Casa Rusănescu, azi Casa Căsătoriilor

În Craiova interbelică, în anii '20 ai secolului 20 se construiește așa-numita Casa Alba (pe una din laturile grădinii centrale – English Park – realizată în stilul unui scuar londonez), după planurile arhitectului Constantin Iotzu. Clădirea reprezintă prima clădire de blocuri din Craiova, construită, s-a numit Palatul Nou și a aparținut Băncii Comerțului, iar strada se numea Strada Nouă. Conform proiectului clădirea trebuia să aibă 44 de apartamente destinate funcționarilor Băncii Comerțului și să dețină lift. Casa Albă a fost construită de către Giovanni Batista Peressutti, alături de întreprinderea de construcții a lui Carlo Dalla Barba. Sursa: audiotravelguide.ro Foto: www.facebook.com

Aici a locuit cel ce a fost prefect al județului Dolj (1914-1915) și apoi primar al Craiovei (1919), Constantin N. Popp (1877-1958), împreună cu soția sa, Antoaneta, care se trăgea din marile familii boierești oltene, Brăiloiu (după tată) și respectiv Glogoveanu (după mamă). Casa va rămâne fiicei lor, Veronica, căsătorită cu Ion Caletzeanu.  Casa, în stil Art-Nouveau, a fost ridicată în anul 1875, an inscripționat deasupra intrării. Se crede că cel ce a construit casa a fost tatăl lui Costică Popp, bancherul Nae T. Popp (1848-1920), născut în suburbia Sf. Gheorghe Vechi, strada Frăției (astăzi strada Petre Carp). În lipsa unor documente care să certifice acest lucru, această afirmație rămâne însă doar o ipoteză.  Clădirea avea parter și etaj, pereții camerelor de la parter fiind tapetați cu piele de Cordoba aurită, iar tavanele pictate cu scene ce se potriveau cu destinația încaperilor. În spate se afla o mică clădire în care se aflau bucătăria și cămara, iar în fundul curții grajduri, magazii și locuințe pentru personal, pe lângă care erau flori și verdeață. Alături era ”casa bătrânească”, cumpărată de N.T. Popp de la familia Bengescu, casă descrisă de Al. Kirițescu în piesa de teatru ”Gaițele”. În casa lui Nicolae Popp se va instala, după 23 august 1944, Tribunalul Militar, membrii familiei fiind nevoiți să se mute în casa bătrânească unde vor locui până în vara anului 1948, când vor fi evacuați și de aici. Sursa: www.facebook.com/craiovadeieri/  Foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1627259190746248&set=pb.100063565119237.-2207520000

Casa Schina din Craiova, supranumită “Micul Luvru”, este un monument istoric de arhitectură aflat în apropierea zonei centrale a orașului. Clădirea este situată pe Calea Unirii, la numărul 70, lângă Casa Feraru și vis-a-vis de Casa Teodoru. Construită la sfârșitul secolului al XIX-lea în stil renascentist, casa a aparținut doctorului Constantin Schina, despre care se spune că a fost o perioadă medicul șef al Craiovei. Casa Schina a fost vândută după 1943 de urmașii doctorului unui avocat craiovean pe nume Popescu. În perioada 1979 – 1996, în clădire a funcționat Muzeul de Istoria Medicinii și Farmaciei “Victor Gomoiu”, fondat de prof. univ. dr. Mihail Șcheau pe baza “Colecției de istoria farmaciei” organizate în 1963 de farmaciștii Gheorghe Cismărescu (1900-1964) și Nicolae Zahacinschi (1919-1988). Nucleul muzeului, donat de dr. Viorica Gomoiu în 1972, îl constituiau piese muzeale adunate de-a lungul vieții de marele doctor și istoric al medicinei Victor Gomoiu. Printre colecțiile muzeului se aflau și două opere de-ale lui Constantin Brâncuși, “Ecorșeul” sau “Jupuitul” (unul din cele patru sau cinci exemplare existente, și al doilea rămas în Craiova, în afară de cel păstrat la Colegiul Național Carol I) și bustul generalului Carol Davila. După 1996, urmașii avocatului Popescu au revendicat dreptul de proprietate asupra clădirii în care funcționa muzeul. În anul 1997, aceștia au câștigat clădirea în instanță, colecțiile muzeului fiind evacuate. Conducerea Universității de Medicină și Farmacie din Craiova și a Fundației “Victor Gomoiu” au decis transferarea colecțiilor la Universitatea din Târgu Jiu în vederea înființării unei facultăți de medicină. Piesele zac acum în clădirea Facultății de Asistență Medicală, Tehnică Dentară, Artă și Cultură Fizică din Târgu Jiu.  Ulterior, în fosta Casă Schina a funcționat un institut de cercetări. În prezent, Casa Schina este proprietate privată. Sursa: www.monumenteoltenia.ro  Foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1434703910001778&set=pb.100063565119237.-2207520000

