Muzeul Cărții și Exilului Românesc (Casa Dianu)
Muzeul Cărții și Exilului Românesc (Casa Dianu)

Muzeul Cărții și Exilului Românesc (Casa Dianu)

Monument Muzeu Obiectiv arhitectural

Despre

Muzeul Cărții și Exilului Românesc se constituie într-un proiect de anvergură unic, al cărui scop bine definit este  reîntregirea culturii românești cu tezaurul cultural realizat în afara țării, începând cu anii exilului românesc postbelic până în prezent. În patrimoniul acestuia se regăsesc aproape  40 de colecții extrem de valoroase prin prisma conținutului pe care îl furnizează: Colecția „Academician Basarab Nicolescu”; Colecția „Leonid Mămăligă”; Colecția „Arhiva «Cenaclului de la Neuilly»”; Colecția „Arhiva «Asociației Hyperion»”; Colecția „Mircea Milcovitch și Maria Mesterou”; Colecția „Andrei Șerban”; Colecția „Paul Barbăneagră”; Colecția „Corneliu Șerban Popa”; Colecția „Vintilă Horia”; Colecția „Cicerone Poghirc”; Colecția „Andrei Codrescu”; Donația „Carmen Firan și Andrei Sângeorzan”;  Colecția „Victor Cupșa”; Donația „Constantza Buzdugan”; Colecția „Bujor Nedelcovici”; Colecția „Cezar Vasiliu”; Donația „Valeriu Veliman”; Colecția „Mircea Eliade”; Colecția „Emil Cioran”; Colecția „Ileana și Romulus Vulpescu”; Donația „Șerban Viorel și Rodica Stănoiu”; Colecția „Academician Dan Berindei”; Colecția „Academician Dinu C. Giurescu”; Donația „Academician Ștefan Ștefănescu”; Donația „Institutul Român/ Biblioteca Română din Freiburg”; Colecția George Banu”; Colecția „Dumitru Milcoveanu”; Colecția „Octav Calleya”; Donația „Horia-Dinu Nicolaescu”; Colecția „Nicolas Adam”; Donația „Ion Deaconescu”; Colecția „Aurora Cornu”; Colecția „Miron Kiropol”; Colecția „Grigore Arbore”; Colecția „Theodor Damian”; Colecția „George Roca”; Colecția „Academia Româno-Americană de Arte și Științe”;   Colecția „Memoria exilului românesc la Televiziunea Română”. Proiectul a luat naștere din necesitatea generării unei viziuni de ansamblu asupra creațiilor spirituale românești, realizate dincolo de hotarele țării în vremea regimului comunist.

Unicitatea fondurilor din Muzeu este dată de remarcabila lor diversitate, ușor de observat, mai ales prin prisma domeniilor reprezentate, de la științele umaniste și sociale, teologie și muzică, până la artele spectacolului și cele vizuale, dar și a tipurilor de materiale ce compun fiecare colecție în parte. Vizitând rând pe rând exponatele din muzeu pot fi observate  dedicațiile olografe din cărțile prețioase, manuscrisele și documentele originale din bibliotecile personalităților reprezentate în Muzeu, mii de file de corespondență purtată de scriitori celebri din exil și dezvăluite în premieră publicului din România, dar și unicate de artă vizuală din pictură, sculptură, desen sau gravură.

Arhivele aflate în patrimoniul muzeal reprezintă o mărturie solidă, o frescă documentară a activității culturale, științifice și artistice întreprinse de personalități ale exilului românesc, precum și un neprețuit instrument de cercetare pentru toți cei preocupați de creațiile și memoria oamenilor de cultură, stabiliți pe întreg mapamondul în răstimpul monopolizat de comunismul românesc. 

Eforturile muzeului vizează așadar, popularizarea operelor semnate de nume sonore ale exilului românesc  care, până în prezent, au circulat aproape o jumătate de secol doar în afara granițelor țării, doar o mică parte fiind editate și traduse în limba română. 

