Comunitatea, legată prin artă și bucurie la Film în Sat - Cernătești
Film în Sat, festival aflat la cea de-a doua ediție în comuna doljeană Cernătești și susținut financiar de Consiliul Județean Dolj, și-a demonstrat iarăși rolul de liant social timp de trei zile, în weekendul care tocmai s-a încheiat.
Proiectul care și-a propus să aducă artele mai aproape de lumea rurală, gândit de actorul Cuzin Toma, a însemnat, în Dolj, trei zile de arte aduse în lumea satului, acolo unde ele reușesc destul de greu să pătrundă în mod obișnuit. Dar noi, în Dolj, vrem să ne facem un obicei din asta.
Totul a început vineri, atunci când stadionul și Cula Cernăteștilor au devenit locuri de desfășurare pentru activități dedicate tuturor vârstelor. La culă, devenită, de circa un an, punct muzeal, au avut loc ateliere pentru copii și, până târziu în noapte, ea a rămas deschisă pentru ca toți cei veniți la festival să-i afle povestea și secretele. Așa i-a prins noaptea, pe unii dintre noi, în curtea culei, depănând povești și săpând în izvoare istorice pentru a ne afla originea și rădăcinile.
Pe stadion, Taraf de Caliu, cunoscuți în trecut ca Taraful Haiducilor, ce provin din Clejani, au cucerit sufletele celor prezenți prin căldura și bucuria cu care au cântat. Nu e ușor să ții în priză o mulțime de oameni atât de diferiți, strânși la un loc, însă ei au reușit, așa cum și Damian Drăghici, alături de trupa lui au făcut-o, în cea de-a doua seară, cu ale sale Meditații Lăutărești. Filmele au fost ca la ele acasă, de asemenea, de la scurt-metraje și până la comedia românească „Complet necunoscuți”, regizată de Octavian Strunilă, ori „Visul”, un foarte interesant film despre schimbare și regăsire, regizat de Cătălin Saizescu. La finalul proiecțiilor, noaptea și frigul nu i-au gonit acasă pe cei prezenți, DJ Vasile asigurându-se că lumea se încălzește nu doar cu pături sau bluze groase, ci și prin dans.
Energia mulțimii strânse, în acest weekend, la Cernătești, a demonstrat, iarăși, cât de puternici putem fi dacă suntem împreună, strânși la un loc de aceeași bucurie: aceea de a trăi, de a asculta, de a vedea și de a ne cunoaște mai de aproape, în ciuda diferențelor aparente dintre noi. Și cum mai bine să facem asta decât prin a ne strânge într-un spațiu în care să ne simțim liberi, însă cu același scop.
Indiferent că au fost copii care s-au jucat cu mingea, oameni întinși pe pături să se bucure de o carte și de soare, prieteni vechi discutând la un pahar de bere și-un grătar despre ce-au mai făcut, voluntari care au fost atenți ca totul să fie la înălțime, cu toții am fost împreună și ne-am bucurat.
Mulțumim, din nou, Film în Sat, pentru ce ne-ați învățat în cel de-al doilea an consecutiv. Și ne repetăm: diferențele dintre noi sunt infinit mai mici decât lucrurile care ne apropie!