Rezervația de Bujori sălbatici de la Plenița

Asociatia Ape Fara Plastic Obiectivul asociatiei Ape Fara Plastic: niciun deseu plutitor sa nu mai ajunga din Jiu in Dunare(fie el plastic, metal sau sticla).

Situl ROSCI0045 include rezervația naturală de interes botanic Pădurea Zăval, rezervație constituită prin Hotărârea de Guvern nr. 2151/2004 privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone. Coordonatele centroidului rezervației natural Pădurea Zăval sunt: 230 51’44” Est și 430 49’39” Nord. Pădurea Zăval este o pădure mixtă de luncă, cu specii de stejar, frasin și ulm (Habitat 91F0) acest tip de habitat include specii cu lemn de esență tare situate in albia majoră a râurilor, expuse regulat inundațiilor in perioada creșterii nivelului apei, sau in zone joase, expuse inundațiilor provocate de înălțarea apei freatice. Aceste păduri se dezvoltă pe depozite aluviale recente. În funcție de regimul hidric speciile lemnoase dominante aparțin genurilor Fraxinus, Ulmus sau Quercus cu un subarboret bine dezvoltat. (Gafta și colab., 2008 p.71). Tipul acesta de habitat se dezvoltă pe un sol bine drenat, rămâne ud intre inundări, dominanța unor anumite specii care caracterizează acest tip de habitat depinde de nivelul de apă (Fraxinus, Ulmus, Quercus). Aceste păduri formează mozaicuri de păduri pioniere in zonele joase ale râurilor. Pădurile ripariene din zonele mediteraneene sunt dominate de specii de Salix (Salix alba, S. fragilis) și diverse specii de plopi. Este un habitat ce apare adesea in conjuncție cu cel de tipul Alno- Padion. Ambele au o distribuție fragmentară. Pădurile ripariene de-a lungul râurilor mari din Europa corespund alianței Ulmenion minoris care din punct de vedere floristic și faunistic este un ecosistem foarte divers. O mare parte din pădurea Zăval, la nord de DN55A este ocupată de plantații de plop care, cel mai probabil, au înlocuit speciile caracteristice habitatului. În partea sudică există, însă, o suprafață de pădure ripariană în stare foarte bună de conservare. Pădurea este străbătută de câteva canale de apă care au un statut temporar. Frasinii și stejarii din Pădurea Zăval au o vîrstă estimată mai mare de 80 de ani. Spre zona centrală a pădurii se poate observa o colonie de stârci cenușii. Sursa: www.coridoruljiului.ro

Lacul Bistreţ este situat în sudul judeţului Dolj, pe teritoriul comunelor Bistreţ şi Cârna, la aproximativ 5 kilometri distanţă de Dunăre. Poziţia sa geografică şi condiţiile de trai oferite de habitatele sale conferă lacului un rol de refugiu pentru păsările care se deplasează de-a lungul Dunării. Pe parcursul unui an, dar mai ales în perioada migraţiei de primăvară şi toamnă, lacul găzduieşte sute sau chiar mii de exemplare de păsări. Lacul Bistreţ are o suprafaţă de 1.936 de hectare şi este sit de referinţă pentru protecţia păsărilor migratoare. În zonă pot fi admirate specii de raţe, gâşte, corcodei, pelicani, cormorani, stârci, egrete, berze, pescăruşi, chire şi chirighiţe, diverse specii de limicole. Localnicii povestesc că locul este de vis şi poţi vedea cu ochiul liber mii de păsări acvatice. „Lacul Bistreţ este protejat prin lege. Este o zonă unde poţi vedea la tot pasul mii de specii de păsări. Puţini sunt cei care ştiu de existenţa acestui sit de referinţă. Eu sunt fascinat de acest loc. Unele păsări rămân pe lac tot timpul verii, iar altele staţionează doar în sezonul rece, până când suprafaţa apei se acoperă de de strat de gheaţă. Am stat la un metro distanţă de cocostârci sau pescăruşi, iar senzaţia a fost una de nedescris. De-a lungul timpului m-am documentat şi încet, încet am reuşit să descoper o nouă lumea pe lacul Bistreţ“, a povestit Iulian Stoica, din Bistreţ. Mirela Sabina Ridichie, muzeograf la Secţia de Ştiinţele Naturii din cadrul Muzeului Oltenia, a declarat că lacul Bistreţ a primit statut de Arie de Protecţie Specială Avifaunistică în anul 2007. În anul 2012 i s-a conferit si statutul de sit Ramsar. „Demersurile de desemnare a siturilor Ramsar, începute încă din 2011, au fost făcute de filiala din România a organizaţiei nonguvernamentale internaţionale WWF (World Wildlife Fund) şi SOR (Societatea Ornitologică Română), care urmăresc să identifice siturile transfrontaliere, importante ca medii de viaţă pentru păsările care migrează în lungul fluviului. Astfel, reţeaua de situri Ramsar transfrontaliere, nou consemnate cuprinde zone umede de pe ambele maluri ale Dunării şi anume: Bistreţ – Ibisha Island, Suhaia – Belene şi Iezer Călăraşi – Sreberna“, a spus muzeograful Mirela Ridichie. Păsările sunt atrase aici de sursele de hrană bogate şi diversificate (peşti, batracieni, şerpi, viermi, melci, scoici, insecte, fitoplancton), dar şi de condiţiile de odihnă. Multe dintre speciile de păsări care populează lacul Bistreţ şi împrejurimile imediate ale acestuia sunt specii protejate de legislaţia naţională şi internaţională. Localnicii din Bistreţ sunt siguri că zona poate fi transformată într-un obiectiv turistic de excepţie. „Putem promova obiceiurile locale şi produsele ecologice. Avem posibilităţi să ne dezvoltăm economic cu ajutorul lacului de la Bistreţ, însă din păcate cred că autorităţile nu îşi doresc acest lucru. Este trist că un astfel de loc nu este foarte bine cunoscut. Ar putea fi accesate fonduri europene pentru îmbunătăţirea infrastructurii. Odată ce ai ajuns pe lacul Bistreţ eşti fascinat de absolut tot ce vezi. Sunt mii de specii de păsări. Pot fi admirate specii de raţe, gâşte, corcodei, pelicani, cormorani, stârci, egrete, berze, pescăruşi“, a povestit Constantin Diaconu. Aria de protecţie specială avifaunistică Bistreţ s-a aflat în custodia Muzeului Olteniei, între anii 2008-2009, iar în prezent este cuprinsă în situl Natura 2000 Coridorul Jiului, aflat sub administrarea Consiliului Judeţean Dolj. Sursa: adevarul.ro