Photo Gallery

Video

Alte sugestii

Monument Obiectiv arhitectural
Clădirea Liceului Carol I din Craiova este un monument de arhitectură de interes național, construit la sfârșitul secolului al XIX-lea. Edificiul este situat în zona centrală a municipiului Craiova, în imediata apropiere a Școlii Oteteleșanu (actualul Colegiu Național Elena Cuza) și a Bisericii Sf. Treime, pe str. Ioan Maiorescu, nr. 2. Imobilul găzduiește în prezent Colegiul Național Carol I, a doua cea mai veche instituție școlară secundară din România. Istoria acestei scoli doljene începe in 1826, când doi foști elevi ai lui Gheorghe Lazar si Ion Heliade Rădulescu, profesorul Stanciu Capataneanu și învățătorul Grigore Pleșoianu au pus bazele Scolii Naționale Medii, a doua școală medie din Principate, după Colegiul "Sfântul Sava" din București. La început, Școala Centrală a funcționat in chiliile de la Mănăstirea Obedeanu, apoi in cele de la Biserica Madona Dudu. În octombrie 1832 se cumpara actualul teren al Colegiului, în centrul Craiovei, cu suma de 300 de galbeni donati de catre vornicul Iordache Otetelisanu, urmând ca abia în 1842 să se inaugureze primul local, cel imortalizat de pictorul Theodor Aman în tabloul "Hora Unirii la Craiova". În sala mare a scolii a citit Ion Heliade Radulescu Proclamatia de la Izlaz, în timp ce loan Maiorescu, directorul instituției, urcat într-un pom din fața clădirii, citea aceeași Proclamație pentru elevi și ceilalți craioveni. După înfrângerea Revoluției de la 1848, timp de trei ani, școala se închide pentru că nu are dascălii necesari, iar turcii transformă clădirea în cazarmă și bucătărie, încalzindu-și mâncarea cu mobilierul și cărțile din bibliotecă. Prin eforturile profesorului G.M. Fontanin, care devine director al instituției pentru aproape 30 de ani, școala este redeschisă în 1854. În 1885, prin înalt Decret Regal, școala primeste numele Liceul "Carol I". Între 1893-1895 se construieste actuala clădire a liceului ce a costat peste un milion de lei și în fundația căreia regele Carol I a așezat personal un cilindru metalic cu documentul oficial al ctitoriei ce va deveni clădire de patrimoniu. Pictorul Francisc Tribalski a realizat frescele din biblioteca și sala rotundă, iar cladirea nouă, cu cupolă, a fost dotata cu mobilier luxos. Însă și acest local a devenit spital in timpul Primului Război Mondial. În 1948, cu ocazia centenarului revoluției pașoptiste, liceul primește numele de Colegiul Popular "Nicolae Bălcescu", dar in 1997 va reveni la vechiul nume "Carol I", ce se păstrează până astăzi. De altfel, ambele personalități istorice sunt considerate mentori spirituali ai Colegiului din Craiova. De-a lungul timpului, rezultatele deosebite ale elevilor au consacrat Colegiul National "Carol I" la nivel international. Elevii, îndrumați de profesori de excepție, au adus scolii lor, dar si României, 52 de premii internaționale, dintre care 17 medalii de aur, 22 de medalii de argint si 13 medalii de bronz. Biblioteca școlii este cea mai importantă bibliotecă școlară din țară. Este înființată în 1836 și poartă numele lui Mihail Strajan, profesor al liceului în perioada 1881-1902. Acesta se îngrijește de înzestrarea și organizarea bibliotecii dotată cu mobilier scump. Biblioteca „Mihail Strajan” conține cărți de patrimoniu, cum ar fi Biblia de la București (1688). Cea mai veche carte datează din 1514. Unele volume de patrimoniu au făcut parte din biblioteca stolnicului Constantin Cantacuzino. Școala se mai mândrește și cu colecția de fluturi (donată de Claudia și Ion Stănoiu și completată de Adrian și Ioana Rusescu), care cuprinde mii de exemplare adunate de pe tot globul. O altă piesă de rezistență din patrimoniul liceului este colecția de roci adunate de învățătorii Dumitru și Ștefania Alexandrescu. Una din marile valori adăpostite de liceu este „Ecorșeul” lui Constantin Brâncuși, realizat în colaborare cu medicul D. Gerota și care se găsește în laboratorul de biologie. Sursa: www.cnc.ro; https://www.facebook.com/colegiulnational/ Foto: https://www.facebook.com/colegiulnational/
