Sala Polivalentă

Clubul Sportiv Atlas ofera: Cursuri de initiere si performanta in tenis Abonamente Terenuri de fotbal si tenis Ventilatie naturala sezon rece Incalzire sezon cald Iluminat ergonomic Baza sportiva pune la dispozitia clientilor sai terenuri multifunctionale semi-acoperite pentru practicarea, in cele mai bune conditii, a sporturilor tale preferate: tenis de camp, fotbal si, in curand, touch tennis, tenis de picior, tenis de masa, baschet, badminton.

Clubul Sportiv Popeci dispune de 4 terenuri de tenis cu zgură și două săli de tenis cu suprafață Green Set, care se adresează tuturor categoriilor de jucători: de la începători la profesioniști, copii sau adulți. Popeci Club a luat fiinta in anul 2002 in urma unei dorinte de a oferi angajatilor un loc ideal unde sa se poata relaxa. Inceputurile au fost timide: un singur teren de fotbal. Insa cererea era mare, atat in interiorul echipei Popeci, cat si in exterior. Astfel terenul deja construit a fost renovat si s-au adaugat inca un teren de tenis. Apoi a urmat cel de-al doilea teren de fotbal. Insa tot nu era suficient. Am indraznit atunci sa visam mai mult si am luat hotararea sa cream o baza sportiva in adevaratul sens al cuvantului. A urmat o investitie masiva care a schimbat complet fata fostului club, transformandu-l in ceea ce este astazi: 4 terenuri de tenis, 2 sali de tenis, un teren de fotbal, o sala de fotbal, sala de fitness si un mic bar/cafenea unde oamenii pot socializa si se pot bucura de momentele petrecute impreuna. Deviza noastra este ca o persoana care practica sport, de orice tip, este o persoana mai sanatoasa, mult mai echilibrata, atat competitiva cat si buna in lucrul cu echipa. Ceea ce ne diferentiaza pe piata locala este posibilitatea practicarii mai multor sporturi in acelasi loc. Popeci Club se adreseaza familiilor si grupurilor de prieteni care isi doresc sa practice sport impreuna insa au preferinte diferite. Parcarea proprie, cafeneaua si vestiarele cu dusuri sunt alte facilitati pe care le punem la dispozitia celor care ne calca pragul. Pasiunea si dragostea pentru sport ne-au motivat intotdeauna sa progresam, iar sanatatea obtinuta prin sport este ceva ce vom sustine intotdeauna.

Tenis Club Lucian va ofera : Terenuri de zgura de cea mai buna calitate in timpul verii si iluminate seara cu vizibilitate de joc maxima! Balon presostatic incalzit si iluminat la cele mai inalte standarde in timpul iernii! Parcare supravegheata in incinta bazei sportive Terasa de vara, vestiar, dusuri, wi-fi free. Tenis Club Lucian va ofera posibilitatea de a va racorda racheta rapid cu masini electronice profesionale, recomandari in alegerea echipamentului de tenis precum si cursuri de tenis pentru toate varstele. Tenis Club Lucian are ca obiectiv principal selectarea copiilor cu inclinatii spre tenis si initierea lor in acest minunat sport. Oferim cursuri de tenis pentru adulti!