Rezervația naturală Balta Neagră, este o arie protejată de interes național conform Legii nr. 5/2000 și are o suprafață de 120 ha. Balta Neagră acoperă o arie de 1,2 ha, localizată pe teritoriul localității Desa. Se învecinează cu o pădure de salcâm, proprietate privată la nord, o plantație de viță de vie la est și o proprietate privată la vest. Această baltă este accesibilă pe cale rutieră, pe direcția drumului județean DJ Poiana Mare – Desa și apoi pe drumurile DE1110 – 1112 si DE1105. Este o baltă temporară, ce seacă în totalitate pe perioada verilor uscate. Există totuși câteva zone umede, ochiuri permanente sau temporare, izvoare, mlaștini, în interiorul sitului, al căror nivel hidrologic depinde în mare măsură de principiul infiltrațiilor de zona inundabilă a fluviului Dunărea și în mai mică măsură de cantitatea de precipitații în perioadele ploioase. Este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN rezervație naturală de tip acvatic situată în județul Dolj, pe teritoriul administrativ la comunei Desa; reprezintă o zona naturală luciu de apă și zona împrejmuitoare cu fauna specifică zonelor umede din Câmpia Dunării. Sursa: ananp.gov.ro Foto: www.ruralroute.org

Rezervația naturală Balta Lată este desemnata ca arie protejata de interes național conform Legii nr. 5/2000, si are o suprafață de 28 ha. Este localizată pe teritoriul administrativ al localității Desa și este delimitată de drumul de exploatare DE 1340 la nord, de drumul DE 1339 și o pajiște la est, drumul DE 1315 si o pădure de plop Canadian la sud si de drumul DE 1335 si câteva terenuri nisipoase neproductive la vest. Este o baltă permanentă, care nu seacă în totalitate nici în timpul celor mai secetoase veri. Este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei IV-a a IUCN rezervație naturală de tip acvatic situată în județul Dolj, pe teritoriul administrativ al comunei Ciupercenii Noi. Este arie protejată suprapusă sitului Natura 2000 Ciuperceni-Desa și reprezintă o zona naturală luci de apa și zona împrejmuitoare cu pajiști, dune de nisip, lunci inundabile cu fauna și flora caracteristice Câmpiei Dunării. Sursa: ananp.gov.ro/ Foto: ruralroute.org/

Aria protejată de interes naţional Lacul Adunaţii de Geormane este situată într-o zonă de câmpie din bazinul hidrografic al râului Jiu care se întinde pe teritoriul localităţilor Bratovoeşti şi Teasc şi face parte din categoria zonelor umede. Această arie protejată se caracterizează prin prezenţa ecosistemelor lacustre, respectiv lacul Victoria şi balta Marica, învecinate de zone mlăştinoase. Lacul Victoria este situat pe terasa superioară stângă a Jiului la o distanţă de aproximativ 25 kilometri faţă de Craiova spre sud, în Câmpia Olteniei pe terasa Rojiştea. Acest lac formează o unitate biologică izolată legată de Jiu priuntr-un canal de evacuare a surplusului de apă prin intermediul bălţii Marica. Forma lacului este aproape ovală, cu maluri joase, nisipoase şi puţini arbori. Sursa: www.mmediu.ro Foto: www.facebook.com

La nivelul zonei Băileşti se află pădurea de salcâm cu rezerve de stejar „Nisipuri”- Băileşti. Se întinde pe o suprafaţă de 50 ha și a fost stabilită arie naturală protejată de interes local prin Hotărârea Consiliului Județean nr 26/1994. În pădurea Nisipuri – Băileşti există numeroşi arbori seculari, din flora spontană cum ar fi părul pădureţ şi stejarul brumăriu, alături de speciile deja menţionate şi de salcâmi.

Aria naturală Ciuperceni-Desa se află în zona inundabilă a Luncii Dunării și este o rezervație ornitologică de aproximativ 200 de hectare care cuprinde și Balta Lată și Balta Neagră. Tot aici se află și Pădurea Ciurumela în care se găsesc salcâmi imenși ale căror diametre ating 70-80 cm și înălțimi de până la 35 de metri. Habitatele de Salix alba și Populus alba sunt cele care au contribuit la desemnarea sitului ca sit de importanță comunitară Natura 2000. Printre păsările prezente în acest sit se numără barza albă, barza neagră (Ciconia nigra), egreta mică (Egretta garzetta), bătăușul (Philomachus pugnax), stârcul roșu (Ardea purpurea), piciorongul (Himantopus himantopus), țigănușul (Plegadis falcinellus). Situl Ciuperceni-Desa este neîndiguit și este singurul loc care a rămas așa din Lunca Dunării.

Este situată în comuna Bucovăț. Se întinde pe o suprafață de 4 ha. Constituie un important punct fosilifer, cu o bogată faună fosilă de cochilii de moluște datând din Paleolitic, descoperită în anul 1949.