Strada Ion Maiorescu 2, Craiova 200418, Romania
Obiectiv arhitectural
5.0 1 recenzie
Aceasta clădire a fost construită între anii 1898 şi 1903 după planurile arhitecţilor Thoma Dobrescu şi D. Nedelcu. Clădirea a fost construită pe terenul ce era atunci proprietatea epitropiei Madona Dudu. Documentele vremii vorbesc de un contract încheiat la 23 noiembrie 1896 între epitropii Bisericii Madona Dudu din Craiova (Gh. Anghelescu şi A. Carianopol) şi arhitectul Th. Dobrescu din Bucureşti „pentru facerea planurilor reconstruirei unui nou local în Oraşul Craiova în locul celui dărâmat numit Casinul Minerva, al cărui cost să nu treacă, fie cât posibil suma de 500 mii lei“. Clădirea urma să aibă magazin, o cofetărie şi o cafenea iar în pivniţe şi sub soluri vor fi amenajări pentru laboratoriile Cofetăriei. În corpul principal al clădirii urma sa fie amenajat un Club şi camere pentru hotel. Maiestuoasa clădire va aduna laolaltă nume importante ale vremurilor ce s-au scurs, devenind simbolul Craiovei de odinioară, dar şi un adevărat altar al culturii la care au îngenuncheat artişti de mare valoare ale unor timpuri de altă dată.  De pe scena de la Minerva au pornit în drumul lor încununat de succes Madelaine şi Manu Nedeianu, Iordănescu Bruno, Ion Vasilescu, Mia Braia, Ioana Radu, Dorina Drăghici, Petre Alexandru şi mulţi, mulţi alţii. De asemenea, aici s-au născut idei, s-au făurit planuri, s-au dezbătut problemele artei vremii. Aici au putut fi văzuţi Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, Constantin Rauţchi, Silvia Popovici, Sanda Toma, Ioana Bulcă, Andreea Năstăsescu, Rodica Tăpălagă, Ioana Măgură, Vasile Constantinescu, Vasile Niţulescu, Remus Comănescu, Geo Barton, George Mărutză sau Costel Rădulescu şi alţii. Minerva a găzduit şi oameni importanţi ai lumii: Generalul Charles De Gaule, Ciu En Lai sau Nikita Hruşciov.  Stilul arhitectonic este unul mai puţin întâlnit la noi, inspirat de arhitectura arabă / maură. Sunt specifice pentru acest stil golurile de uşi sau ferestre închise la partea de sus cu un arc mai mare de 180 grade, golurile închise în arc de 180 de grade şi multilobate, precum şi decoraţia geometrică policromă.  Pe vremuri existau la parter, prăvălii, iar la etaj, saloane mari şi elegante, unde se jucau cărţi şi biliard, aici neputând intra oricine, luxul şi, mai ales, preţurile nefiind la îndemâna oricui, aşa că cele mai dese personaje care îi treceau pragul erau din rândul boierilor craioveni. Sursa: audiotravelguide.ro  Foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=2121368678001961&set=pb.100063565119237.-2207520000
Strada Mihail Kogălniceanu 1, Craiova 200390, România
Obiectiv arhitectural Restaurant - Craiova
Deschis
Casa Nicolae Romanescu este un monument de arhitectură de interes național din municipiul Craiova, situat pe Calea Unirii, lângă Biserica Mântuleasa. Casa, ce a aparținut familiei Romanescu, poartă numele celebrului om politic Nicolae Romanescu (consilier, primar al Craiovei, deputat și senator timp de 48 de ani), cunoscut mai ales pentru înființarea parcului ce azi îi poartă numele.  Clădirea şi anexele interioare ale curţii au fost construite în mai multe etape, în cursul secolului al XIX-lea (cea dintâi mărturie despre casă datează din 1833), ajungând la configuraţia definitivă, care este şi acum, în anul 1903, datorită arhitectului I.D. Berindey şi antreprenorului C. Roschovsky.  Cu un an înaintea morții, Nicolae Romanescu a hotărât să lase orașului său casa în care a trăit și toate colecțiile sale.  În jurul anului 1935 casa a fost închiriată unei bănci particulare, încăperile de la parter devenind birouri cu pupitre, seifuri și ghișee. La etaj locuia familia directorului I. Dondoe.  În 1939, aici și-au găsit adăpost temporar refugiați polonezi (funcționari militari) și familiile lor.  După 1941, la demisolul clădirii au fost depozitate lăzi pline cu documente de arhivă, în speranța conservării până la sfârșitul războiului. La mansardă erau adăpostiți refugiați din Basarabia și din nordul Ardealului.  