Muzeul Cărții și Exilului Românesc (Casa Dianu)

Scurt istoric al Secţiei de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei În secolele XVII-XIX în spaţiul în care se găseşte în momentul de faţă clădirea secţiei de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei exista un izvor de la care se aprovizionau sacagii cu apă potabilă şi pe care o distribuiau contra cost în zona istorică a Craiovei. Terenul aparţinea Bisericii Maica Precistă din Dud, astăzi Madona Dudu. Tot pe acest teren se afla o parte dintr-un codru străvechi, din care se mai păstrează o mică porţiune, în actualul parc Mihai Bravu. Spaţiul aparţinea şi mahalalei Brânduşa, de care era despărţit printr-un pârâu, ce făcea legătura între pârâul din Valea Vlăicii şi unul din braţele Jiului de altă dată. În faţa actualei clădiri era un podeţ de lemn care făcea legătura cu mahalaua Dorobănţia unde locuiau dorobanţii, cei care apărau ordinea în Craiova şi aveau şi atribuţii militare. La sfârşitul sec. al XIX-lea în condiţiile donaţiei făcute fundaţiei Madona Dudu de un oarecare Preda s-a pus problema construirii unui ospiciu de către municipalitate. În aceste condiţii proiectul viitoarei clădiri cuprindea o curte interioară închisă şi ferestrele zăbrelite la o înălţime mai mare decât la clădirile obişnuite. Conducerea oraşului Craiova, care primise prin donaţie acest teren, a socotit că amplasarea unui asemenea spital este neadecvată, fiind prea aproape de centrul oraşului. Ca atare, noua clădire a spitalului s-a construit în afara Craiovei pe atunci. Cu fonduri de la Ministerul Învăţământului şi Cultelor, precum şi de la Primăria Craiovei, la începutul secolului XX a început construcţia actualului sediu. Construcţia clădirii secţiei de Istorie şi Arheologie a Muzeului Olteniei, după planurile arhitectului Fr. Billek, a fost încheiată în anul 1906 şi inaugurată în toamna aceluiaşi an, cu prilejul jubileului a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, având ca funcţionalitate o şcoală primară de băieţi şi de fete. În acest spaţiu au fost adăpostiţi mulţi copii orfani care învăţau şi o meserie. Cu fondurile proprii obţinute prin diverse mijloace: obiecte de artizanat lucrate de elevi şi vândute de Comitetul Doamnelor Craiovene la marile sărbători de peste an, se asigura hrana multor elevi săraci, totul patronat de preoţii slujitori ai Bisericii Madona Dudu. În noiembrie 1940 clădirea a fost grav afectată de cutremurul de atunci, activitatea şcolară fiind transferată pentru o perioadă până la reconsolidarea clădirii. În anul 1948 au fost desfiinţate de către regimul comunist fundaţiile religioase şi şcolile particulare. Prin urmare, la intervenţia directă a viitorului academician C.S. Nicolăescu-Plopşor şi a colegului său de şcoală – Ştefan Voitec, pe atunci ministru al învăţământului, clădirea a fost acordată Muzeului Olteniei. Aici au figurat iniţial pentru un timp şi Arhivele Statului şi toate muzeele din Craiova. Foto: Cătălin Vânturici

Casa Băniei, monument de arhitectură medievală şi cea mai veche construcţie civilă din Craiova, a fost zidită la sfârşitul secolului al XV-lea de boierii Craioveşti, iar în anul 1699 a fost reconstruită de domnitorul martir, Constantin Brâncoveanu. Din construcţia iniţială a Craioveştilor se mai păstrează doar o parte a pivniţelor. În vâltoarea istoriei, vechea ctitorie a fost incendiată de nenumărate ori, a trecut în stăpâniri şi administrări diferite şi a "suferit", după nevoi, transformări, adaosuri şi suprimări arhitecturale. Astfel, în perioada 1718 - 1739, Casa Băniei devine sediul administraţiei austriece, care o fortifică pentru apărare. În 1750, clădirea este cedată de domnitorul Grigore Ghica Episcopiei Râmnicului. Din 1850, clădirea devine sediu pentru diverse instituţii ale oraşului: Tribunalul Craiovei, Liceul Fraţii Buzeşti, Seminarul local, Arhivele Statului. Din anul 1933, clădirea va adăposti Muzeul Olteniei până în 1948, când trece în folosinţa Mitropoliei Olteniei. Din anul 1966, vechiul monument de arhitectură brâncovenească găzduieşte Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei. Sectia de Etnografie organizează: expoziţii pemanente şi temporare cuprinzând valori documentar-etnografice, de artă tradiţională şi contemporană din patrimoniul propriu sau aparţinând altor instituţii; sesiuni de comunicări, simpozioane, întâlniri cu specialişti în domeniu, lansări de carte, proiecţii de filme etnografice şi alte acţiuni para şi metamuzeale. Secţia de Etnografie oferă publicului: informaţii de specialitate, bibliografii asupra modelelor si valorilor culturii si artelor traditionale; publicaţii de specialitate editate de muzeu cu specific etno-folcloric, printre care anuarul Oltenia, Studii şi comunicări, Etnografie, precum şi alte materiale de popularizare: pliante informative, ghiduri, vederi etc.; obiecte de arta traditionala contemporana (ceramica, icoane, tesaturi, oua incondeiate, instrumente muzica etc.) si obiecte de arta traditonala, spre vanzare, prin magazinul "La carul cu oale".

