Mănăstirea Maglavit

Biserica “Sf. Spiridon” şi “Sf. Nicolae” Biserica „Sfântul Spiridon“ este situată pe o mică colină din inima Craiovei, nu departe de Teatrul Naţional şi de Universitate. Ea este ctitoria boierilor Vlădăieni, zidită în anul 1758, în timpul domnitorului Constantin Nicolae Mavrocordat şi al episcopului de Râmnic Grigorie Socoteanu. La mijlocul secolului al XVIII-lea aşezările boierilor Vlădăieni se găseau în Craiova pe culmea cuprinsă între scobitura adâncă a Văii Orbeţilor (azi strada Ştefan cel Mare) şi Valea lui Opincă (astăzi Calea Bucureşti). Clucerul Fota Vlădăianu a înălţat la 1758, biserica Sfantul Spiridon (numită şi Biserica Vlădăianu), pe locul alteia mai vechi făcută din nuiele de căpitanul Tudor Berindei. Împrejurul bisericii au fost ridicate case mari, a fost înzestrată cu moşii şi odoare necesare cultului, încât se asemăna cu o mănăstire. De aceea, în Istoria Daciei, Dionisie Fotino o aminteşte printre bisericile mănăstiri ale Craiovei. La 1837, mănăstirea Vlădăianu mai păstra acest titlu alături de mănăstirile Obedeanu şi Gănescu. Biserica Sfântul Spiridon este prima biserică boierească din a doua jumătate a veacului al XVIII-lea care şi-a păstrat pisania veche aşezată deasupra uşii de la intrare la 1758. Într-o catagrafie din 1813-1815 sunt trecuţi ca ctitori şi boierii Poenari care se înrudeau cu Vlădăienii. În 1771, Fota Vlădăianu facea parte din Divanul Craiovei şi al judeţului Dolj, iar din iulie 1775 dintr-un sfat de caimacami. A murit în anul 1778 şi a fost înmormântat la ctitoria sa (mormânt a cărui piatră se găseşte şi azi cu inscripţia ştearsă de vreme). În anul 1826, în curtea bisericii s-a construit o fântână, iar după cutremurul din anul 1838, au avut loc mai multe reparaţii care însă nu i-au schimbat înfăţişarea. În anul 1843 a fost împrejmuită cu zid de cărămidă, La 1844 a fost acoperită din nou, ”., iar în anul 1858 În anul 1861 a fost construită în curtea bisericii o clopotniţă din lemn, ce va fi refăcută în 1925. Reparaţiile radicale de la jumătatea secolului al XX-lea au inclus “elemente de compoziţie străină, care au schimbat caracterul bizantin al multor biserici”. În interior s-a reparat pardoseala, s-au reparat stranele şi s-a zugrăvit soclul. Între anii 1924-1925, la Biserica „Sfântul Spiridon“ au avut loc reparaţii generale: a fost din nou zugrăvită şi s-a deschis tinda, scoţându-se la iveală frumoşii stâlpi de piatră ce o înconjură. Tot în această perioadă, biserica a fost repictată de către marele pictor craiovean Ion Listeveanu. Azi îi putem admira arhitectura brâncovenească a pridvorului deschis, a brâului şi a ocniţelor oarbe de pe pereţii laterali exteriori, rozetele de aerisire ce au ca decor vulturul bizantin. Surse: http://ziarullumina.ro/biserica-sfantul-spiridon-din-craiova-in-haina-de-sarbatoare-18299.html http://memorielocala.aman.ro/files/biserici.html https://www.biserici.org/index.php?menu=BIDJ&code=166&criteria=&quick=&radio=b&order=C.NAME

Situat în zona centrală a municipiului Craiova, ansamblul bisericii “Toți Sfinții” – Hagi Enuș (cod LMI - DJ-II-a-B-07981) este un complex arhitectural aparte, constituit din biserica propriu-zisă cu hramul Toți Sfinții și turnul clopotniță, unul dintre cele mai vechi din oraș. Prin vechimea, istoria și amplasamentul lui, ansamblul bisericii “Toți Sfinții” – Hagi Enuș ocupă un loc important în viața spirituală și religioasă a Craiovei, fiind de asemenea un veritabil monument istoric și o emblemă a arhitecturii de altădată. Singurele referiri certe la datarea bisericii se găsesc în textul pisaniei, din care se poate deduce că biserica a fost sfințită în a doua jumătate a anului 1792, în timpul domnitorului Mihai Suțu (martie 1791 - decembrie 1792). Turnul clopotniță, amplasat pe limita de proprietate, la vest de biserică, a fost construit în 1826-1829, perioadă în care s-au adus și reparații importante bisericii. Revenind la pisania păstrată