În iarna anilor 1943-1944, în dormitoarele improvizate la mansardă au fost găzduiți copiii de la orfelinatul Liceului Ortodox de Fete din strada Brestei.  În Casa Romanescu a mai funcționat o vreme Banca Românească, care și-a încetat activitatea după naționalizarea din 1948. Administrația comunistă a schimbat numele Căii Unirii în strada Vladimir Ilici Lenin, iar în casă se organizau întruniri politice și ședințe muncitorești.  Ulterior, în Casa Romanescu s-a instalat o școală cu profil financiar, iar din 1956 până în 1974, aici a avut sediul Casa Pionierilor.  Mai târziu, în Casa Romanescu avea să funcționeze Institutul de Cercetări Socio-Umane al Academiei Române, în paralel cu Casa Universitarilor.  Din 1974, Casa Romanescu mai este cunoscută și drept Casa Universitarilor, spațiu activităților cultural-științifice organizate de cadrele didactice de la Universitatea din Craiova.  În prezent, sălile Casei Romanescu găzduiesc evenimente ale Universității din Craiova: susțineri de teze de doctorat, ceremonii academice restrânse, lansări de carte, conferințe științifice, microexpoziții de artă, cenacluri culturale, întruniri colegiale și aniversări oficiale.  În prezent, Casa Universitarilor este închiriată unei firme având ca activitate restaurant unde Universitatea din Craiova poate să - şi organizeze în continuare activităţile enumerate mai sus. Sursa: www.monumenteoltenia.ro; www.ucv.ro  Foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1506713899467445&set=pb.100063565119237.-2207520000
Casa Nicolae Romanescu, Calea Unirii 57, Craiova 200345, România
Monument Obiectiv arhitectural
Palatul se află în Craiova, Strada Fraţii Buzeşti, nr. 10.  Aici, în urmă cu peste 100 de ani, Gogu Vorvoreanu, cunoscut avocat latifundiar, punea temelia viitoarei sale reşedinţe de familie. Pentru acest scop, boierul a folosit cele mai bune materiale şi cei mai talentaţi meşteri, dorind cu tot dinadinsul ca noua construcţie să poarte cu succes peste timp blazonul şi întreaga moştenire a neamului său.  Palatul „Vorvoreanu” a fost ridicat la începutul secolului XX, între anii 1905-1910, după planurile cunoscutului arhitect Dimitrie Maimarolu.  Armonia formelor, împletite autentic într-un curat stil renascentist, aduc laolaltă delicateţea şi finele ornamente ale unui interior bogat în decoraţii cu impetuozitatea formelor şi bazoreliefurilor exteriore. Între anii 1916 – 1918 în acest palat a funcționat comandamentul militar german.  Palatul Vorvoreanu și celelalte multe proprietați și bunuri ale familiei au fost naționalizate de comuniști. Valorile din palat nu au fost înstrăinate. Cu toate acestea, jertfa înaintaşilor nu a rămas nerăsplătiră şi, în data de 31 mai 1964, după repetate demersuri înaintate de reprezentanţii Arhiepiscopiei Craiovei către Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România, bijuteria din strada Fraţii Buzeşti Nr. 10 a trecut în proprietatea Bisericii Oltene, la schimb cu Casa Băniei.  In curtea vechilor Vorvoreni a fost strămutată in anul 1975 o frumoasă bisericuță din lemn, din Tălpășești de Gorj. Sfântul locaș, închinat „Tuturor Sfinţilor”, are o vechime de peste 260 de ani şi a fost ctitorit de monahul Daniil din lavra Tismanei, cu sprijinul gorjenilor din Tălpăşeşti. Astăzi funcţionează în regim de paraclis mitropolitan, cu program liturgic zilnic. Sursa: www.mitropoliaolteniei.ro  Foto: https://www.facebook.com/Monumentalistul/photos/pb.100063565119237.-2207520000/2318133784992115/?type=3
Palatul Mitropolitan, Strada Frații Buzești 10, Craiova 200730, Romania
Monument Obiectiv arhitectural