”Tenis Club Stănică” a luat fiinţă în anul 2010 din dragoste pentru sport şi din dorinţa de a obţine marea performanţă în tenis. Rezultatele de succes obţinute în acest sport, experienţa acumulată ca jucători profesionişti dar şi cea dobândită la facultăţile de profil absolvite,sunt câteva din motivaţiile pentru care fraţii Victor şi Oana Stănică au decis să-şi creeze propriul club de tenis. Prin cursurile de tenis încercăm să transmitem copiilor bucuria pentru mişcare şi în mod special pentru a învăţa să joace tenis. Deşi este un joc individual el trebuie practicat la început în grupe de copii care sunt selectaţi permanent după diferite criterii: vârstă, dezvoltare fizică, nivel de pregătire atins, motivaţii individuale (tenis practicat pentru sănătate, pentru a participa la competiţii sau pentru a obţine performanţe), etc. Mărimea acestor grupe porneşte de la 4-6 copii la nivel de iniţiere, 3-4 copii la nivelul avansaţi iar după vârsta de 10 ani se practică un sistem mixt de pregătire: atât în grupe de 3-4 copii dar şi în grupe de 2 copii sau individual, ponderea antrenamentelor individuale sau în grupe de doi fiind mai mică pentru copii de 10-11 ani şi crescând treptat spre vârsta de 14 ani. După 14 ani pregătirea devine cu preponderenţă una individuală fie că se face cu antrenorul sau cu un alt sportiv folosit ca sparing partner. Tenis Club Stănică şi-a propus să-şi creeze o bază largă de selecţie, să poată transmite dragostea şi frumuseţea acestui sport cu cheltuieli minime din partea familiilor. Dealtfel în acest sens organizează trimestrial acţiuni de selecţie promoţionale. Pregătirea sportivă se desfăşoara la baza sportivă din strada Viitorului, nr.24C. Scopul clubului este de a descoperi sportivi talentaţi, de a-i învăţa tenis şi ajuta totodată să devină învingători şi campioni în cazul unora. “ Ne-am constituit propriul club pentru a putea să creăm şi să dezvoltăm un sistem eficient de pregătire al sportivilor, menit să determine obţinerea performanţei, un sistem care are la bază experienţele acumulate de-a lungul anilor ca antrenor sau ca sportivi dar şi necesarul care lipseşte în România şi pentru care marea performanţă întârzie să apară după vârsta junioratului. Suntem siguri ca vom reuşi, necunoscuta rămâne şi la aceasta nu vom putea răspunde decât peste ani de aici înainte: câţi campioni vom descoperi şi cât vor rezista ei, acolo sus? Este un drum lung, greu dar frumos, avem răbdare şi credem că în scurt timp clubul va începe să crească prin numărul de sportivi şi rezultatele ce se vor obţine, numărul de antrenori şi membri dar şi ca posibilităţi de sponsorizare pentru sportivii talentaţi.”

Casa Băniei, monument de arhitectură medievală și cea mai veche construcție civilă din Craiova, a fost zidită la sfârșitul secolului al XV-lea de boierii Craiovești, iar în anul 1699 a fost reconstruită de domnitorul martir, Constantin Brâncoveanu. Din construcția inițială a Craioveștilor se mai păstrează doar o parte a pivnițelor. În vâltoarea istoriei, vechea ctitorie a fost incendiată de nenumărate ori, a trecut în stăpâniri și administrări diferite și a "suferit", după nevoi, transformări, adaosuri și suprimări arhitecturale. Astfel, în perioada 1718 - 1739, Casa Băniei devine sediul administrației austriece, care o fortifică pentru apărare. În 1750, clădirea este cedată de domnitorul Grigore Ghica Episcopiei Râmnicului. Din 1850, clădirea devine sediu pentru diverse instituții ale orașului: Tribunalul Craiovei, Liceul Fraţii Buzești, Seminarul local, Arhivele Statului. Din anul 1933, clădirea va adăposti Muzeul Olteniei până în 1948, când trece în folosința Mitropoliei Olteniei. Din anul 1966, vechiul monument de arhitectură brâncovenească găzduiește Secția de Etnografie a Muzeului Olteniei. Foto: Cătălin Vânturici