în biserică, nenumărate surse indică menționarea în aceasta drept ctitor al bisericii a unui anume Nicolae Ceaușoiu sau Ceaușescu, despre care se cunoaște că avea un fiu adoptiv, Nicola(e), frate sau rudă cu Hagi Enuș Costa Petru (Hagi Enuș, Hagi Enuși, Hagi Ienuși, Ene Nanu sau Nanu Costa Petru), cel care se va îngriji ulterior de biserică și îi va da acesteia și numele prezent. La zidire biserica s-a numit Târgul de Afară. La fel a fost consemnată în 1835 când i s-a indicat şi hramul Toţi Sfinţii şi un număr de 85 de familii în parohie. În catagrafia din 1838, după cutremur, apare pentru prima dată cu o denumire hibridă „Târgu de afară ot Hagiu”. Specificarea „ot Hagiu” a provenit de la numele lui Hagi Enuş (Ene Nanu după adevăratul său nume) care se pare că a dotat biserica cu odoare şi bani în primele trei decenii după ridicare. În acest fel a estompat importanţa adevăraţilor ctitori, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul altor biserici sau mănăstiri. Tot pe atunci biserica mai era numită şi Târgu Vechi Hagiu. Ulterior s-a încetăţenit numele de Hagi Enuş (sau Hagi Ienuş după alte izvoare). Începând cu data de 29 iulie 1859 biserica este cunoscută sub numele de Hagi Enuş. La momentul construirii sale, Biserica “Toți Sfinții” – Hagi Enuș a avut două turle, din care una pe pronaos și una pe naos. Nu se cunoaște când au dispărut, dar se presupune că în timpul marelui cutremur din 1838. Biserica a trecut prin reparații capitale în anii 1838-1840, 1855-1856, 1869 și 1895. Aspectul actual se datorează lucrărilor din anii 1855-1856. Intervențiile din secolul al XX-lea (1926-1927, 1941, 1978-1979, 1985) nu au modificat trăsăturile arhitecturale ale bisericii, urmărindu-se numai restaurarea/ refacerea elementelor deteriorate. Stilul bisericii este apropiat de cel românesc, dar depărtat de cel brâncovenesc. Are două turle mici laterale pe latura de apus, are cerdac ieșit în afară și zugrăveală albă exterioară. Cerdacul are patru coloane de zidărie laterală, cele din mijloc încadrând intrarea. Pe laterale, cerdacul mai are câte o coloană centrală și o semicoloană alipită de peretele pronaosului. În acest fel pe lateralele cerdacului se formează două arcade iar în față trei arcade, dintre care cea din mijloc încadrează intrarea. Cerdacul are în față un fronton, de tip grecesc, asemănător cu frontonul principal aflat deasupra cerdacului pe peretele de fațadă.  Turnurile mici de la colțurile clădirii par un adaos curios. Ele au o secțiune octogonală și pornesc de jos, de la temelia edificiului și au trei nivele de ornamente. Primul nivel, cel de jos, are ornamente ronde și se ridică până la înălțimea cerdacului. Al doilea nivel are nișe oarbe pe cele opt laturi și atinge partea mediană a acoperișului. Ultimul nivel al turnurilor este ornamentat cu o alternanță de nișe oarbe prelungi, cu ferestre din ochiuri de sticlă. La fiecare turn, ferestrele sunt în număr de patru și alternează cu nișele asemănătoare ca formă și dimensiuni. Ferestrele fiecărui turn sunt îndreptate către cele patru puncte cardinale. Din interiorul bisericii se poate urca în cele două turnuri pornind din spațiul pronaosului. Între cele trei nivele ornamentale ale turnurilor se găsesc ornamente din zidărie sub formă de brâuri. La ultimul nivel al turnurilor, unde sunt practicate ferestre orientate spre punctele cardinale, câte una dintre ele lipsește. Este vorba de cea care ar fi fost orientată către centrul edificiului. Deci o turlă nu are fereastra dinspre nord, iar alta pe cea dinspre sud. Este posibil ca la origine, sau mai târziu, nișele de pe turnuri să fi purtat picturi, dar ulterior s-au acoperit cu var. Pictura murală a bisericii “Toți Sfinții” – Hagi Enuș, datează din secolele XVIII-XIX. Numeroasele reparații survenite în urma degradărilor apărute din cauza cutremurelor sau a trecerii timpului, au făcut ca monumentul să fie reparat de mai multe ori, atât la nivel