Istoricul secţiei Inaugurată la 2 decembrie 1923 sub denumirea de "Muzeul de Istorie Naturală al Craiovei", de către membrii Cercului Ştiinţific Craiovean condus de profesorul de ştiinţe naturale Marin Demetrescu, a devenit secţie a Muzeului Regional al Olteniei, în anul 1928. La 13 mai 1928 s-a hotarât ca Muzeul de Istorie Naturală al Craiovei care, în anul 1927 a primit spre administrare şi colecţiile Muzeului de Etnografie şi Antichităţi al judeţului Dolj, să-şi "mărginească aria de explorare la ţinutul oltean" (Vincenz, 1928) şi să funcţioneze sub denumirea de Muzeul Regional al Olteniei, sub conducerea profesorului Marin Demetrescu. Secţia de Ştiinţele Naturii a funcţionat iniţial în clădirea Prefecturii; între anii 1934 - 1948 s-a mutat în actualul sediu al Secţiei de Etnografie, iar între anii 1949 - 1975 a funcţionat în actualul sediu al Secţiei de Arheologie - Istorie. În această perioadă, patrimoniul Secţiei de Ştiinţele Naturii a fost dat spre vizitare publicului sub diferite forme de expunere pâna în anul 1963, când s-a dat în circuit expozitia de bază, amenajată la parterul clădirii din strada Madona Dudu nr. 44, realizată după un proiect tematic întocmit de profesorul dr. Ioan Firu. Această expoziţie a fost desfiinţată în anul 1975 pentru extinderea expoziţiei de bază a Secţiei de Istorie - Arheologie. Între anii 1975 - 1986, din lipsa unui spaţiu adecvat, activitatea expoziţională a Secţiei de Ştiinţele Naturii a încetat, continuând activitatea de completare şi diversificare, evidenta şi valorificare ştiinţifică a patrimoniului. Noua campanie expozitională a început la 13 martie 1986, la parterul clădirii din strada Popa Sapca nr. 8 unde funcţioneaza şi în prezent, când au fost date în circuit de vizitare două expoziţii temporare: "Fluturii - petale zburătoare" si "Din lumea animalelor". Cele două expoziţii, au fost urmate periodic de zeci de expoziţii temporare care au avut darul de a rula valorosul patrimoniu, îmbogăţit şi diversificat de-a lungul anilor cu piese muzeale rezultate în urma activităţii de cercetare a muzeografilor. Anual au fost realizate cel puţin patru expoziţii temporare la sediul Secţiei, unele dintre ele fiind itinerate la alte muzee din ţară (Drobeta Turnu Severin, Timişoara, Târgu Mureş, Brăila, Curtea de Argeş, Suceava, Bacău, Bârlad, Bistriţa Năsăud etc). La 18 septembrie 2008, s-a vernisat expoziţia de bază de la etajul I, amenajată în urma implementării proiectului "Creşterea atractivităţii turistice a municipiului Craiova şi a judeţului Dolj prin amenajarea expoziţiei de bază de la etajul I - Secţia de Ştiinţele Naturii a Muzeului Olteniei Craiova", depus la 16 decembrie 2002, în cadrul Programului PHARE 2001 Coeziune Economica si Sociala - Schema de finanţare nerambursabilă pentru proiecte de infrastructură mica, de către C.J. Dolj, în parteneriat cu Muzeul Olteniei - Secţia de Ştiinţele Naturii (foto 1-3). La 22 februarie 2012 a fost introdusă în circuitul expoziţional şi expoziţia de bază de paleontologie “Oltenia – Terra fossilis”, amenajată la parterul imobilului din str. Popa Şapcă nr. 8. De asemenea, în același an s-a finalizat amenajarea spațiului expozițional al secției prin realizarea expoziției permanente Universul și Sistemul nostru Solar, vernisată la 4 decembrie, prilej cu care s-a inaugurat Planetarium, în cele două săli de la etajul II al imobilului. Foto: Bogdan Dănescu