Construit între 1898 și 1907, în mijlocul unui oraș cuprins de febra înnoirilor de la începutul secolului XX, Palatul Mihail se detașează prin detaliile de execuție, ce au distincția unei bijuterii migălos meșteșugite. Sunt reflectate astfel pretențiile și statutul social ale unuia dintre cei mai bogați oameni ai vremii, precum și ambiția și spiritul de concurență care l-au ajutat să facă avere. Astfel că, dacă Ghe. Grigore Cantacuzino, supranumit ”Nababul”, în București și consilierul regal Vălimărescu, pe aceeași stradă, încredințaseră construcția caselor lor faimosului arhitect Albert Galleron, ce proiectase, printre alte edificii importante din Regat, Ateneul Român, Constantin Mihail, nu s-a lăsat mai prejos. A apelat la un alt nume celebru în epocă: Paul Gottereau, arhitectul Casei Regale și autorul Palatului Regal, al Palatului Fundației Universitare ”Carol I”, al Palatului CEC, ș.a. Reflectând tendința dominantă a vremii, aceea a unui eclectism ce îmbina cu succes rigoarea academismului francez cu elemente de baroc târziu, planul construcției prezintă multe similarități cu cel al Palatului Cheverny de pe Valea Loarei, recunoscut ca exemplu de echilibru și eleganță arhitectonică. Detaliile exteriorului, precum ornamentele de pe fațadă, ancadramentele ferestrelor și feroneria balcoanelor, pregătesc ochiul privitorului pentru interiorul cu adevărat grandios. În holul de onoare, în saloanele de primire, precum și în cel de muzică, în sufragerii, dar și în toate celelalte spații, fără destinații mondene, materialele de construcție erau de cea mai bună calitate: marmură de Carrara, cristal de Murano, oglinzi venețiene, feronerie decorativă, mătase de Lyon, stucaturi aurite, piese de mobilier și obiecte de artă, procurate în bună parte de la Viena, prin intermediul bogatei familii Dumba, cu care Constantin Mihail se înrudea de aproape. Dar nu numai aceste etaloane ale luxului impresionează. Trebuie amintite luminatoarele și ferestrele largi, proiectate pentru a oferi spațiului multă lumină naturală, precum și dotările tehnice ce țin de confortul locuinței, excepționale pentru acea perioadă, printre care curentul electric și încălzirea centrală de ”tip roman”, cu conducte amplasate în pereți și podea. Palatul numără 29 de camere (plus depedințe) dintre care cea mai spectaculoasă este Sala Oglinzilor. Inaugurat în 1909 de către cei doi fii, Nicolae și Jean, întrucât Constantin Mihail murise cu un an înainte, Palatul și-a început misiunea de reprezentare, pentru care fusese destinat încă de la început. Jean Mihail era cultivat și avea vederi largi. Studiase Dreptul la Paris, dorind să se dedice unei cariere politice. Fiind un membru marcant al înaltei societăți și făcând parte din cercul restâns al Curții, găzduiește Familia Regală la palat în 1913, cu prilejul inaugurării monumentului ”Asta-i muzica ce-mi place”, intitulat astfel după replica lui Carol I, la auzul loviturilor de tun cu care a debutat Războiul de Independență din 1877. Monumentul a fost distrus imediat după venirea la putere a comuniștilor. Doi ani mai târziu, tot la palat, sunt primiți Regele Ferdinand și Principesa Maria, care împreună cu generalul Averescu făceau o vizită Spitalului Militar din Craiova. În 1936, Jean Mihail, ultimul descendent al familiei, moare, lăsând prin testament întreaga sa avere statului român. Și era vorba de o avere impresionantă, având în vedere că, în perioada crizei economice din 1929-1933 el a girat cu ea o parte din imprumuturile contractate de statul român la bănci din străinătate. Gestul său reflectă un înalt simț civic și un patriotism de cea mai nobilă factură, astfel încât edificiul a rămas în conștiința publică sub numele de Palatul Jean Mihail. La începutul Celui de Al Doilea Război Mondial, când România a adăpostit cu generozitate refugiați polonezi, la palat au fost găzduiți președintele Poloniei, Ignacy Moscicki, împreună cu familia sa și mareșalul Edward Rydz-Śmigly, comandantul-șef al forțelor armate poloneze. Tot aici, în 1940, s-a semnat între România și Bulgaria, Tratatul de la Craiova, privind cedarea Cadrilaterului. Palatul a fost deschis pentru prima oară publicului între 24 și 31 octombrie 1943, cu prilejul ”Săptămânii Olteniei”, eveniment aflat sub patronajul Fundației Culturale Regale și cu prilejul căruia au fost expuse pentru prima dată la Craiova, câteva dintre operele lui Constantin Brâncuși (Cap de băiat, Cap de fată și Sărutul) Între 1945 și 1950, Palatul a devenit sediul ARLUS (Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică), apoi al Comitetului Regional al PMR din Oltenia, al cărui secretar era Nicolae Ceaușescu (probabil motive de ordin sentimental l-au determinat ulterior pe acesta, după ce devenise Secretar General al PCR și Președinte RSR, să decidă păstrarea și restaurarea imobilului, după ce fusese grav afectat în timpul cutremurului din 1977). Din 1954, ca urmare a deciziei de înființare a unei colecții de artă, clădirea a fost transferată în patrimoniul Sfatului Popular Orășenesc, devenind sediu al Muzeului de Artă din Craiova. A fost mutată aici o parte din Pinacoteca ”Alexandru și Aristia Aman”, cuprinzând pe lângă bibliotecă, piese de mobilier și tablouri de școală olandeză, flamandă, italiană și franceză din perioada sec. XVII-XiX, pictură și grafică de Theodor Aman, artă decorativă românească și străină. Patrimoniul acesteia se îmbunătățise în perioada interbelică prin achiziții făcute de primăria orașului și prin donațiile făcute de marile familii boierești din Craiova: Mihail, Romanescu, Cornetti, Glogoveanu, ș.a. Achizițiile au continuat în perioada postbelică și au fost efectuate transferuri de la Muzeul Național de Artă și din fondurile centrale ale statului. În prezent, patrimoniul Muzeului este constituit din peste 8000 de lucrări de artă europeană și românească. Sunt cuprinse cele mai ilustre nume ale picturii și sculpturii românești: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady, Eustațiu Stoenescu, Ion Țuculescu, Gheorge Anghel, Dimitrie Paciurea. Cele mai valoroase dintre piesele deținute de muzeu sunt șase dintre lucrările titanului artei moderne universale, Constantin Brâncuși: Vitellius, Cap de fată, Cap de băiat, Fragment de tors, Domnișoara Pogany și Sărutul.