Casa Glogoveanu este un monument de arhitectură de interes național situat în municipiul Craiova, pe str. Brestei, nr. 12.  Construit de familia boierilor Glogoveni în 1802 pe temeliile unui edificiu din secolul al XVIII-lea, imobilul a găzduit Primăria Craiovei și apoi, până în anul 2016, Tribunalul Dolj. La începutul secolului al XVIII-lea, boierii Gologoveni, s-au mutat la Craiova, Cerneți și Râmnicu Vâlcea pentru a fi la curent cu ce se întâmplă în viața politică, economică, socială și culturală a societății. Casa Glogoveanu, cumpărată de vornicul Matei în 1724, a rămas în proprietatea boierilor Glogoveni timp de aproape două secole.  Finalul veacului a coincis cu aducerea în casa de la Craiova a Glogovenilor a tânărului Tudor Vladimirescu, pentru a învăța carte împreună cu fiul boierului Ioniță Glogoveanu, Nicolae.  În 1801, imobilul a ars, dar zidurile sale au fost refăcute în întregime.  În timpul războaielor ruso-turce din 1806-1812 și 1828-1829, Casa Glogoveanu a fost transformată în spital pentru soldații ruși.  Clădirea a fost afectată de cutremurul din 1838, în urma căruia edificiul a suferit unele transformări și adăugiri.  Partea a doua a secolului al XIX-lea a fost presărată cu vizite ale Regelui Carol I în Craiova, pe durata căruia acesta era găzduit în ceea ce se numea atunci “Palatul Glogoveanu”.  În anul 1908, Nicolae Romanescu a ridicat aripa de nord a clădirii.  Casa a fost vândută de Nicolae Glogoveanu în luna septembrie 1913, Primăriei din Craiova, împreună cu o parte din mobilier.  În acest imobil a funcționat Primăria orașului până în anul 1943.  Între 1943 și 2016, în Casa Glogoveanu și-a desfășurat activitatea Tribunalul Județean Dolj. Sursa: www.monumenteoltenia.ro  Foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1889113501227481&set=pb.100063565119237.-2207520000
Casa Glogoveanu, Strada Brestei 12, Craiova, România
Instituție publică Monument Obiectiv arhitectural
Închis
Palatul Banca Comerțului, clădire monumentală ce găzduiește Primăria Municipiului Craiova, este unul dintre cele mai cunoscute edificii din oraș. Banca Comerțului a fost proiectată de arhitectul Ion Mincu în 1906 și finalizată în 1916 de către elevul acestuia, Constantin Iotzu. Clădirea are un interior bogat decorat cu stucaturi, vitrouri, mozaicuri venețiene și grilaje de fier forjat. La 12 decembrie 1897 (după alte surse în 1899), bancherul și omul politic liberal craiovean Constantin Neamțu înființa la Craiova, sub forma unei afaceri de familie, Banca Comerțului. Societatea bancară a devenit repede una din cele mai importante și de succes bănci cu capital românesc din țară, deschizând sucursale în mai multe orașe importante. La vremea inaugurării sale, Banca Comerțului era una din cele mai frumoase clădiri din oraș și chiar din țară, impresionând atât prin aspectul exterior, cât și prin cel interior, bogat ornamentat cu vitralii, candelabre și mozaicuri. Construită pe 3 niveluri, clădirea avea subsol (Tezaurul Băncii trezoreria, diverse depozite, arhiva, locuința intendentului, încălzire centrală, uzină electrică proprie și atelier mecanic), parter (un vestibul, o sală mare, ghișee și birourile administrației) și etaj (un vestibul, din care, printr-o galerie, se ajunge în holul unde se află diverse birouri, sala consiliului și cabinetul directorului). În perioada 1916-1918, în timpul ocupației germane în Craiova, în noua clădire s-a instalat cartierul general german. La plecarea nemților din Oltenia, clădirea a fost devastată, așa cum s-a întâmplat cu mai multe edificii ocupate. După 1948, în clădire au funcționat mai multe instituții, printre care Filiala Academiei de Științe Istorice, Arheologice și Etnografice, Comitetul Municipal al PCR și Consiliul Popular Municipal. După cutremurul din 1977, edificiul a beneficiat de reparații curente. Din 1989, fostul sediu al Băncii Comerțului este sediul Primăriei și al Consiliului Local al Municipiului Craiova. În anul 2000 a fost realizat un studiu de fezabilitate pentru consolidarea imobilului, intenționându-se solicitarea de fonduri de la Banca Mondială. Demersurile au fost sistate, însă, din cauza litigiilor asupra dreptului de proprietate a clădirii, motiv pentru care nici o administrație nu a mai încercat să demareze lucrări de reabilitare. Sursa: www.monumenteoltenia.ro Foto: imagoromaniae.ro; www.monumenteoltenia.ro
