Casa Rusănescu, azi Casa Căsătoriilor

Primele dovezi despre existenta vechii așezări datează din anul 225. Confom „Tabulei Peuntigeriana”, pe o veche harta a Imperiului Roman din 225, arată orașul geto-dac Pelendava. Primul document în care se menționează numele Craiovei este din 1475.  Centrul istoric cuprinde o serie de monumente ce datează din sec. XV si XVIII-XIX. Alături de numeroase instituții de cultura, muzee, clădiri administrative, biserici, se găsesc si foarte multe case particulare: Palatul de Justiție, Prefectura, Banca Comerțului, ruinele Hanului Hurezi, Palatul Jean Mihail, Vorvoreanu, Palace, Hotelul si Cazinoul Minerva, Casele Glogoveanu, Nicolae Romanescu etc, Colegiile Naționale Carol I și Elena Cuza etc.  Toate aceste clădiri vechi se îmbină armonios cu stilul modern al altora construite în ultimul secol. Centrul istoric al Craiovei a fost restaurat recent cu fonduri europene, redându-i astfel strălucirea de odinioară. Sursa: www.impact-tour.eu  Foto: Bogdan Dănescu

Palatul Administrativ din Craiova, situat pe Calea Unirii, la nr. 19, este una din cele mai reprezentative clădiri din oraș. Construit în prima parte a secolului al XX-lea după planurile arhitectului Petre Antonescu, în stilul neoromânesc promovat de Ion Mincu, edificiul găzduiește astăzi două dintre cele mai importante instituții ale județului: Prefectura și Consiliul Județean Dolj. Palatul Administrativ a fost construit la începutul secolului al XX-lea, cel mai probabil între 1912-1913 (anul începerii construcției diferă de la sursă la sursă, de la 1907 / 1909 / 1910 / 1912). Se spune că prim-ministrul Ion I. C. Brătianu, prezent la Craiova la întrunirea liberală din 24 iunie 1909, ar fi fost de față la așezarea actului la fundația clădirii. Constructorul desemnat de Antonescu pentru construirea Palatului Administrativ a fost Giovanni Battista Peressutti.  Din punct de vedere estetic, decorația fațadelor se remarcă prin numeroasele elemente originale, dar care reinterpretează elementele specifice vechii arhitecturi românești: acoperișul cu învelitoare din țiglă smălțuită de culoare verde cu elemente decorative din tablă de zinc și lucarnele, logiile, balcoanele și bovindourile de pe fațada etajului pe corpurile laterale ale fațadelor, decroșurile în consolă, arcurile trilobate de la ferestre, ancadramentele ferestrelor, coloanele, frizele și soclul din piatră, brăiele decorative sau jgheaburile pentru preluarea apei de ploaie, modelate cu motivul funiei răsucite. Începând cu 1 aprilie 1915, Palatului Prefecturii a adăpostit la parter Muzeul de Antichități și Etnografie al județului Dolj, înființat din inițiativa profesorului de istorie Ștefan Ciuceanu, iar din anul 1928 devine Muzeul Regional al Olteniei.  În perioada 1916-1918, în timpul ocupației germane în Craiova, instituțiile care își aveau sediul în Palatul Administrativ au fost evacuate, aici instalându-se Direcția de căi ferate germane. La plecarea nemților din Oltenia, mobilierul și clădirea au fost devastate, iar patrimoniul Muzeului Regional a fost grav afectat de jafurile ocupanților germani. La 12 decembrie 1922, în localul Prefecturii s-a înființat Societatea Cercul Științific Craiovean (director profesorul Marin Demetrescu) ce avea drept scop înzestrarea capitalei Olteniei cu un Muzeu de Istorie Naturală. În anul 1934, colecțiile Muzeului Regional au fost mutate în sălile de la subsolul Prefecturii, dinspre Piața Unirii. În luna septembrie a aceluiași an, sala festivă a Palatului Administrativ a găzduit comunicările Congresului de numismatică și arheologie de la Craiova.  În anul 1935, datorită lucrărilor, a apărut o crăpătură la cupola scării de onoare. Consolidarea a fost făcută sub directa supraveghere a lui Petre Antonescu, arhitectului proiectului inițial. Începând cu 24 februarie 1945, clădirea va găzdui Sfatul Popula Regional (până în 1968), Comitetul Județean Dolj al PCR și Consiliul Popular Județean Dolj (până în 1989), iar începând din anul 1989 și până în prezent adăpostește sediile Prefecturii și Consiliului Județean Dolj. Cutremurul din anul 1977 a afectat clădirea Palatului Administrativ, la care s-au făcut ulterior ample lucrări de reparație.  Din 1989, Palatul Administrativ din Craiova găzduiește sediile Prefecturii și Consiliului Județean Dolj. Sursa: www.monumenteoltenia.ro  Foto: Bogdan Dănescu