structural, cât și al componentelor artistice. Ceea ce se știe cert este faptul că există două straturi de decorații murale pictate, una datând din secolul al XVIII-lea, realizată în stil post brâncovenesc în tehnica al fresco și o a doua decorație ce datează din secolul al XIX-lea. Intervențiile de conservare și restaurare a picturii murale interioare, realizate în perioada 2018-2022, au scos la suprafață pictura inițială, podoaba acestui edificiu de cult, realizată în tehnica al fresco. Pe latura de apus a curții bisericii este amplasat turnul clopotniță. Acesta a fost construit între anii 1826-1829 și este printre puținele clopotnițe vechi păstrate pe teritoriul Craiovei. Construcția are două niveluri, cu câte o singură încăpere fiecare. Planul este pătrat, iar accesul la parter se face de pe latura estică. Legatură dintre cele două niveluri se asigură prin intermediul unei scări interioare din lemn. Din necesitatea de a păstra valorile ansamblului bisericii “Toți Sfinții” – Hagi Enuș, Parohia Hagi Enuși a demarat în anul 2017 un proiect amplu pentru consolidarea, restaurarea și valorificarea turistică a acestuia. În anul 2018 a fost obținută finanțarea pentru implementarea proiectului << Consolidare, restaurare și punere în valoare Biserica Toți Sfinții Hagi Enuș - corp C1 și turn clopotniță - corp C3 în cadrul ansamblului Bisericii Toți Sfinții Hagi Enuș >>, cod SMIS: 119854, respectiv a fost semnat Contractul de finanțare nr. 1902/03.05.2018. Lucrările de consolidare, restaurare și valorificare turistică a ansamblului bisericii “Toți Sfinții” – Hagi Enuș, realizate în perioada 2018-2022, au făcut posibilă redarea publicului larg a unui obiectiv de patrimoniu cultural restaurat, conservat și amenajat corespunzător în vederea desfășurării unor funcțiuni adecvate, compatibile cu statutul de monument istoric, astfel încât să poată să își îndeplinească misiunea sa culturală, socială și educativă.  Ansamblul bisericii “Toți Sfinții” – Hagi Enuș din municipiul Craiova, județul Dolj este o moștenire arhitecturală unică, ce aparține tuturor generațiilor trecute și viitoare. 

Biserica Sfinţii Apostoli Biserica Sf. Apostoli este un monument arhitectural și religios de valoare deosebită din Craiova, situat în apropierea zonei centrale, pe str. Sf. Apostoli, la nr. 1. Biserica, ce poartă hramul Sf. Apostoli Petru și Pavel (29 iunie), este una dintre cele mai vechi din oraș, fiind ridicată în secolul al XV-lea – începutul secolului al XVI-lea și refăcută ulterior. Înfățișarea actuală, într-un stil arhitectural unic, tradițional muntenesc, datează de la mijlocul secolului al XIX-lea. Construcția Bisericii Sf. Apostoli este datată în jurul secolelor XV-XVI, motivele pentru această plasare temporală fiind planul arhitectural, decorația exterioară, sistemul în cărămidă aparentă, mărimea bisericii, dar și dovezi documentare. Astfel, într-un document de danie al lui Matei Basarab se menționează această biserică în anul 1635, când s-a făcut o donație de 80 de galbeni pentru a fi reparată, ceea ce înseamnă că avea, la acel moment, o vechime considerabilă. Mai mult, pisania actuală indică 1784 drept anul în care a fost ridicată biserica, dar textul respectiv este scris peste un altul cu alfabet mixt chirilic-latin, ceea ce indică o vechime mai mare a bisericii. La momentul construcției sale, biserica era înconjurată cu ziduri de împrejmuire solide și era amplasata la periferia orașului, în mahalaua Târgul de Afară. A fost reclădită din cărămidă între 1781 și 1784 de Popa (Protopopul) Hristea, Arhimandritul Antim și Matei Brânzan, ajutați de boierii și negustorii din zonă, în special de breasla cizmarilor. „Biserica Popii Hristea” era sub formă de cruce, cu două turle deschise, pridvor deschis susținut pe coloane de piatră și doi stâlpi de piatră în interior, între naos și pronaos, având zidurile groase de un metru, din cărămidă îngustă. La 5 februarie 1784, Popa