Hotelul “New York” din Craiova este una dintre clădirile reprezentative de pe principala stradă de promenadă a orașului, Calea Unirii, fiind situat vis-a-vis de alt binecunoscut edificiu-monument, Hotelul Casino Minerva. Construit la cumpăna dintre secolele XIX-XX sub numele de Hotel Geblescu, a surprins la acea vreme prin luxul și silueta sa impunătoare. Clădirea fostului hotel se află pe lista monumentelor istorice din anul 1975. Sursa: www.monumenteoltenia.ro/ Foto: www.monumenteoltenia.ro/

Casa Ionel (Iancu) Pleșia este un monument de arhitectură de sfârșit de secol XIX din municipiul Craiova, situat în centrul istoric al orașului, lângă fostul Magazin Victoria. O bijuterie arhitectonică atât la exterior, cât și în ceea ce privește interioarele somptuoase, Casa Pleșia este astăzi sediul filialei Omnia a Bibliotecii Naționale a României. Casa Ionel Pleșia a fost construită între anii 1890-1892 în stil eclectic de predominanță neoclasică la fațadă și neobaroc în interior. Arhitectul este necunoscut, dar se presupune că impozanta clădire este opera francezului Albert Galleron, cel care a mai proiectat în România Ateneul Roman și Palatul Băncii Naționale a României din București, Casa Constantin Vălimărescu din Craiova, Palatul Dimitrie Ghika din Comănești și numeroase case boierești din București și din provincie. Din alte surse casele Ion G. Pleșea ar fi fost construite în 1905 după planurile arhitectului Iohan Goetz. Clădirea a fost confiscată în anii ‘50 de statul român. După confiscare, clădirea a avut diferite destinații. În septembrie 1989, în Sala Oglinzilor din Casa Pleșia a avut loc o conferință prezidată de Zoia Ceaușescu, care, fascinată de frumusețea clădirii, le-ar fi propus lui Nicolae și Elenei Ceaușescu să o transforme în a treia reședință din Craiova (pe lângă Casa Barbu Drugă și Casa Jianu). Se pare că ar fi fost imediat aprobată o investiție de 2-3 milioane de lei pentru pregătirea casei în vederea începerii reamenajării, care a durat până în decembrie 1989, când lucrările au fost sistate odată cu venirea Revoluției. După căderea regimului comunist, odată cu primirea unui fond de cărți donat de Asociația EquiLibre și în urma a nenumărate adrese din partea unui grup de oameni de cultură din oraș (Marin Sorescu – redactorul șef al revistei “Ramuri” la Craiova), Primăria Craiova a oferit un spațiu pentru adăpostirea acestora la parterul Casei Pleșia. S-au pus atunci bazele prestigioasei instituții de cultură care este astăzi Biblioteca Franceză Omnia. La 25 mai 1990, prin ordinul semnat de ministrul Culturii de atunci, Andrei Pleșu, Biblioteca Omnia a devenit filială a Bibliotecii Naționale a României. Inaugurarea oficială a bibliotecii a avut loc la 23 iulie 1991 în prezența unor prestigioși invitați, personalități ale vieții culturale și politice din Craiova, din țară și străinătate. Din anul 2000, clădirea a revenit în patrimoniul culturii printr-o hotărâre de guvern. Sursa: www.monumenteoltenia.ro/  Foto: Monumentalistul

