Catedrala Mitropolitană Sf. Dumitru

Manastirea Sadova Scurt istoric: Manastirea a fost ctitorita de boierii Craiovesti, la inceputul secolului al XVI-lea. Biserica este din caramida, cu ziduri groase, inaltate pe o fundatie din bolovani de piatra, a fost construita in anul 1633, pe locul vechii biserici de lemn, cu hramul Sfantul Nicolae. Manastirea a fost fortificata de Matei Basarab, in anul 1640, apoi de catre Preda Brancoveanu. Sfantul Constantin Brancoveanu a ridicat biserica-bolnita, in anul 1693, cu hramul Intrarea in Biserica a Maicii Domnului. Astazi, inca se mai pastreaza fragmente din pictura murala originara din 1792, refacuta in 1852 Si 1903. Manastirea poarta hramurile: „Sfantul Nicolae” si „Intrarea Maicii Domnului in Biserica”. Descriere: Aflată la sud de orașul Craiova, în apropierea unei păduri de pe malul Jiului, Mănăstirea Sfântul Nicolae Sadova a fost inițial o ctitorie a boierilor Craiovești. Aceștia au înălțat în jurul anului 1520 o biserică de lemn, pe locul căreia Matei Basarab a ridicat una de zid, între anii 1632-1633. Construcția noului așezământ este legată de o legendă potrivit căreia Matei Basarab, care susținuse lupte împotriva turcilor la Schela Ciobanului, în zona Bechet, ajunsese cu armatele la Sadova. Pierzand in doua randuri si ajungand cu armatele la Sadova, da de biserica din lemn si se roaga la icoana Sfântului Nicolae de aici, promitand că, dacă va învinge în luptă, va ridica o biserică de zid. La 26 august 1632 câștigă lupta și, devenind domn al țării, începe construcția propriu-zisă. Biserica Mănăstirii Sadova a fost restaurată complet după anul 1900, fiind sfințită în 1904, în prezența Regelui Carol. După documentele existente și mai ales din picturile mănăstirii, reiese că aceasta a găzduit la început călugări, dar în 1959 avea obște de călugărițe. Acestea au fost însă obligate să părăsească locașul, în urma decretului 410, iar biserica a fost transformată în biserica de mir. În 1992 s-a reluat aici viața monahală și așezământul a fost populat cu călugărițe, dar în 1994 s-a revenit la obștea de călugări, așa cum fusese inițial. Biserica este din cărămidă, cu ziduri groase, înălțate pe o fundație din bolovani de piatră. Are un pridvor închis, destul de încăpător. Între naos și pronaos există doi stâlpi laterali groși, care despart cele două încăperi. Aceștia susțin arcada pe care se reazemă turla, de formă octogonală, acoperită cu plăci de azbociment. Acoperișul bisericii este din tablă galvanizată, iar pardoseala, mozaicată. Pereții sunt străpunși de ferestre mari, duble, și în interior se păstrează încă o bună parte din pictura originală, curățată în 1904. În exterior, un brâu median gros, torsionat, împarte zidurile în două registre. Ambele sunt împodobite cu firide, cele de deasupra având ornamente deosebit de elegante. Sub cornișa există un brâu ferastrău, alcătuit din trei rânduri de cărămizi. Reluarea vieții monahale a impus și reparații bisericii și clădirilor din jur, redând locașului frumusețea discretă de odinioară. Surse: http://manastireasadova.blogspot.com/2012/03/manastirea-sadova.html https://locuridinromania.ro/judetul-dolj/comuna-sadova/manastirea-sadova.html

