Universitatea din Craiova, fostul Palat de Justiție

Casa Nicolae Romanescu este un monument de arhitectură de interes național din municipiul Craiova, situat pe Calea Unirii, lângă Biserica Mântuleasa. Casa, ce a aparținut familiei Romanescu, poartă numele celebrului om politic Nicolae Romanescu (consilier, primar al Craiovei, deputat și senator timp de 48 de ani), cunoscut mai ales pentru înființarea parcului ce azi îi poartă numele.  Clădirea şi anexele interioare ale curţii au fost construite în mai multe etape, în cursul secolului al XIX-lea (cea dintâi mărturie despre casă datează din 1833), ajungând la configuraţia definitivă, care este şi acum, în anul 1903, datorită arhitectului I.D. Berindey şi antreprenorului C. Roschovsky.  Cu un an înaintea morții, Nicolae Romanescu a hotărât să lase orașului său casa în care a trăit și toate colecțiile sale.  În jurul anului 1935 casa a fost închiriată unei bănci particulare, încăperile de la parter devenind birouri cu pupitre, seifuri și ghișee. La etaj locuia familia directorului I. Dondoe.  În 1939, aici și-au găsit adăpost temporar refugiați polonezi (funcționari militari) și familiile lor.  După 1941, la demisolul clădirii au fost depozitate lăzi pline cu documente de arhivă, în speranța conservării până la sfârșitul războiului. La mansardă erau adăpostiți refugiați din Basarabia și din nordul Ardealului.  În iarna anilor 1943-1944, în dormitoarele improvizate la mansardă au fost găzduiți copiii de la orfelinatul Liceului Ortodox de Fete din strada Brestei.  În Casa Romanescu a mai funcționat o vreme Banca Românească, care și-a încetat activitatea după naționalizarea din 1948. Administrația comunistă a schimbat numele Căii Unirii în strada Vladimir Ilici Lenin, iar în casă se organizau întruniri politice și ședințe muncitorești.  Ulterior, în Casa Romanescu s-a instalat o școală cu profil financiar, iar din 1956 până în 1974, aici a avut sediul Casa Pionierilor.  Mai târziu, în Casa Romanescu avea să funcționeze Institutul de Cercetări Socio-Umane al Academiei Române, în paralel cu Casa Universitarilor.  Din 1974, Casa Romanescu mai este cunoscută și drept Casa Universitarilor, spațiu activităților cultural-științifice organizate de cadrele didactice de la Universitatea din Craiova.  În prezent, sălile Casei Romanescu găzduiesc evenimente ale Universității din Craiova: susțineri de teze de doctorat, ceremonii academice restrânse, lansări de carte, conferințe științifice, microexpoziții de artă, cenacluri culturale, întruniri colegiale și aniversări oficiale.  În prezent, Casa Universitarilor este închiriată unei firme având ca activitate restaurant unde Universitatea din Craiova poate să - şi organizeze în continuare activităţile enumerate mai sus. Sursa: www.monumenteoltenia.ro; www.ucv.ro  Foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1506713899467445&set=pb.100063565119237.-2207520000