Hristea a închinat Biserica Sf. Apostoli ca metoh Episcopiei Râmnicului și s-a călugărit, luând numele de Hariton Ieromonahul, pentru a servi sfântul altar. În 1791, Popa Hristea și-a donat toată averea bisericii, inclusiv pământurile. Matei Brânzan, care apare în pisanie alături de Popa Hristea, este printre cei mai vechi cizmari cunoscuți din Craiova, staroste al iznafului (breslei) cizmarilor, care a contribuit la pictarea bisericii. Biserica a fost foarte afectată de cutremurele care au zguduit Craiova în secolul al XIX-lea, în special de cele din octombrie 1802 și ianuarie 1838, când au căzut turlele și bolțile, iar pridvorul s-a surpat. Reparația a presupus înlocuirea celor două turle de zid cu una din scândură. Starea bisericii s-a înrăutățit iar, noi reparații fiind necesare. În 1855, pe timpul domnitorului Barbu Știrbei și cu ajutorul Sf. Calinic, Episcop de Râmnic și Severin, iznaful cizmarilor, condus de starostele Petcu, a făcut clopotnița de zid, a închis pridvorul și a reparat biserica, fără turle și fără boltirile interioare, și a ridicat o turlă de lemn acoperit cu tablă peste pronaos. Pictura originală, în frescă, a fost executată în anul 1788 de către Popa Gheorghe – zugrav, după fresca mai veche a bisericii, din care au rămas până astăzi mostre în pronaos. În anul 1855, ea a fost acoperită cu un strat de var pe care s-a făcut o nouă pictură în ulei de către pictorul craiovean Costache Petrescu (cel care a mai pictat în Craiova Biserica Mântuleasa și Biserica Sf. Ioan-Hera). În anii 1883 și anii 1903, pictura a fost spălată și parțial restaurată. În perioada 1987-1994, printre alte lucrări la Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel, s-a realizat și restaurarea picturii originale, care a fost completată cu pictura nouă, în zonele unde aceasta a lipsit. Pictura a fost restaurată de pictor Dan Neamu – titular de contract și coordonator, care a restaurat întreaga pictură (a mai restaurat pictura bisericilor din Craiova Sfântul Gheorghe cel Nou, Mântuleasa, Catedrala mitropolitană Sfântul Dumitru), alături de prof. pictor Teodora Ianculescu Spătaru (a restaurat pictura din altar), prof. Dumitru Budică (a poleit catapeteasma), pictor Adrian Bănica (a pictat în turla din pronaos și pridvor sub coordonarea pictorului Dan Neamu). Sursa: http://www.monumenteoltenia.ro/biserica-sf-apostoli-craiova/

Situată în imediata vecinătate a străzii Lipscani, principala arteră comercială a centrului vechi negustoresc al orașului, și a Palatului Administrativ, biserica actuală a fost construită pe locul unei biserici mai vechi, ridicată în secolul al XVIII-lea de boierii Otetelișeni. Biserica cu hramul Sf. Ilie. ctitorie a vornicului Ilie Otetelișanu, a fost zidită în secolul al XVIII-lea. Deși pisania originală a bisericii nu s-a păstrat, o inscripție așezată în anul 1890, vizibilă și astăzi, menționează anul 1751 ca anul construirii acestei prime biserici: „În locul vechiei biserici făcută de rep: Ilie Otetelișanu pe la anul 1751 s’a construit această sântă biserică… Pe tronul țerei fiind Rege M. S. Carol I-ul și Regină Elisaveta, A. S. R. Ferdinand Moștenitor, Episcop D. D. Ghenadie, Ctitori Maria C. Otetelișanu și fii, represintați de tutore unchiu Sava Șomanescu și Maior P. Otetelișanu ctitori. Adtori Barbu Ionescu, B. Rioșianu, casier D. Istrati, secretar D. Cuțiana, Arhitectu F. Springer, Antreprenori C. Trolli & C. Bardelli. Piatra fundamentale a acestei biserici cu patrunagiu Sf. Ilie s’a pus la 7 iulie 1889 și s’a terminată la 30 august 1890.” Cu toate acestea, în arhiva Mânăstirii Hurezi s-a descoperit testamentul lui Ilie Otetelișanu, datat în 11 decembrie 1732, în care vornicul menționează „a mea dulce nădejde, biserica mea din Craiova”, căreia dorește „să i se termine tâmpla și să se acopere din nou cu șindrilă”. Testamentul lui Otetelișanu dovedește că în 1732 biserica Sf. Ilie exista deja de un număr de ani care să justifice