Strada Alexandru Ioan Cuza 7, Craiova, România
Monument
Este amplasat în partea de nord-vest a Orașului Filiași, în imediata apropiere a cimitirului.  Există de asemenea și indicatoare turistice ce îi îndrumă pe vizitatori către acest monument.  Mausoleul a fost ridicat intre anii 1865 – 1868, de către Dimitrie Filișanu, un mare om politic si filantrop al vremurilor trecute si este supranumita „Capela Sixtina a Olteniei“.  Ansamblul istoric este alcătuit din mausoleu, înconjurat de un zid de incintă.  Construcția este opera unui mare arhitect italian care s-a inspirat în ridicarea mausoleului de la un model francez.  In interior sunt trei sarcofage masive din lemn de nuc, bogat ornate cu sculpturi. Rămășitele familiei Filișanu se afla in criptele de sub sarcofage, care au doar rol decorativ. Pe unul dintre ele este blazonul familiei.  Un motiv pentru care Mausoleul Familiei Filișanu merită atenție ar fi faptul ca acesta amintește de boierul Dimitrie Filișanu, un mare om politic al vremurilor trecute, ce s-a implicat cu multă dăruire în Revoluția din anul 1848 și Unirea Principatelor din anul 1859. Sursa: www.turismland.ro; www.impact-tour.eu  Foto: https://www.facebook.com/photo/?fbid=1834776176661214&set=pb.100063565119237.-2207520000
Filiași 205300, România
Muzeu
În curtea din strada Mihail Kogălniceanu, nr. 9, lângă sediul central al Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman", se află o clădire mai mică, dar nu mai puțin încărcată de istorie și sens. Este vorba despre Casa Memorială „Elena Farago”, cea mai veche casă memorială din Craiova. Cei doi mecena ai Craiovei – soții Alexandru și Aristia Aman - au lăsat-o, prin testament, să servească drept „locuință personalului în serviciul bibliotecii și al muzeului". În această clădire a locuit poeta Elena Farago de la numirea sa ca director al Fundației Alexandru și Aristia Aman, la 1 septembrie 1921, și până la nașterea ei în cer, în ianuarie 1954. Prin natura evenimentelor organizate sau găzduite, actuala casă memorială a avut în trecut alura unui veritabil salon cultural, un loc de întâlnire destinat oamenilor de litere. Casa Memorială „Elena Farago” găzduiește o expoziţie permanentă care cuprinde 396 exponate: piese de mobilier, obiecte personale, cărţi şi reviste, dar și sute de documente originale, fotocopii, fotografii de familie și corespondenţă. Este vizitată anual de mii de copii și tineri, precum și de persoane interesate de opera și activitatea Elenei Farago.
Strada C. S. Nicolaescu Plopșor 9, Craiova 200733, România
Muzeu
Închis
Palatul Marincu adăpostește Muzeul de Artă si Etnografie din Calafat. A fost construit între anii 1905-1907 de către Ştefan Marincu, în amintirea fiicei sale Marioara Marincu după planurile arhitectului Paul Gottereau, iar lucrările au fost supravegheate de arhitectul Constantin Rogalski. Decoratiunile exterioare și interioare, au fost realizate de inginerul constructor Pietro Adotti. Ca stil arhitectonic, palatul recent reabilitat (2001-2002) aparține neo-clasicismului francez cu accente de baroc și roccoco și cu influențe ale arhitecturii românești de la începutul secolului al XX-lea. Edificiul a fost introdus în Patrimoniul Național, pe Lista Monumentelor Istorice, în anul 2003. Adăposteşte colecţii şi lucrări ale unor mari artişti plastici români, pânze de Nicolae Grigorescu, Henri Catargi sau Theodor Pallady și sculpturi de Ion Irimescu, Nicu Enea, George Demetrescu Mirea. În colecția de artă populară a muzeului sunt incluse obiecte de port, chilimuri, împletituri, unelte și obiecte de uz casnic. În septembrie 2012 s-a inaugurat și o secție de istorie a Calafatului, realizată cu sprijinul important al familiei Florentza și Ilie Marincu, descendenți ai familiei care a ctitorit acest palat, și care a mai făcut importante donații muzeului, între care pianul de concert și candelabrul din Marea Sală a Oglinzilor. Sursa: www.monumenteoltenia.ro Sursa foto: www.monumenteoltenia.ro
Strada 22 Decembrie 6, Calafat 205200, România