Palatul se află în Craiova, Strada Fraţii Buzeşti, nr. 10.  Aici, în urmă cu peste 100 de ani, Gogu Vorvoreanu, cunoscut avocat latifundiar, punea temelia viitoarei sale reşedinţe de familie. Pentru acest scop, boierul a folosit cele mai bune materiale şi cei mai talentaţi meşteri, dorind cu tot dinadinsul ca noua construcţie să poarte cu succes peste timp blazonul şi întreaga moştenire a neamului său.  Palatul „Vorvoreanu” a fost ridicat la începutul secolului XX, între anii 1905-1910, după planurile cunoscutului arhitect Dimitrie Maimarolu.  Armonia formelor, împletite autentic într-un curat stil renascentist, aduc laolaltă delicateţea şi finele ornamente ale unui interior bogat în decoraţii cu impetuozitatea formelor şi bazoreliefurilor exteriore. Între anii 1916 – 1918 în acest palat a funcționat comandamentul militar german.  Palatul Vorvoreanu și celelalte multe proprietați și bunuri ale familiei au fost naționalizate de comuniști. Valorile din palat nu au fost înstrăinate. Cu toate acestea, jertfa înaintaşilor nu a rămas nerăsplătiră şi, în data de 31 mai 1964, după repetate demersuri înaintate de reprezentanţii Arhiepiscopiei Craiovei către Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, bijuteria din strada Fraţii Buzeşti Nr. 10 a trecut în proprietatea Bisericii Oltene, la schimb cu Casa Băniei.  In curtea vechilor Vorvoreni a fost strămutată in anul 1975 o frumoasă bisericuță din lemn, din Tălpășești de Gorj. Sfântul locaș, închinat „Tuturor Sfinţilor”, are o vechime de peste 260 de ani şi a fost ctitorit de monahul Daniil din lavra Tismanei, cu sprijinul gorjenilor din Tălpăşeşti. Astăzi funcţionează în regim de paraclis mitropolitan, cu program liturgic zilnic. Sursa: www.mitropoliaolteniei.ro  Foto: https://www.facebook.com/Monumentalistul/photos/pb.100063565119237.-2207520000/2318133784992115/?type=3

Casa Glogoveanu este un monument de arhitectură de interes național situat în municipiul Craiova, pe str. Brestei, nr. 12.  Construit de familia boierilor Glogoveni în 1802 pe temeliile unui edificiu din secolul al XVIII-lea, imobilul a găzduit Primăria Craiovei și apoi, până în anul 2016, Tribunalul Dolj. La începutul secolului al XVIII-lea, boierii Gologoveni, s-au mutat la Craiova, Cerneți și Râmnicu Vâlcea pentru a fi la curent cu ce se întâmplă în viața politică, economică, socială și culturală a societății. Casa Glogoveanu, cumpărată de vornicul Matei în 1724, a rămas în proprietatea boierilor Glogoveni timp de aproape două secole.  Finalul veacului a coincis cu aducerea în casa de la Craiova a Glogovenilor a tânărului Tudor Vladimirescu, pentru a învăța carte împreună cu fiul boierului Ioniță Glogoveanu, Nicolae.  În 1801, imobilul a ars, dar zidurile sale au fost refăcute în întregime.  În timpul războaielor ruso-turce din 1806-1812 și 1828-1829, Casa Glogoveanu a fost transformată în spital pentru soldații ruși.  Clădirea a fost afectată de cutremurul din 1838, în urma căruia edificiul a suferit unele transformări și adăugiri.  Partea a doua a secolului al XIX-lea a fost presărată cu vizite ale Regelui Carol I în Craiova, pe durata căruia acesta era găzduit în ceea ce se numea atunci “Palatul Glogoveanu”.  În anul 1908, Nicolae Romanescu a ridicat aripa de nord a clădirii.  Casa a fost vândută de Nicolae Glogoveanu în luna septembrie 1913, Primăriei din Craiova, împreună cu o parte din mobilier.  În acest imobil a funcționat Primăria orașului până în anul 1943.  Între 1943 și 2016, în Casa Glogoveanu și-a desfășurat activitatea Tribunalul Județean Dolj. Sursa: www.monumenteoltenia.ro  Foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1889113501227481&set=pb.100063565119237.-2207520000