nevoia de reparații. Pe baza acestor informații, profesorul și istoricul Petre Gârboviceanu stabilește ca perioadă de ridicare a bisericii anii 1710-1725, anul 1720 fiind acceptat ca data cea mai probabilă a finalizării construcției acestui lăcaș. Astfel, biserica Sf. Ilie este considerată cea mai veche biserică de zid construită în sec. al XVIII-lea în Craiova. Biserica vornicului Ilie Otetelișanu avea dimensiuni reduse și un singur turn, dar a fost înzestrată de ctitor cu argintărie, veșminte și cărți, dar și moșii, devenind astfel una dintre cele mai bogate lăcașuri de cult din Bănie. Locul în care a fost construită era unul dintre cele mai aglomerate din oraș, la granița dintre târgul permanent al Craiovei și așa-numitul Târg de Afară, care în timp va ajunge să poarte numele mahalaua Sf. Ilie. Prin testament, vornicul Otetelișanu a înzestrat biserica cu moșii, casele sale din Craiova, via de la Sutești și alte bunuri imobiliare, și l-a lăsat ctitor pe vărul său Barbu Otetelișanu, fiul lui Gorgan Otetelișanu, pe care îl îndatora ca din prisosul venitului „să îmbrace săracii, să scoată datornicii din temniță, să hrănească bolnavii.” In cutremurul din 1838 „turnul bisericii a crăpat în trei locuri, au crăpat doi stâlpi în interior, căzând și tencuiala”. În urma cutremurului, vornicul lordache Otetelișanu și epitropul Grigore Otetelișanu îi fac bisericii reparații capitale, care îi schimbă cu totul înfățișarea. Pictorul Constantin Lecca este cel care a zugrăvit biserica Sfântul Ilie în perioada 1840-1841. Biserica a fost reclădită în 1889-1896 şi restaurată în 1939-1940. În 1892-1893 ea a fost pictată de Ioanid, pictor din Bucureşti, sub directa supraveghere a pictorului Gh. Tattarescu. Este ultima biserică pe care o mai pictează artistul. Cu veniturile acestei biserici s-a întreţinut Şcoala de fete Lazaro-Otetelişanu şi s-a înfiinţat din fondurile ei şi prin sârguinţa lui Iordache Otetelişanu prima Şcoală Centrală de fete din Ţara Românească. Din scrisorile inedite ale lui Petrache Poenaru aflăm că înainte de anul 1835, Iordache Otetelişanu a deschis în case cu chirie un pension de fete. La 21 martie 1836 paharnicul Constantin Lazarie îşi face testamentul prin care casele ce le avea în Craiova, de la soţia sa, le lasă pentru a se instala în ele un pension de fete. La 1837 fraţii Iordache şi Grigore Otetelişanu au întocmit un proiect de testament, prin care hotărau, cu banii daţi de biserica Sfântul Ilie, unde ei erau ctitori, să transforme casele Lazarie în local pentru un pension de fete. La 1867, Grigore Otetelişanu vorbeşte în testamentul său de Şcoala de fete externe Lazaro-Otetelişanu, care să se întreţină din fondurile ei şi ale bisericii Sfântul Ilie. Fiind biserică particulară şi nu mănăstire, averile ei au scăpat de secularizare, dar expropierea a lipsit-o de moşii, făcând cu greu faţă cheltuielilor de întreţinere a Şcolii Otetelişanu. Surse: http://www.monumenteoltenia.ro/biserica-sf-ilie-craiova/ http://memorielocala.aman.ro/files/biserici.html https://www.facebook.com/pages/Biserica-Sf-Ilie-Craiova/130511314272573

Biserica Sfanta Treime este situată în strada Ion Maiorescu nr.9 (fosta Barbu Ştirbei ), în faţa Colegiului Naţional Carol I. A fost ctitorită de Dumitrana Ştirbei, văduva lui Constantin Ştirbei, între anii 1765-1768. Faptul că biserica a început să se construiască în 1765, ne-o dovedeşte un document din 15 decembrie 1765, care spune că: „Dumitrana Ştirbei făcuse o biserică lângă casele sale din Craiova”. Biserica a fost ridicată la marginea Craiovei, pentru a avea întinderea necesară pentru „curte”. Curţile boiereşti din jurul bisericilor constituianu la început prima margine a oraşului, ca mai târziu să formeze centrul cel mai dezvoltat al Craiovei. Dumitrana Ştirbei a înzestrat biserica, la 1782 a comandat la Sibiu un policandru cu 24 de sfeşnice şi a zugrăvit biserica. Zugravul a fost adus de la Sibiu, de Barbu Ştirbei, fiul