Clădirea Universității din Craiova, construită inițial pentru a servi drept Palat de Justiție, este un monument de arhitectură de interes național și una dintre cele mai reprezentative edificii ale orașului. Proiectată în 1890 de arhitectul Ion Socolescu, clădirea Universității este o ilustrare a neoclasicismului în arhitectură. Ea este situată în centrul municipiului Craiova, pe str. Alexandru Ioan Cuza, nr. 13.  Clădirea a fost ridicată între 1894 și 1912.  Încă de la început au fost vizibile, atât la exterior, cât și la interior, elemente și principii arhitecturale împrumutate din clasicism, precum frontonul triunghiular și peristilul intrării principale cu trei uși, încadrat de patru coloane compozite (cu elemente corintice și ionice).  Palatul era înconjurat de un gard cu grilaj de fier forjat fixat pe un soclu de beton, cu stâlpi din loc în loc. Între clădire și gard se desfășura, pe toate laturile acesteia, o porțiune de spațiu verde.  Forma inițială a clădirii Palatului de Justiție era de patrulater întretăiat pe mijloc de un corp central, care corespundea intrării principale. Aceasta era dominată de frontonul clasic, unde putea fi admirat un grup statuar reprezentând „Justiția legată la ochi”, înlăturat după 1948. Ulterior schimbării destinației clădirii, sub frontonul acesteia a fost amplasat cuvântul “UNIVERSITATEA”, scris cu majuscule în relief.  În anul 1912 a avut loc o inaugurare parțială a clădirii, alta având loc în 1914, dată la care palatul avea 4 niveluri.  Ulterior, edificiul a fost extins, reparat și modernizat succesiv, ajungând să aibă 5, respectiv 6 niveluri.  Proiectele privind adaosurile din perioada interbelică, prin care s-a mai construit o aripă a clădirii, au fost întocmite de arhitectul Iancu Atanasescu.  Planurile pentru extinderea realizată în anii ’70 (1972-1975) a clădirii au fost realizate de arhitectul Petre Falcon.  Palatul de Justiție a fost construit pentru a servi drept sediu diferitelor organe și instanțe de judecată din Craiova. Între 1941 și 1944, palatul a fost ocupat de trupele germane. Odată cu plecarea nemților, instituțiile de judecată (Tribunalul și Curtea de Apel) au revenit în acest local până în 1951. Din 1948, aici și-a avut sediul și prima unitate de învățământ superior din Craiova (Institutul Agronomic). Concomitent, partea vestică a palatului era ocupată de instituții administrative locale (Sfatul Popular). În perioada 1951-1958, aripa estică a clădirii a găzduit al doilea institut de învățământ superior, Institutul de Mașini și Aparate Electrice (Institutul Tehnic). Pentru scurt timp, între 1958-1959, Palatul de Justiție a redevenit casa tribunalelor regional, raional și orășenesc, a procuraturii și a baroului.  Din 1966, impunătorul edificiu a fost dat în uz și a intrat în proprietatea nou înființatei Universități din Craiova. Sursa: www.monumenteoltenia.ro  Foto: Bogdan Dănescu