Palatul Banca Comerțului, clădire monumentală ce găzduiește Primăria Municipiului Craiova, este unul dintre cele mai cunoscute edificii din oraș. Banca Comerțului a fost proiectată de arhitectul Ion Mincu în 1906 și finalizată în 1916 de către elevul acestuia, Constantin Iotzu. Clădirea are un interior bogat decorat cu stucaturi, vitrouri, mozaicuri venețiene și grilaje de fier forjat. La 12 decembrie 1897 (după alte surse în 1899), bancherul și omul politic liberal craiovean Constantin Neamțu înființa la Craiova, sub forma unei afaceri de familie, Banca Comerțului. Societatea bancară a devenit repede una din cele mai importante și de succes bănci cu capital românesc din țară, deschizând sucursale în mai multe orașe importante. La vremea inaugurării sale, Banca Comerțului era una din cele mai frumoase clădiri din oraș și chiar din țară, impresionând atât prin aspectul exterior, cât și prin cel interior, bogat ornamentat cu vitralii, candelabre și mozaicuri. Construită pe 3 niveluri, clădirea avea subsol (Tezaurul Băncii trezoreria, diverse depozite, arhiva, locuința intendentului, încălzire centrală, uzină electrică proprie și atelier mecanic), parter (un vestibul, o sală mare, ghișee și birourile administrației) și etaj (un vestibul, din care, printr-o galerie, se ajunge în holul unde se află diverse birouri, sala consiliului și cabinetul directorului). În perioada 1916-1918, în timpul ocupației germane în Craiova, în noua clădire s-a instalat cartierul general german. La plecarea nemților din Oltenia, clădirea a fost devastată, așa cum s-a întâmplat cu mai multe edificii ocupate. După 1948, în clădire au funcționat mai multe instituții, printre care Filiala Academiei de Științe Istorice, Arheologice și Etnografice, Comitetul Municipal al PCR și Consiliul Popular Municipal. După cutremurul din 1977, edificiul a beneficiat de reparații curente. Din 1989, fostul sediu al Băncii Comerțului este sediul Primăriei și al Consiliului Local al Municipiului Craiova. În anul 2000 a fost realizat un studiu de fezabilitate pentru consolidarea imobilului, intenționându-se solicitarea de fonduri de la Banca Mondială. Demersurile au fost sistate, însă, din cauza litigiilor asupra dreptului de proprietate a clădirii, motiv pentru care nici o administrație nu a mai încercat să demareze lucrări de reabilitare. Sursa: www.monumenteoltenia.ro Foto: imagoromaniae.ro; www.monumenteoltenia.ro

Este amplasat în partea de nord-vest a Orașului Filiași, în imediata apropiere a cimitirului.  Există de asemenea și indicatoare turistice ce îi îndrumă pe vizitatori către acest monument.  Mausoleul a fost ridicat intre anii 1865 – 1868, de către Dimitrie Filișanu, un mare om politic si filantrop al vremurilor trecute si este supranumita „Capela Sixtina a Olteniei“.  Ansamblul istoric este alcătuit din mausoleu, înconjurat de un zid de incintă.  Construcția este opera unui mare arhitect italian care s-a inspirat în ridicarea mausoleului de la un model francez.  In interior sunt trei sarcofage masive din lemn de nuc, bogat ornate cu sculpturi. Rămășitele familiei Filișanu se afla in criptele de sub sarcofage, care au doar rol decorativ. Pe unul dintre ele este blazonul familiei.  Un motiv pentru care Mausoleul Familiei Filișanu merită atenție ar fi faptul ca acesta amintește de boierul Dimitrie Filișanu, un mare om politic al vremurilor trecute, ce s-a implicat cu multă dăruire în Revoluția din anul 1848 și Unirea Principatelor din anul 1859. Sursa: www.turismland.ro; www.impact-tour.eu  Foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1834776176661214&set=pb.100063565119237.-2207520000