Calafat-Vidin Bridge is a rail and road bridge on the Danube that connects Calafat (Romania) and Vidin (Bulgaria). The bridge is part of the Pan-European transport corridor linking Dresden to the city of Istanbul, Turkey, and the city of Thessaloniki, Greece. According to the project, the total length of the road was set at 1,440 meters and the railway line at 2,480 meters. Photo: Cosmin Andreescu

Fotbal, tenis, baschet sau bowling sunt activitățile pe care vizitatorii le pot practica aici în condiții optime. Complexul este alcătuit din patru terenuri dotate cu tribune și instalații profesioniste de iluminare nocturnă: teren de fotbal cu gazon natural, teren multifuncțional cu suprafață sintetică, pentru fotbal/handbal/volei și două terenuri de tenis de câmp, cu panouri pentru baschet. Centrul mai cuprinde și două piste pentru bowling, o pistă de alergare cu groapă de nisip și un perete pentru alpinism, sală de forță, fitness, sală de masaj și saună, vestiare și dușuri.

Stadionul „Ion Oblemenco” este un stadion multifuncțional din Craiova, România cu o capacitate de 30.983 de locuri. Construcția arenei a început în 2015 și a fost finalizată în luna noiembrie a anului 2017. Acesta este folosit în principal pentru fotbal, aici evoluând în meciurile de pe teren propriu clubul Universitatea Craiova. Foto: Bogdan Dănescu