Dumitranei. În 1790 s-a adus un coplot cu următoarea inscripţie: „acest clopot s-a făcut de dumneaei stolniceasa Dumitrana Ştirboaica şi l-au aşezat la hramul sfintei Troiţe în Craiova”. Dupa 1811 aici se construiesc chilii după dorinţa exprimată în testamentul biv vel dvornicului Barbu Ştirbei. În această biserică, la 1821, s-au închis arnăuţii veniţi de la Bucureşti împotriva lui Tudor Vladimirescu, provocându-i mari stricăciuni şi în urma lor biserica a trebuit să fie reparată. În anul 1823 a fost refăcut acoperişul, biserica fiind acoperită cu „şindrilă măruntă, lucrată bine şi bătută în patru ”. În urma cutremurului de la 1838 nu s-au produs mari avarii. În anul 1840 a fost refăcută de Barbu Ştirbei (viitorul Domn al Ţării Româneşti) şi tot atunci i s-a aşezat şi pisania care arată primii ctitori. În 1890 i s-a făcut o nouă reparaţie, iar între anii 1901-1906 a fost dărâmată şi reclădită după planurile arhitectului André Lecomte de Nouy, cel care a refăcut din temelie şi biserica Sfantul Dumitru din Craiova. Printre epitropii bisericii care au administrat averile acestui lăcaş s-a aflat şi Anton C. Brăiloiu (prefect de Dolj), care a ajuns la conflict cu Ştirbei şi astfel el numeşte epitrop pe maiorul Alfred de Marentzeler (austriac de confesiune romano-catolică). A reparat şi el biserica, a dărâmat chiliile construite după 1811 şi pe locul lor a amenajat o grădină frumoasă. În timpul primului război mondial, sarcina de epitrop i-a revenit preşedintelui Curţii de Apel din Craiova, Mihalache Măinescu. În biserică sunt îngropaţi Dumitrache Bibescu şi soţia sa, Catinca Văcărescu. În anul 1890 s-a încercat ca din fondurile bisericii să se facă un spital, dorinţă ce nu s-a realizat. S-a făcut totuşi un dispensar medical pentru săraci, instalat provizoriu în casele de lângă biserică, iar după 1940 într-un local propriu. Surse: http://www.monumenteoltenia.ro/ansamblul-bisericii-sfanta-treime-craiova/ http://www.ziarullumina.ro https://adriandobrephotography.wgz.ro http://memorielocala.aman.ro/files/biserici.html

Biserica “Adormirea Maicii Domnului” Si “Sf. Pantelimon” – Mântuleasa Biserica ortodoxă “Adormirea Maicii Domnului” și “Sf. Pantelimon” – Mântuleasa este un monument istoric de arhitectură de interes local, situat în zona centrală a municipiului Craiova, pe Calea Unirii, nr. 59. Clădirea este înconjurată de alte monumente istorice semnificative pentru orașul Craiova, ce includ Casa Vârvoreanu, Casa Nicolae Romanescu, Casa Feraru și Casa Grigorescu. Din pisania aflată la intrarea în biserica aflăm istoricul acesteia: “Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, s-a zidit această biserică, cu hramurile Adormirea Maicii Domnului, Sf. Pantelimon și Sf. Ecaterina în anul 1792 pe temelia uneia mai vechi, de către breasla croitorilor cu sprijinul vistiernicului Barbu Știrbei și alor negustori craioveni. În anul 1896, ajungând într-o stare avansată de degradare, biserica a fost rezidită prin stăruința preotului Ilie Dumitrescu și ajutorul unor enoriași înstăriți, fiind pictată de către pictorul Costache Petrescu. În anii 2011-2012 biserica a fost consolidată și restaurată, împreună cu întregul ansamblu istoric, sub oblăduirea I. P. S. Dr. Irineu Popa Arhiepiscopul Craiovei și Mitropolitul Olteniei și cu osârdia P. C. Pr. Paroh Constantin Reșceanu.” Primul lăcaș de cult construit pe locul actualei biserici Mântuleasa a fost o biserică mică de lemn, ridicată la începutul sau jumătatea secolului al XVIII-lea de jupâneasa Despina (sau Dospina), soția vistiernicului Strâmbeanu. În acele vremuri nu era un lucru ieșit din comun ca o femeie să întemeieze biserici, acest gest fiind întâlnit și în cazul bisericii Sfânta Treime, construită de stolniceasa Dumitrana Știrbei (soția marelui stolnic Constantin Știrbei). Spre finalul secolului, pe locul micuței biserici s-a ridicat din temelie o biserică de piatră, la inițiativa vistiernicului Barbu