Casa Poenaru a fost construită în 1890 -1895 de antrepriza italiană Adotti și a aparţinut unei familii care avea mari proprietăţi funciare, Constantin Poenaru. Clădirea somptuoasă a fost ridicată cu ajutorul arhitecților Ion Mincu, I. D. Berindei şi Duiliu Marcu. Aici a funcționat Casa Studenților. Clădirea este un monument în care se întâlnesc (în exterior) elemente ale stilului baroc (francez) târziu și neoclasic francez iar în interior stilurile baroc târziu și rococo. Din Holul Mare de Onoare pleacă o scară de marmură în formă de T care permite, pe laturile de est şi vest, accesul spre demisol. În stânga şi în dreapta scării sunt două oglinzi mari din cristal de Veneţia. În capătul acesteia se afla Salonul de Onoare, accesul făcându-se printr-o uşă largă, în patru canate. De aici se poate trece în celelalte camere prin uşi ornamentate. Sursa: https://audiotravelguide.ro  Foto: https://www.facebook.com/Monumentalistul/photos/pb.100063565119237.-2207520000/2233239206814907/?type=3

Imobilul în care funcționează sediul secundar al Primăriei Craiova, de pe strada „Al. I. Cuza” nr. 1, datează din perioada 1900-1905 și se află pe lista monumentelor istorice. A fost construită după planurile arhitectului Otto Hesselmann. Potrivit datelor de arhivă, clădirea a fost concepută de la bun început ca să aibă două destinații. Aici trebuia să funcționeze un hotel, dar și un sediu de bancă. Pentru a îndeplini prima utilitate, Hotelul Palace a fost conceput în maniera specifică pentru majoritatea hotelurilor de început de secol XX din București. Ca și în capitală, hotelul a fost așezat pe colț, cu două fațade principale și intrări și apartamente situate chiar pe colțul clădirii. Dubla utilitate a clădirii se vede însă în interior. Arhitecții vorbesc despre o concepție aparte de „clădire în clădire” care se observă de cum intri în imobil. Parterul și etajul întâi au fost amenajate cu un hol interior mare și multe ghișee pentru a servi ca sediu de bancă. La etajele doi, trei și mansardă sunt apartamentele în care au fost cazați clienții hotelului Palace. Cel mai interesant element de decor al imobilului este luminatorul principal. Plasat la etajul întâi, funcționează ca o „grădină de lumină”, în descrierea specialiștilor. Clădirea a avut, de asemenea, multe zugrăveli frumoase și lambriuri, în special în încăperile hotelului, dar care s-au deteriorat de-a lungul timpului. Cinci cutremure au trecut peste acest imobil, începând cu cel din 1908 și terminând cu cel din 1990, și i-au afectat puternic structura de rezistență. În ciuda faptului că urmele timpului se văd cu ochiul liber peste tot în clădire, autoritățile locale spun că nu s-a făcut nici o lucrare de consolidare, nici măcar după cutremurul din 1977. Fostul Hotel Palace are tencuieli realizate cu praf de piatră. Soclul şi câmpul finisajelor de la nivelul parterului sunt realizate din mozaic buciarda. Sursa: https://audiotravelguide.ro/hotel-palace-craiova/ Foto: https://audiotravelguide.ro/hotel-palace-craiova/; www.monumenteoltenia.ro

Casele Dianu sunt o mică bijuterie arhitecturală a Craiovei. Situate chiar în centrul orașului, au fost dintotdeauna unele dintre cele mai arătoase imobile ale Băniei. Spațioase și solide, și-au uimit concitadinii atunci când au fost terminate, la anul 1902. Fațadele încărcate cu ornamente florale și balcoanele în stilul art nouveau, cu balustrade din fier forjat, au plăcut așa de mult protipendadei din urbe încât au început să fie copiate, iar familia Dianu să fie invidiată. Casa Dianu are un singur etaj, este frumos ornamentată cu ancadramente la ferestre, cu un balcon de zidărie pe colţ şi cu un altul de fier forjat spre str. A. I. Cuza. Are un acoperiş cu pantă abruptă, cu o cupolă trunchi de piramidă pe colţ şi o alta piramidală deasupra gangului, spre str. A. I. Cuza. Pe latura dinspre str. Panait Moşoiu mai există o cupolă trunchi de piramidă exact pe mijlocul laturii. Pe latura aceasta se găseşte încă un balcon de fier forjat şi un altul de zidărie înspre zona numită “Răscrucii Mici”. La parterul acestei laturi au existat mereu două - trei magazine de mică importanţă, vizitate de cei ce coborau spre “Răscrucii Mici”. În vara anului 1934, la Craiova a avut loc procesul ceferiştilor şi petroliştilor care organizaseră puternice greve în anul anterior, 1933. În perioada procesului s-a constituit un “comitet de apărare” şi a apărut ziarul “Apărarea ceferiştilor”. Sediul redacţiei s-a aflat pentru început în casa avocatului Costel Dianu (str. A. I. Cuza, nr.16), vizavi de Teatrul Naţional de azi. Casa Dianu a mai fost ulterior şi sediul Comitetului craiovean contra războiului imperialist de jaf şi cotropire, comitet din care au făcut parte Mihail Cruceanu, Eugen Constant, av. Nicu Popilian şi av. Costel Dianu. Casa se renovează la fațadă, în 2014, conform deciziei Primăriei de renovare a aspectului întregului centru istoric al Craiovei Sursa: vladimirrosulescu-istorie.blogspot.com/2016/05/casa-dianu-aicuza.html Foto: https://www.facebook.com/craiovadeieri/

