiecte de cult. În toamna anului următor, biserica va fi restaurată prin purtarea de grijă a localnicilor de aici și a restauratorilor: Ciauși Matei Corneanu și Constantin Chilea. În anul 1860, Biserica „Toți Sfinții“ din satul Tălpășești a cunoscut transformări importante, fiind restaurată în totalitate de meșterul zugrav „Dimitrie ot Cornești“, cunoscut în zonă pentru că restaurase mai multe lăcașuri de cult. Astfel, bisericii i-au fost schimbate acoperișul, precum și zugrăveala interioară și exterioară care a fost refăcută în tempera. Din anul 1894, interesul localnicilor pentru bisericuța de lemn a scăzut, deoarece în sat a început construirea unei biserici noi, din zid, care în 1905 a fost dată în folosința cultului. Din acest an, biserica de lemn a fost părăsită, iar cu vremea s-a degradat. Ca o soluție la aceasta problemă, Arhiepiscopia Craiovei a hotărât strămutarea bisericii din Tălpășești, judetul Gorjului, la Craiova, în curtea Arhiepiscopiei. Lucrările de strămutare au fost coordonate de patriarhul Teoctist, arhipăstorul Olteniei din acea perioadă, care a obținut cu greu aprobările autorităților locale pentru această acțiune. În anul 1975, biserica a fost adusă în curtea Arhiepiscopiei, iar în anul 1976 lucrările de reasamblare au fost duse la bun sfârșit. La acțiunea de remontare a elementelor de lemn au participat specialiști, elevi ai Seminarului Teologic din Craiova, meșteri lemnari din satul Tălpășești, personalul Arhiepiscopiei etc. A devenit paraclis mitropolitan o dată cu terminatrea lucrărilor de reansamblare și reconsolidare din anul 1976. Valoarea spatiului este data de decorul pictat si sculptat, Este impodobita de o picture impresionanta pe un fond verde-albastrui, reprezentarile sfintilor fiind deosebit de expresive. Cu timpul, zestrea paraclisului “Toti sfintii” s-a imbogatit cu peste 100 de icoane realizate de mesteri zugravi renumiti: Ion Manta, Constantin Zugravul, Matei Zugravul sau de penelul atat de priceput a lui Chirita Zugravul. Interiorul bisericii este marcat de prezenta picturii care poarta pecetea preotului artist „Dimitrie ot Cornești Zugravu 1860, aprilie 9”. http://www.mitropoliaolteniei.ro/?page_id=23534 https://www.crestinortodox.ro/manastiri/manastirea-tuturor-sfintilor-paraclis-mitropolitan-117939.html

Templul Coral Comunitatea evreilor Craiova, comunitate cu membri de cult mozaic. Templul Coral, construit in 1832 (refacut in 1887), exista si astazi. Surse: http://comunitateaevreilorcraiova.simplesite.com https://www.facebook.com/profile.php?id=100012526562445