#Interviu. Adriana Teodorescu, managerul Teatrului „Colibri”: „Puppets Occupy Street, un ambasador pentru Craiova și pentru Dolj”


În fiecare an, la finele lui august, Craiova vibrează de energie și de bucurie autentică. Puppets Occupy Street, prezent în inima Băniei din 2014, a reușit să strângă, la ediția de pandemie de anul trecut, 10.000 de spectatori. Într-un interviu acordat Discover Dolj, managerul Teatrului pentru Copii și Tineret „Colibri”, Adriana Teodorescu, a explicat de ce Puppets Occupy Street este printre cei mai buni ambasadori ai județului, a vorbit despre comunitatea caldă a craiovenilor, dar și despre ediția de anul acesta, Dystopia.

De ce acest nume, Dystopia, pentru ediția din acest an?

Cred că trăim cu toții o distopie și cred că e și un soi de exorcizare această ediție, pentru că ceea ce am trăit cu toții de anul trecut încoace ne-a aruncat cumva într-o distopie. Nu realizăm tot timpul pentru că suntem angrenați în toate nimicurile vieții și ne hârșește realul acesta cotidian, dar din distopie nu poți să te duci spre utopie, spre bucurie, spre fantezie? Cred că trebuie să treci prin purgatoriul acesta în care noi suntem acum.

E un purgatoriu această pandemie pentru Teatrul „Colibri”?

Este pentru întreg teatrul din România și în special pentru noi pentru că, e foarte adevărat, artiștii au nevoie de public, indiferent ce specialitate au. La noi, unde publicul este format preponderent din copii, - care sunt, pentru mine, ființele supreme -, ei ne fac să ne fie și mai dor de scenă și de legăturile foarte firești cu ei. Și sunt drame, peste tot. Publicul format din copii este unul special, sincer, iar reacțiile lor la spectacole sunt sevă pentru actori și creatori. Întorcându-ne la distopie, cred că avem nevoie de acest purgatoriu pentru sănătatea noastră.

Câte trupe și ce trupe vor veni anul acesta la Dystopia? Va fi tot o ediție națională sau una internațională?

Sunt peste 100 de aplicații în clipa de față, iar ediția va fi pe secțiuni. Noi am făcut aplicațiile internaționale, ca în 2020. Dacă vom fi atât de ghinioniști încât să fie doar o ediție națională, o vom face, deși eu cred că ediția din 2020 a ieșit foarte bine în condițiile date. Oricum, toată lumea s-a speriat când am declarat că vom face ediția din 2020, într-adevăr, cu lipsurile majore pe care le-au resimțit spectatorii, respectiv cele două parade care sunt punctul forte al festivalului. Asta nu înseamnă că spectacolele, concertele sau atelierele nu au avut aceeași priză sau același succes din anii precedenți. A fost foarte greu pentru noi, ca echipă, aceeași foarte mică echipă, să organizăm această ediție, dar a ținut și de ambiția noastră să demonstrăm că noi putem să facem. Nu de aroganță, ci de ambiție. A fost răspunsul nostru la toată deruta și depresia noastră cauzate de pandemie. Am putut să demonstrăm că, dacă vrei să organizezi în limitele legii un eveniment, poți să-l faci și plăcut, și de neuitat, și în condiții de maximă siguranță. Nu mai contează că ai mei colegi au avut mâinile rănite de la mănuși la 30 și ceva de grade, câte erau afară. Asta nu a mai contat. Și anul acesta, noi suntem pregătiți pentru ambele variante, și internațional, și național. Nu cred că vom atinge potențialul din 2019, pentru că nu ne permite contextul, dar cred că, având experiența de anul trecut, ne va fi și mai ușor anul acesta. Cred că lumea așteaptă să se întâmple festivalul.

Cum scriam și noi, anume că ar fi ciudat pentru lume ca festivalul să nu se întâmple, fix în perioada aceea.

În 2020, s-a pus problema că paradele nu vor mai fi și că festivalul nu înseamnă nimic fără ele. M-a durut foarte mult această afirmație. Dar paradele sunt cea mai ușoară parte. Evenimentele din cadrul festivalului nu sunt doar ele, ci sunt tot ce se întâmplă în cele șase zile care înseamnă carnea festivalului, cuprinsul său. Anul trecut, când am hotărât că nu se vor putea face paradele, au fost totuși oameni, în seara de 25 august, care așteptau păpușile în zona McDonalds, punctul de plecare al paradei. Asta este foarte încurajator pentru noi. Iar datorită – sau din cauza pandemiei – anul trecut au aplicat foarte mulți români.

Câți oameni, angajați ai teatrului și voluntari, participă la organizarea Puppets Occupy Street în fiecare an?