Muzeul Cărții și Exilului Românesc se constituie într-un proiect de anvergură unic, al cărui scop bine definit este  reîntregirea culturii românești cu tezaurul cultural realizat în afara țării, începând cu anii exilului românesc postbelic până în prezent. În patrimoniul acestuia se regăsesc aproape  40 de colecții extrem de valoroase prin prisma conținutului pe care îl furnizează: Colecția „Academician Basarab Nicolescu”; Colecția „Leonid Mămăligă”; Colecția „Arhiva «Cenaclului de la Neuilly»”; Colecția „Arhiva «Asociației Hyperion»”; Colecția „Mircea Milcovitch și Maria Mesterou”; Colecția „Andrei Șerban”; Colecția „Paul Barbăneagră”; Colecția „Corneliu Șerban Popa”; Colecția „Vintilă Horia”; Colecția „Cicerone Poghirc”; Colecția „Andrei Codrescu”; Donația „Carmen Firan și Andrei Sângeorzan”;  Colecția „Victor Cupșa”; Donația „Constantza Buzdugan”; Colecția „Bujor Nedelcovici”; Colecția „Cezar Vasiliu”; Donația „Valeriu Veliman”; Colecția „Mircea Eliade”; Colecția „Emil Cioran”; Colecția „Ileana și Romulus Vulpescu”; Donația „Șerban Viorel și Rodica Stănoiu”; Colecția „Academician Dan Berindei”; Colecția „Academician Dinu C. Giurescu”; Donația „Academician Ștefan Ștefănescu”; Donația „Institutul Român/ Biblioteca Română din Freiburg”; Colecția George Banu”; Colecția „Dumitru Milcoveanu”; Colecția „Octav Calleya”; Donația „Horia-Dinu Nicolaescu”; Colecția „Nicolas Adam”; Donația „Ion Deaconescu”; Colecția „Aurora Cornu”; Colecția „Miron Kiropol”; Colecția „Grigore Arbore”; Colecția „Theodor Damian”; Colecția „George Roca”; Colecția „Academia Româno-Americană de Arte și Științe”;   Colecția „Memoria exilului românesc la Televiziunea Română”. Proiectul a luat naștere din necesitatea generării unei viziuni de ansamblu asupra creațiilor spirituale românești, realizate dincolo de hotarele țării în vremea regimului comunist. Unicitatea fondurilor din Muzeu este dată de remarcabila lor diversitate, ușor de observat, mai ales prin prisma domeniilor reprezentate, de la științele umaniste și sociale, teologie și muzică, până la artele spectacolului și cele vizuale, dar și a tipurilor de materiale ce compun fiecare colecție în parte. Vizitând rând pe rând exponatele din muzeu pot fi observate  dedicațiile olografe din cărțile prețioase, manuscrisele și documentele originale din bibliotecile personalităților reprezentate în Muzeu, mii de file de corespondență purtată de scriitori celebri din exil și dezvăluite în premieră publicului din România, dar și unicate de artă vizuală din pictură, sculptură, desen sau gravură. Arhivele aflate în patrimoniul muzeal reprezintă o mărturie solidă, o frescă documentară a activității culturale, științifice și artistice întreprinse de personalități ale exilului românesc, precum și un neprețuit instrument de cercetare pentru toți cei preocupați de creațiile și memoria oamenilor de cultură, stabiliți pe întreg mapamondul în răstimpul monopolizat de comunismul românesc.  Eforturile muzeului vizează așadar, popularizarea operelor semnate de nume sonore ale exilului românesc  care, până în prezent, au circulat aproape o jumătate de secol doar în afara granițelor țării, doar o mică parte fiind editate și traduse în limba română.