Clădirea Liceului Carol I din Craiova este un monument de arhitectură de interes național, construit la sfârșitul secolului al XIX-lea. Edificiul este situat în zona centrală a municipiului Craiova, în imediata apropiere a Școlii Oteteleșanu (actualul Colegiu Național Elena Cuza) și a Bisericii Sf. Treime, pe str. Ioan Maiorescu, nr. 2. Imobilul găzduiește în prezent Colegiul Național Carol I, a doua cea mai veche instituție școlară secundară din România. Istoria acestei scoli doljene începe in 1826, când doi foști elevi ai lui Gheorghe Lazar si Ion Heliade Rădulescu, profesorul Stanciu Capataneanu și învățătorul Grigore Pleșoianu au pus bazele Scolii Naționale Medii, a doua școală medie din Principate, după Colegiul "Sfântul Sava" din București. La început, Școala Centrală a funcționat in chiliile de la Mănăstirea Obedeanu, apoi in cele de la Biserica Madona Dudu. În octombrie 1832 se cumpara actualul teren al Colegiului, în centrul Craiovei, cu suma de 300 de galbeni donati de catre vornicul Iordache Otetelisanu, urmând ca abia în 1842 să se inaugureze primul local, cel imortalizat de pictorul Theodor Aman în tabloul "Hora Unirii la Craiova". În sala mare a scolii a citit Ion Heliade Radulescu Proclamatia de la Izlaz, în timp ce loan Maiorescu, directorul instituției, urcat într-un pom din fața clădirii, citea aceeași Proclamație pentru elevi și ceilalți craioveni. După înfrângerea Revoluției de la 1848, timp de trei ani, școala se închide pentru că nu are dascălii necesari, iar turcii transformă clădirea în cazarmă și bucătărie, încalzindu-și mâncarea cu mobilierul și cărțile din bibliotecă. Prin eforturile profesorului G.M. Fontanin, care devine director al instituției pentru aproape 30 de ani, școala este redeschisă în 1854. În 1885, prin înalt Decret Regal, școala primeste numele Liceul "Carol I". Între 1893-1895 se construieste actuala clădire a liceului ce a costat peste un milion de lei și în fundația căreia regele Carol I a așezat personal un cilindru metalic cu documentul oficial al ctitoriei ce va deveni clădire de patrimoniu. Pictorul Francisc Tribalski a realizat frescele din biblioteca și sala rotundă, iar cladirea nouă, cu cupolă, a fost dotata cu mobilier luxos. Însă și acest local a devenit spital in timpul Primului Război Mondial. În 1948, cu ocazia centenarului revoluției pașoptiste, liceul primește numele de Colegiul Popular "Nicolae Bălcescu", dar in 1997 va reveni la vechiul nume "Carol I", ce se păstrează până astăzi. De altfel, ambele personalități istorice sunt considerate mentori spirituali ai Colegiului din Craiova. De-a lungul timpului, rezultatele deosebite ale elevilor au consacrat Colegiul National "Carol I" la nivel international. Elevii, îndrumați de profesori de excepție, au adus scolii lor, dar si României, 52 de premii internaționale, dintre care 17 medalii de aur, 22 de medalii de argint si 13 medalii de bronz. Biblioteca școlii este cea mai importantă bibliotecă școlară din țară. Este înființată în 1836 și poartă numele lui Mihail Strajan, profesor al liceului în perioada 1881-1902. Acesta se îngrijește de înzestrarea și organizarea bibliotecii dotată cu mobilier scump. Biblioteca „Mihail Strajan” conține cărți de patrimoniu, cum ar fi Biblia de la București (1688). Cea mai veche carte datează din 1514. Unele volume de patrimoniu au făcut parte din biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino. Școala se mai mândrește și cu colecția de fluturi (donată de Claudia și Ion Stănoiu și completată de Adrian și Ioana Rusescu), care cuprinde mii de exemplare adunate de pe tot globul. O altă piesă de rezistență din patrimoniul liceului este colecția de roci adunate de învățătorii Dumitru și Ștefania Alexandrescu. Una din marile valori adăpostite de liceu este „Ecorșeul” lui Constantin Brâncuși, realizat în colaborare cu medicul D. Gerota și care se găsește în laboratorul de biologie. Sursa: www.cnc.ro; https://www.facebook.com/colegiulnational/ Foto: https://www.facebook.com/colegiulnational/