Instituţie de prestigiu în peisajul muzical românesc, Filarmonica “Oltenia” din Craiova a fost fondată în anul 1904 şi instituţionalizată prin Legea nr. 131, promulgată de Regele Mihai I, ca şef al Statului, în anul 1947. Filarmonica "Oltenia" Craiova este o instituţie publică de spectacole şi concerte, finanţată de Consiliul Local şi Primăria Municipiului Craiova ORCHESTRA SIMFONICĂ A FILARMONICII “OLTENIA” Peste 80 de instrumentişti profesionişti formează Orchestra simfonică; repertoriul acestui reputat ansamblu cuprinde capodopere ale muzicii simfonice şi vocal-simfonice (misse, oratorii, cantate, requiemuri), bijuterii muzicale, jazz simfonic, rock simfonic, concerte în spaţii nonconvenţionale, acoperind o perioadă istorică amplă, din baroc până în zilele noastre. Permanent preocupată de acurateţea interpretărilor, constant apreciată de public şi critica muzicală, Orchestra Simfonică a Filarmonicii „Oltenia” a fost invitată să susţină concerte pe cele mai importante scene din România şi a efectuat turnee de mare succes în Franţa, Italia, Germania, Olanda, Spania, Elveţia, Gibraltar, ex-Iugoslavia, spaţiul ex-sovietic, Bulgaria, Republica Islamică Iran, Grecia. De-a lungul timpului, Orchestra Simfonică a fost dirijată de prestigioşi maeştri ai baghetei, precum Alexandr Dmitriev (Rusia), Kurt Adler (S. U. A.), Wolfgang Gröhs (Austria), Carmen Moral (Peru), Ivan Marinov (Bulgaria), André Nève (Belgia), Stanislav Wislocki (Polonia), Constantin Silvestri, Mihai Brediceanu, Sergiu Comissiona, Iosif Conta, Erich Bergel, Emil Simon, Horia Andreescu, Camil Marinescu şi a colaborat cu renumiţi solişti: Pavel Kogan, Igor Oistrah, Mihail Homitzer, Vladimir Viardo, Boris Gudnikov, Vladimir Orlov, Alexander Slobodianik (Rusia), José Manuel Esteban (Spania), Thierry de Brunhoff (Franţa), Weimer Stanley (S. U. A.), Marcella Crudeli, Fausto Zadra (Italia), Ion Voicu, Ştefan Ruha, Lola Bobescu, Silvia Marcovici, Radu Aldulescu, Valentin Gheorghiu, Dan Grigore, Nicolae Herlea, Ileana Cotrubaş, Viorica Cortez, Mariana Nicolesco ş. a. Bogatul palmares discografic a fost realizat cu sprijinul caselor de discuri Electrecord - Bucureşti, V. D. Gallo - Lausanne, Doron (Elveţia), R. Z. - Berlin, Disk Makers, Pennsauken, New Jersey - S. U. A., Technical and Musical Company - Arad, România. În străinătate, Orchestra simfonică a susţinut concerte estivale în compania celebrei soprane Katia Ricciarelli, a participat la cursurile internaţionale pentru tinerii dirijori de la Manfredonia, Alessandria (Italia), Corsica (Franţa), la Concursurile Internaţionale (finale cu orchestră) „G. B. Viotti” - Varallo, „Rodolfo Lipizer” - Gorizia, „Cittá di Cantu” - Como, la Festivalul Internaţional „Les Nuits Pianistiques” - Aix-en-Provence şi la festivaluri de operă, în Germania şi Italia (Spoleto). Repertoriul orchestrei cuprinde, printre altele: Integralele Suitelor pentru orchestră şi Concertele brandenburgice de J. S. Bach, Integrala simfoniilor londoneze de J. Haydn, Integrala concertelor pentru vioară de W. A. Mozart, Integrala simfoniilor şi lucrărilor concertante de L. v. Beethoven, J. Brahms, P. I. Ceaikovski, Integrala concertelor pentru pian de