Calafat-Vidin Bridge is a rail and road bridge on the Danube that connects Calafat (Romania) and Vidin (Bulgaria). The bridge is part of the Pan-European transport corridor linking Dresden to the city of Istanbul, Turkey, and the city of Thessaloniki, Greece. According to the project, the total length of the road was set at 1,440 meters and the railway line at 2,480 meters. Photo: Cosmin Andreescu

Stadionul „Ion Oblemenco” este un stadion multifuncțional din Craiova, România cu o capacitate de 30.983 de locuri. Construcția arenei a început în 2015 și a fost finalizată în luna noiembrie a anului 2017. Acesta este folosit în principal pentru fotbal, aici evoluând în meciurile de pe teren propriu clubul Universitatea Craiova. Foto: Bogdan Dănescu

Dotari: -4215 locuri , din care 109 fotolii VIP -6 vestiare sportivi -3 vestiare arbitri -2 sali de recuperare dotate cu sauna si jacuzzi , cu access direct la vestiare -sala de fitness dotata cu aparate performante -sala de incalzire cu 3 culoare de atletism -cabinet medical si centru anti-doping -centru media dotat pentru transmisia datelor in timp real, pentru transmisii Radio si TV, 25 de posturi de presa cu internet, fax, priza TV precum si monitoare cu imagini in timp real din sala de competitii -sala pentru conferinte si interviuri -sala pentru federatii -monitoare amplasate pe culoarele de acces in tribune , cu imagini in timp real din sala de competitii -135 de difuzoare amplasate pe coridoare, in vestiare si in birouri -18 boxe de putere mare (1000W) pentru competitii

Fântâna Popova din cartierul craiovean Romaneşti este cunoscută şi sub numele de Fântâna Basarabeştilor. Datează încă de la începutul secolului al XVII-lea, fapt reieşit dintr-un act datând din anul 1613. A fost refăcută în 1651 de către Matei Basarab (de unde i s-a atribuit şi denumirea de Fântâna Basarabeştilor), iar în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea de către Alexandru Ipsilanti. Fântâna a fost construită după un plan pătrat, pe fiecare latură având câte o nişă, iar pe laturile de S şi de V au mai fost efectuate două inscripţii, una cu litere latine şi una cu litere chirilice. Sursa: fantanilecraiovei.wordpress.com/istorie/

Fântâna Purcarului (Fântâna Porcarului sau Fântâna din Piața Elca) este un monument de for public din Craiova, situat pe str. Matei Basarab, nr. 11. Cișmeaua se află în Piața Elca (Piața Veche), vechiul centru și vad comercial al orașului, lângă Hanul Puțureanu și în apropiere de Casa Băniei, Catedrala Sf. Dumitru și rămășițele Hanului Hurezi. Fântâna a fost construită în anul 1818 de Pavel Teodor și Kir Marin Bulugbașa (sau Miron Bulucbașa, după alte surse), negustori de porci. Deși inițial fântâna reprezenta unicul mijloc de alimentare cu apă al locuitorilor din zonă, importanța ei a scăzut la începutul secolului al XX-lea, de când Craiova a fost prevăzută cu sisteme de alimentare cu apă. Fântâna Purcarului a fost reparată de mai multe ori de-a lungul timpului, renovările făcând ca forma actuală să difere complet de cea inițială. Sursa: www.monumenteoltenia.ro

Casa Dr. Mendel este construită la sfârșitul sec. al XIX-lea și este localizată în zona centrală a municipiului Craiova pe strada Simion Bărnuțiu la nr 27. Este considerată monument istoric și este inclusă în lista monumentelor istorice ale județului Dolj.