Aceasta clădire a fost construită între anii 1898 şi 1903 după planurile arhitecţilor Thoma Dobrescu şi D. Nedelcu. Clădirea a fost construită pe terenul ce era atunci proprietatea epitropiei Madona Dudu. Documentele vremii vorbesc de un contract încheiat la 23 noiembrie 1896 între epitropii Bisericii Madona Dudu din Craiova (Gh. Anghelescu şi A. Carianopol) şi arhitectul Th. Dobrescu din Bucureşti „pentru facerea planurilor reconstruirei unui nou local în Oraşul Craiova în locul celui dărâmat numit Casinul Minerva, al cărui cost să nu treacă, fie cât posibil suma de 500 mii lei“. Clădirea urma să aibă magazin, o cofetărie şi o cafenea iar în pivniţe şi sub soluri vor fi amenajări pentru laboratoriile Cofetăriei. În corpul principal al clădirii urma sa fie amenajat un Club şi camere pentru hotel. Maiestuoasa clădire va aduna laolaltă nume importante ale vremurilor ce s-au scurs, devenind simbolul Craiovei de odinioară, dar şi un adevărat altar al culturii la care au îngenuncheat artişti de mare valoare ale unor timpuri de altă dată.  De pe scena de la Minerva au pornit în drumul lor încununat de succes Madelaine şi Manu Nedeianu, Iordănescu Bruno, Ion Vasilescu, Mia Braia, Ioana Radu, Dorina Drăghici, Petre Alexandru şi mulţi, mulţi alţii. De asemenea, aici s-au născut idei, s-au făurit planuri, s-au dezbătut problemele artei vremii. Aici au putut fi văzuţi Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, Constantin Rauţchi, Silvia Popovici, Sanda Toma, Ioana Bulcă, Andreea Năstăsescu, Rodica Tăpălagă, Ioana Măgură, Vasile Constantinescu, Vasile Niţulescu, Remus Comănescu, Geo Barton, George Mărutză sau Costel Rădulescu şi alţii. Minerva a găzduit şi oameni importanţi ai lumii: Generalul Charles De Gaule, Ciu En Lai sau Nikita Hruşciov.  Stilul arhitectonic este unul mai puţin întâlnit la noi, inspirat de arhitectura arabă / maură. Sunt specifice pentru acest stil golurile de uşi sau ferestre închise la partea de sus cu un arc mai mare de 180 grade, golurile închise în arc de 180 de grade şi multilobate, precum şi decoraţia geometrică policromă.  Pe vremuri existau la parter, prăvălii, iar la etaj, saloane mari şi elegante, unde se jucau cărţi şi biliard, aici neputând intra oricine, luxul şi, mai ales, preţurile nefiind la îndemâna oricui, aşa că cele mai dese personaje care îi treceau pragul erau din rândul boierilor craioveni. Sursa: audiotravelguide.ro  Foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=2121368678001961&set=pb.100063565119237.-2207520000

Casa Nicolae Romanescu este un monument de arhitectură de interes național din municipiul Craiova, situat pe Calea Unirii, lângă Biserica Mântuleasa. Casa, ce a aparținut familiei Romanescu, poartă numele celebrului om politic Nicolae Romanescu (consilier, primar al Craiovei, deputat și senator timp de 48 de ani), cunoscut mai ales pentru înființarea parcului ce azi îi poartă numele.  Clădirea şi anexele interioare ale curţii au fost construite în mai multe etape, în cursul secolului al XIX-lea (cea dintâi mărturie despre casă datează din 1833), ajungând la configuraţia definitivă, care este şi acum, în anul 1903, datorită arhitectului I.D. Berindey şi antreprenorului C. Roschovsky.  Cu un an înaintea morții, Nicolae Romanescu a hotărât să lase orașului său casa în care a trăit și toate colecțiile sale.  În jurul anului 1935 casa a fost închiriată unei bănci particulare, încăperile de la parter devenind birouri cu pupitre, seifuri și ghișee. La etaj locuia familia directorului I. Dondoe.  În 1939, aici și-au găsit adăpost temporar refugiați polonezi (funcționari militari) și familiile lor.  După 1941, la demisolul clădirii au fost depozitate lăzi pline cu documente de arhivă, în speranța conservării până la sfârșitul războiului. La mansardă erau adăpostiți refugiați din Basarabia și din nordul Ardealului.  