S. Rahmaninov, Integralele simfoniilor de F. Schubert, R. Schumann, F. Mendelssohn-Bartholdy, A. Bruckner; G. Mahler - Simfoniile I, a II-a, a IV-a şi a VI-a; D. Şostakovici - Simfoniile I, a V-a, a VIII-a, a IX-a, Simfonia de cameră; Cl. Debussy - Marea, Preludiu la după-amiaza unui faun; M. Ravel - Bolero; F. Liszt - Poemele simfonice „Preludiile”, „Orpheus”, „Tasso”, Simfonia „Faust”; R. Strauss - Poemele simfonice „Don Juan”, „Aşa grăit-a Zarathustra”, „Don Quijote”, „Till Eulenspiegel”, „Moarte şi transfiguraţie”; I. Stravinski - „Pasărea de foc”, „Ritualul Primăverii”, „Petruşka”. Din muzica românească abordează frecvent lucrări de G. Enescu, P. Constantinescu, Th. Rogalski, C. Silvestri, D. Lipatti, P. Bentoiu, W. G. Berger, D. Capoianu, F. Lazăr, I. Dumitrescu ş. a. CORALA ACADEMICĂ A FILARMONICII „OLTENIA” Corala Academică a Filarmonicii „Oltenia” din Craiova, unul dintre cele mai valoroase colective artistice de acest gen din ţară, a fost creată în anul 1953. Repertoriul coralei cuprinde cele mai reprezentative compoziţii ale artei renascentiste, baroce, clasice, romantice şi contemporane. Se poate vorbi de un imens repertoriu - peste 1000 de lucrări. Activitatea coralei vizează două dimensiuni importante: concerte corale a cappella şi concerte vocal-simfonice. În concerte a cappella sunt prezentate lucrări din toate epocile şi stilurile de creaţie, într-o diversitate şi dificultate tehnică specifică ansamblurilor profesioniste de primă linie. În cadrul concertelor vocal-simfonice se regăsesc capodopere ale literaturii muzicale universale şi româneşti: pasiuni, misse, requiem-uri, oratorii, cantate etc. Din repertoriul vocal-simfonic al coralei amintim câteva titluri: J. S. Bach: Johannes-Passion, Matthäus-Passion, Marea Missă în Si minor, Magnificat, Oratoriul de Crăciun; J. Haydn: Anotimpurile, Creaţiunea; W. A. Mozart: Requiem, Missa Încoronării, Marea Missă în Do minor; L. van Beethoven: Simfonia a IX-a, Fantezia pentru pian, cor şi orchestră, Missa în Do major; G. Verdi: Requiem, Quatro pezzi sacri; G. F. Händel: Oratoriul „Messiah”; G. Rossini: Stabat Mater; G. Fauré: Requiem; J. Brahms: Requiem-ul german; A. Dvořák: Requiem şi Cantata “Stabat Mater”; F. Schubert: Missa în Mi bemol major; C. Orff: Cantata profană “Carmina Burana”; A. Honegger: Oratoriul “Ioana pe rug”; P. Constantinescu: Oratoriul bizantin de Crăciun şi Oratoriul bizantin de Paşti “Patimile şi Învierea Domnului”; F. Mendelssohn-Bartholdy: Oratoriile „Elias”, „Paulus” şi “Lauda Sion”, S. Rahmaninov: Simfonia-cantată “Clopotele”, Cantata „Primăvara”, “Vecerniile”.

Monumentul "Fraţii Buzeşti", operă a sculptorului Boris Caragea, se află amplasat în colţul Grădinii Trandafirilor sau a Băniei, în apropierea Caselor Băniei, cu faţa către Colegiul Naţional " Fraţii Buzeşti". Lucrarea îi reprezintă pe Preda, Stroe şi Radu Buzescu. Pe soclul statuii stă scris: “Preda, Stroe şi Radu Buzescu, căpitani în oastea lui Mihai Viteazul (1593-1601). Cinste şi recunoştinţă veşnică înaintaşilor eroici care au luptat cu neînfricare pentru liberate, unitate şi neatîrnare, punând temelii trainice edificiului României socialiste”. Bibliografie: Firan, Florea, Firescu, Alexandru. - Craiova.- Bucureşti: Sport Turism, [1982], p.82 Magda Buce Răduţ.- Trecutul în Craiova de astăzi. – Craiova: Sim Art, 2008, p.184 Sursa: memorielocala.aman.ro