Știrbei, sprijinit de rafetul (breasla) croitorilor și de alți neguțători craioveni. Conform unui articol despre biserică din Arhivele Olteniei, 10, nr. 54-55, din martie – iunie 1931, o veche inscripție din 2 iunie 1786 a acestei biserici dărâmate preciza printre ctitorii acestia și pe loan Tarzibașa (terzibașă = staroste de croitori), Matei Tarzibașa, jupân Dicu Cojocaru, paharnicul Constantin Otetelișanu, Dragu Dumitru, tarzibașa Stoian Croitoru. Datorită aportului semnificativ al rafetului croitorilor din Craiova la construcția bisericii, aceasta a preluat hramul Sf. Pantelimon, patronul breslei croitorilor. Tot aici s-a păstrat și steagul breslei, care a fost luat la finalul secolului al XIX-lea și depus spre păstrare la Corporația Meseriașilor Principesa Ileana din localitate, de unde a dispărut ulterior, în timpul ocupației germane a Olteniei din 1916-1918. Nu se cunosc prea multe detalii despre stilul arhitectural și înfățișarea bisericii Mântuleasa de la 1786. Sursa: http://www.monumenteoltenia.ro/biserica-mantuleasa-craiova/

Biserica Madona Dudu Este cunoscuta mai ales sub denumirea de Catedrala Maicii Domnului, fiind una dintre cele mai mari biserici ortodoxe din Craiova.. Biserica a fost construita in stil brancovenesc, cu abside pentru strane si tinda cu stalpi de piatra inflorati cu Frunze, între anii 1750-1756 la iniţiativa lui Constantin Fotescu si Hagi Ion Gheorghe. Biserica a fost numita astfel dupa icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului care - spune legenda - ar fi fost gasita intr-un dud aflat pe locul unde a fost construit ulterior altarul. Biserica Madona Dudu are drept hram Adormirea Maicii Domnului, ea fiind mai apoi refacuta, in anul 1844, dupa daramarea ei de cutremurul din anul 1831. Pictura ce imbraca peretii interiori ai bisericii poarta semnatura renumitului zugrav Gheorghe Tatarescu. Intre anii 1800-1801, intregul oras va fi incendiat de catre turcii lui pasa Cara Mustafa, condusi de pasa Pasvanoglu de Vidin. Bisericile au fost printre cele mai vizate cladiri, spre a fi distruse. Biserica Madona Dudu a fost si ea incendiata, astfel au pierit in flacari jilturile arhieresti, amvonul si mai multe sfinte icoane. Pictura a fost sever avariata, iar dependintele bisericii au fost arse pana la pamant. Din mila lui Dumnezeu, din incendiu a scapat icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului. Cutremurul din anul 1838 a avariat foarte mult biserica. Neputandu-se intari, ea a fost daramata pana la temelie, vreme de sase ani ea fiind rezidita si impodobita in stil baroc. Arhitectul care s-a ocupat cu lucrarile a fost chemat de la Viena, de catre boierul Iordache Otetelisanu. Surse: https://www.facebook.com/pg/biserica.madona.dudu/about/?ref=page_internal https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/biserica-madona-dudu-craiova-122141.html

Biserica Romano-Catolica Toti Sfintii sau Sf. Anton Hram: Toţi Sfinţii, Sf. Anton În anul 1827, pr. Ludovic Bodor, sprijinit de Episcopul Iosif Molajoni, a cumpărat, de la doamna Smaranda Prisăceanca, locul pe care se află si biserica din localitate, cu 300 de galbeni. Pe acest loc a început construirea bisericii în anul 1844, cu următoarele dimensiuni: 14 x 7 stânjeni si înăltimea de 4 stânjeni. Era prevăzută cu 3 altare. Clopotul turnului avea 35 de ocale, iar în anul 1857, Episcopul Angelus Parsi îi va dărui un clopot de 70 ocale. Biserica astfel dotată a fost sfintită în anul 1844 de Episcopul Molajoni, în cinstea "Tuturor Sfintilor". Într-o sală mare din casa parohială s-a amenajat o scoală la care preda ca învătător pr. Ludovic Bodor. Reparatii si reamenajări mai însemnate s-au făcut după anul 1884 de către noul paroh, pr. Eduard Struzina. Împăratul Franz Joseph a donat 2500 galbeni. Turnul vechi al bisericii s-a demolat, construindu-se turnul gotic care a existat până la cutremurul din anul 1977. În turn s-a instalat un ceasornic, s-au înlocuit