În iarna anilor 1943-1944, în dormitoarele improvizate la mansardă au fost găzduiți copiii de la orfelinatul Liceului Ortodox de Fete din strada Brestei.  În Casa Romanescu a mai funcționat o vreme Banca Românească, care și-a încetat activitatea după naționalizarea din 1948. Administrația comunistă a schimbat numele Căii Unirii în strada Vladimir Ilici Lenin, iar în casă se organizau întruniri politice și ședințe muncitorești.  Ulterior, în Casa Romanescu s-a instalat o școală cu profil financiar, iar din 1956 până în 1974, aici a avut sediul Casa Pionierilor.  Mai târziu, în Casa Romanescu avea să funcționeze Institutul de Cercetări Socio-Umane al Academiei Române, în paralel cu Casa Universitarilor.  Din 1974, Casa Romanescu mai este cunoscută și drept Casa Universitarilor, spațiu activităților cultural-științifice organizate de cadrele didactice de la Universitatea din Craiova.  În prezent, sălile Casei Romanescu găzduiesc evenimente ale Universității din Craiova: susțineri de teze de doctorat, ceremonii academice restrânse, lansări de carte, conferințe științifice, microexpoziții de artă, cenacluri culturale, întruniri colegiale și aniversări oficiale.  În prezent, Casa Universitarilor este închiriată unei firme având ca activitate restaurant unde Universitatea din Craiova poate să - şi organizeze în continuare activităţile enumerate mai sus. Sursa: www.monumenteoltenia.ro; www.ucv.ro  Foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1506713899467445&set=pb.100063565119237.-2207520000

Palatul se află în Craiova, Strada Fraţii Buzeşti, nr. 10.  Aici, în urmă cu peste 100 de ani, Gogu Vorvoreanu, cunoscut avocat latifundiar, punea temelia viitoarei sale reşedinţe de familie. Pentru acest scop, boierul a folosit cele mai bune materiale şi cei mai talentaţi meşteri, dorind cu tot dinadinsul ca noua construcţie să poarte cu succes peste timp blazonul şi întreaga moştenire a neamului său.  Palatul „Vorvoreanu” a fost ridicat la începutul secolului XX, între anii 1905-1910, după planurile cunoscutului arhitect Dimitrie Maimarolu.  Armonia formelor, împletite autentic într-un curat stil renascentist, aduc laolaltă delicateţea şi finele ornamente ale unui interior bogat în decoraţii cu impetuozitatea formelor şi bazoreliefurilor exteriore. Între anii 1916 – 1918 în acest palat a funcționat comandamentul militar german.  Palatul Vorvoreanu și celelalte multe proprietați și bunuri ale familiei au fost naționalizate de comuniști. Valorile din palat nu au fost înstrăinate. Cu toate acestea, jertfa înaintaşilor nu a rămas nerăsplătiră şi, în data de 31 mai 1964, după repetate demersuri înaintate de reprezentanţii Arhiepiscopiei Craiovei către Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, bijuteria din strada Fraţii Buzeşti Nr. 10 a trecut în proprietatea Bisericii Oltene, la schimb cu Casa Băniei.  In curtea vechilor Vorvoreni a fost strămutată in anul 1975 o frumoasă bisericuță din lemn, din Tălpășești de Gorj. Sfântul locaș, închinat „Tuturor Sfinţilor”, are o vechime de peste 260 de ani şi a fost ctitorit de monahul Daniil din lavra Tismanei, cu sprijinul gorjenilor din Tălpăşeşti. Astăzi funcţionează în regim de paraclis mitropolitan, cu program liturgic zilnic. Sursa: www.mitropoliaolteniei.ro  Foto: https://www.facebook.com/Monumentalistul/photos/pb.100063565119237.-2207520000/2318133784992115/?type=3