Suntem 28 de oameni, iar voluntarii au variat, să zicem, între 20 și 40, dar ei sunt selecționați. Mai părăsesc barca pe parcurs, pentru că trebuie să respecte reguli, care înseamnă seriozitate, punctualitate, loialitate, dedicare. Când scârțâim la unul dintre aceste aspecte, preferăm să fim pe un minus de oameni, dar pe care ne putem baza. Ce mi-a plăcut foarte mult la voluntari este că toți își doresc să lucreze la următoarea ediție și m-a încurajat drumul pe care am pornit cu foarte tinerii voluntari. Chiar după ce au depășit vârsta voluntariatului, mereu vin să ne vadă și să întrebe cu ce ne pot ajuta. Din toată această echipă, eu nu pot exclude oamenii instituțiilor craiovene, indiferent de ce administrație aparțin, care sunt mai mult decât trup și suflet cu noi, presa și toate instituțiile din oraș care au un rol bine definit. Un domn, un șofer de la o instituție care ne ajută foarte mult în transportul păpușilor, a fost atât de mândru că e la volanul camionului care aduce păpușile la paradă încât mai avea puțin și făcea el ordine pe stradă. Nu că ar fi lipsit Poliția Locală și Jandarmii, care sunt îngerii noștri păzitori. De aceea spun, festivalul este al comunității. El e gestionat de teatru și finanțat de autoritatea locală, dar este festivalul comunității. Noi dăm înapoi ceea ce primim de la ea, așa cum ne pricepem noi. Si putem să facem din acest oraș ceva frumos, unindu-ne în acest fel, prin acest festival, drept dovadă că, în 2019, au fost peste 50.000 de oameni la tot festivalul, iar anul trecut, cu toată pandemia, au fost vreo 10.000.

Pentru că vorbim pe Discover Dolj, vreau să te întreb ce înseamnă Puppets Occupy Street pentru turismul local, sau ce a înseamnat, să zicem, până în 2019 inclusiv.

Noi începusem în 2014, așa, pornind de la niște date incontestabile: Craiova nu este un oraș turistic, din niciun motiv. Nu ai de ce să vii în Craiova ca turist. Poți să ai un city break, să te duci la muzeu la Brâncuși, să te duci la teatru, deși, fiind perioada de vară, stagiunea este închisă. Dar de ce să vii? Ce facem noi, cum putem să aducem oamenii aici? Și atunci am zis că trebuie un eveniment mare. Și așa ne-a venit ideea cu festivalul. Iar vorba se duce și turiștii au început să vină din 2015, 2016, timid, dar au început. Noi știm unde ne situăm și nu ne putem compara cu festivalul de la Sibiu, spre exemplu, dar nu aș pleca capul neapărat în fața Sibiului, doar în contextul acesta. Este foarte adevărat că Doljul este un județ cu un quelque chose al lui, cum toate au, dar noi avem un avantaj, avem Dunărea, avem culele, avem Craiova, Segarcea, Calafat. Sunt locuri foarte frumoase. Visul meu dintotdeauna a fost – eu continui să cred și să încerc – să putem să facem acest festival vizibil și la nivelul județului. Ori să putem să aducem copii din alte localități din Dolj, pentru că ei sunt viitorul, măcar o zi, să vină dimineața la ateliere, să mănânce ceva, să rămână la spectacole seara și să îi ducă microbuzul, autocarul sau autobuzul, pe jumătate adormiți, la ora 22:00, acasă. Măcar o zi. Dacă nu cumva putem să le asigurăm și o noapte aici, să fie ca într-o excursie. Eu asta mi-aș dori. Am avut experiența unor vizite ale copiilor din mediul rural - unii dintre ei nu ieșiseră niciodată din satul lor și aveau 12-13 ani -, care au venit la teatru și mi-au spus că ei nu credeau că poveștile există cu adevărat. Mi s-a părut cel mai frumos compliment. Am mai avut experiențe cu oameni din Dolj, dar și din Olt care au venit special la festival. Mi s-a părut obligatoriu pentru noi să încercăm să ne ducem și noi către ei. E foarte greu, dar nu e imposibil. Am încercat mereu să dăm momente de respiro între ateliere și spectacole, pentru vizite în oraș. Craiova este unul dintre orașele de top care are cele mai multe case vechi în picioare și renovate. De aceea, am încercat să le dăm spectatorilor tot timpul pauze între evenimente ca să aibă timp să vadă cât mai mult din oraș. Și este un oraș frumos prin comunitatea sa: am avut momente în care oamenii ne-au adus pături, gogoși, piersici pentru echipele tehnice, pentru artiști. Acesta este spiritul comunității și aceasta este comunitatea, iar festivalul poate fi un bun agent de promovare și un ambasador pentru Craiova și pentru Dolj.

Alte sugestii

#RedescoperimOrașul. 5 locuri de plimbare pentru primăvara asta
#SăAflăm. Ce nu știai despre Craiova și Dolj
5 bunătăți de post pe care le poți mânca în Craiova
#HaiLaMuzeu (4). Secția de Istorie-Arheologie, locul unde ne învățăm trecutul
Coffice Craiova – Anticafeneaua care îți mută biroul de acasă