ferestrele bisericii, s-au construit alte bănci moderne si s-au adus trei altare noi gotice, frumos sculptate, iar în anul 1894, s-a achizitionat orga bisericii. Reparatii generale s-au făcut în anii 1910 si în 1922. Cutremurul din martie 1977 a avariat grav turnul bisericii si partea de lângă turn, care au trebuit să fie demolate si reclădite în forma initial. Tot atunci a fost consolidată si biserica. În anul 1884, a venit paroh pr. Eduard Struzina care a adus la Craiova Congregatia călugăritelor Mariei Ward, Doamnele Engleze, care au deschis imediat o scoală pentru instruirea si educarea fetelor, scoală care s-a dezvoltat rapid sub îndrumarea superioarei Gisela Kolbay (având scoală elementară si pension - mult căutat de lumea craioveană). Institutul si a încheiat activitatea în vara anului 1948, o dată cu nationalizarea scolilor. Pe terenul Parohiei Craiova a existat si un azil pentru femeile sărace, înfiintat de pr. paroh Andrei Kuczka. În anii 1998-1999, s-au renovat interiorul bisericii, pictura si statuile, de asemenea, s-a renovat interiorul casei parohiale. Între anii 1991-1994, cu sprijinul Guvernelor Republicilor Germaniei si Italiei si sub îndrumarea pr. decan Râtan Ionel, în curtea Parohiei s-a construit o grădinită, care poartă numele de "Sfântul Anton". În anul 1992, prin hotărâre judecătorească, a fost recuperat localul scolii catolice unde actualmente îsi are sediul Decanatul Romano Catolic si în care functionează Scoala Postliceală Teologico Sanitară Romano Catolică "Sfântul Iosif", care scolarizează elevele în meseria de "asistent medical generalist". https://www.biserici.org/index.php?menu=BIA2&code=1459&criteria=&quick=&radio=b&order=P.TOWN,C.NAME,P.NAME https://www.gds.ro/Actualitate/2014-08-02/Biserica+%E2%80%9ESfantul+Anton%E2%80%9C%2C+o+opera+arhitectonica+de+200+de+ani/

Catedrala Mitropolitană Sf. Dumitru Catedrala „Sfântul Dumitru” din Craiova se numără printre cele mai mari lăcaşuri de cult ale oraşului. Aceasta a fost construită cu sprijinul familiei boierilor Craioveşti si a fost ctitorita de Matei Basarab in 1652. Timpul si oamenii aduc insa modificari bisericii: - Constantin Brancoveanu ii reface chenarele ferestrelor in stilul brancovenesc; - Constantin Obedeanu o restaureaza in 1723; - iar boierii Argetoieni in 1774. Din cauza cutremurului din 1840 biserica se deterioreaza si este inchisa pana in anul 1889, cand au inceput lucrarile de restaurare sub conducerea arhitectului Andre Lecomte de Nouy, care a ridicat din temelii actuala constructie, fara a respecta stilul celei vechi. Pictura s-a lucrat in trei etape, de catre pictorii francezi Emil Menpiot si Bories, terminandu-se in anul 1933. În prezent, Catedrala adăposteşte moaştele Sfântului Ierarh Nifon, patriarhul Constantinopolului. Tot aici, credincioşii se mai pot ruga la moaştele Sfintilor Serghie şi Vah, precum şi la moaştele Sfintei Muceniţe Tatiana. Catedrala „Sf. Dumitru” din Craiova are o vechime considerabilă, datând mai înainte de anul 1645, potrivit atestărilor documentare, fiind identificată în acele vremuri drept „Biserica Domnească de la Craiova”. În anul 1651, biserica trece printr-o etapă de reconstrucţie, la ordinul domnitorului Matei Basarab. Întreaga sa structură a fost drastic modificată, înfăţişarea sa iniţială având de suferit. Începand cu anul 1849 şi până în anul 1889, aceasta va fi inchisă, vremea punându-şi amprenta asupra înfăţişării sale. Tocmai de aceea, între anii 1889-1893, regele Carol I şi Regina Elisabeta solicită reconstrucţia sa, urmându-se planurile arhitectului Andre Lecomte de Nouy. Biserica construită în anul 1893 de către regalitate ajunge să poarte denumirea de catedrala abia în anul 1939. Surse: https://locuridinromania.ro/judetul-dolj/orasul-craiova/catedrala-sfantul-dumitru.html https://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=157 https://www.facebook.com/pg/catedralasfdumitru/photos/?ref=page_internal