Casa Glogoveanu este un monument de arhitectură de interes național situat în municipiul Craiova, pe str. Brestei, nr. 12.  Construit de familia boierilor Glogoveni în 1802 pe temeliile unui edificiu din secolul al XVIII-lea, imobilul a găzduit Primăria Craiovei și apoi, până în anul 2016, Tribunalul Dolj. La începutul secolului al XVIII-lea, boierii Gologoveni, s-au mutat la Craiova, Cerneți și Râmnicu Vâlcea pentru a fi la curent cu ce se întâmplă în viața politică, economică, socială și culturală a societății. Casa Glogoveanu, cumpărată de vornicul Matei în 1724, a rămas în proprietatea boierilor Glogoveni timp de aproape două secole.  Finalul veacului a coincis cu aducerea în casa de la Craiova a Glogovenilor a tânărului Tudor Vladimirescu, pentru a învăța carte împreună cu fiul boierului Ioniță Glogoveanu, Nicolae.  În 1801, imobilul a ars, dar zidurile sale au fost refăcute în întregime.  În timpul războaielor ruso-turce din 1806-1812 și 1828-1829, Casa Glogoveanu a fost transformată în spital pentru soldații ruși.  Clădirea a fost afectată de cutremurul din 1838, în urma căruia edificiul a suferit unele transformări și adăugiri.  Partea a doua a secolului al XIX-lea a fost presărată cu vizite ale Regelui Carol I în Craiova, pe durata căruia acesta era găzduit în ceea ce se numea atunci “Palatul Glogoveanu”.  În anul 1908, Nicolae Romanescu a ridicat aripa de nord a clădirii.  Casa a fost vândută de Nicolae Glogoveanu în luna septembrie 1913, Primăriei din Craiova, împreună cu o parte din mobilier.  În acest imobil a funcționat Primăria orașului până în anul 1943.  Între 1943 și 2016, în Casa Glogoveanu și-a desfășurat activitatea Tribunalul Județean Dolj. Sursa: www.monumenteoltenia.ro  Foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1889113501227481&set=pb.100063565119237.-2207520000

Palatul Banca Comerțului, clădire monumentală ce găzduiește Primăria Municipiului Craiova, este unul dintre cele mai cunoscute edificii din oraș. Banca Comerțului a fost proiectată de arhitectul Ion Mincu în 1906 și finalizată în 1916 de către elevul acestuia, Constantin Iotzu. Clădirea are un interior bogat decorat cu stucaturi, vitrouri, mozaicuri venețiene și grilaje de fier forjat. La 12 decembrie 1897 (după alte surse în 1899), bancherul și omul politic liberal craiovean Constantin Neamțu înființa la Craiova, sub forma unei afaceri de familie, Banca Comerțului. Societatea bancară a devenit repede una din cele mai importante și de succes bănci cu capital românesc din țară, deschizând sucursale în mai multe orașe importante. La vremea inaugurării sale, Banca Comerțului era una din cele mai frumoase clădiri din oraș și chiar din țară, impresionând atât prin aspectul exterior, cât și prin cel interior, bogat ornamentat cu vitralii, candelabre și mozaicuri. Construită pe 3 niveluri, clădirea avea subsol (Tezaurul Băncii trezoreria, diverse depozite, arhiva, locuința intendentului, încălzire centrală, uzină electrică proprie și atelier mecanic), parter (un vestibul, o sală mare, ghișee și birourile administrației) și etaj (un vestibul, din care, printr-o galerie, se ajunge în holul unde se află diverse birouri, sala consiliului și cabinetul directorului). În perioada 1916-1918, în timpul ocupației germane în Craiova, în noua clădire s-a instalat cartierul general german. La plecarea nemților din Oltenia, clădirea a fost devastată, așa cum s-a întâmplat cu mai multe edificii ocupate. După 1948, în clădire au funcționat mai multe instituții, printre care Filiala Academiei de Științe Istorice, Arheologice și Etnografice, Comitetul Municipal al PCR și Consiliul Popular Municipal. După cutremurul din 1977, edificiul a beneficiat de reparații curente. Din 1989, fostul sediu al Băncii Comerțului este sediul Primăriei și al Consiliului Local al Municipiului Craiova. În anul 2000 a fost realizat un studiu de fezabilitate pentru consolidarea imobilului, intenționându-se solicitarea de fonduri de la Banca Mondială. Demersurile au fost sistate, însă, din cauza litigiilor asupra dreptului de proprietate a clădirii, motiv pentru care nici o administrație nu a mai încercat să demareze lucrări de reabilitare. Sursa: www.monumenteoltenia.ro Foto: imagoromaniae.ro; www.monumenteoltenia.ro