Hramuri: • Sf.Cuv.Calinic Cernicanul ( 11 apr.) • Sf.Cuv. Parascheva ( 14 octombrie ) • Sf.Ierarh Nicolae ( 6 decembrie ) Mănăstire de călugări reîntemeiată la 1853 de Sf. Calinic Cernicanul, Episcop de Râmnic. Repere istorice • 1678: Biserica de lemn a lui Ioan Hamza • 1853: Actuala biserică, ctitorie a Sf-lui Calinic Cernicanul • 1864-1992: Funcţionează ca biserică de mir; • 1992: La propunerea IPS Nestor Vornicescu, Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, se reînfiinţează aici mănăstire. Mănăstirea Popânzălești este o mănăstire de maici, creștin-ortodoxă, și se află situată la aproximativ 25 de kilometri sud-est de municipiul Craiova, în satul cu același nume din comuna Drăgotești, județul Dolj. Mănăstirea Popânzălești este atestată documentar din anul 1678, când a fost închinată Episcopiei Râmnicului, de către logofătul Hamza din Popânzălești, ctitorul ei. Spre sfârșitul vieții, logofătul Hamza se călugărește la ctitoria sa, primind numele de Ioan. El înzestrase mănăstirea cu toate cele necesare vieții monahale, dar o împropriază și cu vatra satului, fapt întărit și de Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu într-un hrisov dat la anul 1695. Legenda spune ca logofatul a fost haiduc si spovedinde-se unui monah, acesta l-a sfatuit ca din sumele luate sa construiasca un locas. In anul 1799, arhimandritul Metodie recladeste manastirea, din temelie, tot din lemn, pe locul vecii biserici, si o inchina Sfintilor Grigorie Decapolitul si Grigorie Milostivul. In anul 1852, cei doi sfinti ocrotitori ai manastirii au fost zugraviti in aceeasi icoana, la cererea Sfantului Calinic de la Cernica, episcop deja in acea vreme, de catre zugravii monahi Constantin si Florea, din Manastirea Frasinei. În timpul domniei lui Barbu Știrbei (1849-1853; 1854-1856) încep ample lucrări de restaurare, căci întreg ansamblul fusese năruit de cutremurul din 1838. In anul 1850, dupa randuirea Sfantului Calinic de la Cernica in scaunul episcopal din Ramnic, lucrarile continua cu multa izbanda. Fiind atras de linistea locului, noul episcop ctitoreste el insusi noua manastire, care va fi gata in mai putin de doi ani. Sfantul Calinic a daruit manastirii o icoana cu Maica Domnului si o salba de aur. Noua biserica, inchinata Sfantului Ierarh Nicolae, a fost sfintita in data de 15 iulie 1853. In anul 1864, dupa secularizarea averilor manastiresti, la porunca domnitorului Alexandru Ioan Cuza, obstea monahala s-a imprastiat pe la alte manastiri, iar biserica manastirii a fost transformata in biserica parohiala. In ziua de 8 iunie 1992, dupa reinfiintarea Manastirii Popanzalesti, la propunerea Inalt Preasfintitului Nestor Vornicescu, arhiepiscopul Craiovei si mitropolitul Olteniei, manastirea a primit si hramul Sfanta Cuvioasa Parascheva. Biserica este construita din caramida, in forma de cruce, si are zidurile groase de aproape un metru. Turla bisericii, asezata peste pronaos, nu are deschidere spre interior. Pictura, in stil neobizantin, a fost executata in tempera. Mănăstirea a fost condusă, de la reînființare până în toamna anului 2013 (septembrie), de către protosinghelul Fanurie Chiriță, în calitate de stareț al acestui așezământ. De la transformarea în mănăstire de maici și până în prezent obștea este condusă de către monahia Steliana Mațea, actuala stareță. Din toamna anului 2015 biserica mănăstirii a intrat într-un amplu proces de restaurare, slujbele oficiindu-se într-un mic paraclis amenajat în vechea trapeză (sală de mese) a mănăstirii. https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-popanzalesti-sfantul-calinic-la-cernica-141182.html http://www.mitropoliaolteniei.ro/?page_id=23554 https://www.biserici.org/index.php?menu=CU&code=2776&criteria=MANASTIR&quick=&radio=b&order=TOWN

Manastirea Maglavit Povestea construirii manastirii este legata de un cioban analfabet, surd si sarac lipit pamantul-Petre Lupu, despre care se spune ca in 1935, intre Paste si Rusalii, lui Petrache i-a aparut in cale Dumnezeu cerandu-i sa propovaduiasca dragostea fata de credinta. Astfel i-a redat auzul si vorba, viziunile si vindecarile sale facand din Maglavit un loc de pelerinaj. Manastirea Maglavit a fost desfiintata de comunisti si reinfiintata, cu hramul Izvorul Tamaduirii, in 1990, an in care s-au continuat lucrarile neterminate inainte de razboi. La manastirea Maglavit, este inmormantat Petrache Lupu. După Revoluția din 1989, la 17 august 1990, la dorința credincioșilor, Mitropolia Olteniei reînființează mănăstirea, începută în 1936. Păstoria a fost încredințată Arhimandritului Policarp Sidor. În zonă n-a fost în trecut viață monahală, dar după întâmplările lui Petrache Lupu s-au așezat aici câțiva călugări, iar pe malul Dunării – o mică obște de călugărițe. Aici, „la buturugă”, unde a început să slujească un călugăr, era și un stareț cu numele de Nicanor. Tot atunci, a început construirea unei mari biserici cu scopul de a perpetua mesajul Maglavitului și a îl răspândi. Biserica mare din zid de cărămidă a fost plănuită și proiectată pe piloni pentru a fi ferită de apele Dunării. În prezent, datorită construirii unui dig, apa nu mai amenință biserica. Ridicarea bisericii a început în 1936 și s-a continuat, dar în mai mică măsură, până în 1940. După 1990, s-a închis subsolul și parterul cu cărămidă, constituindu-se astfel locul pentru slujbe. In anul 2010, Mănăstirea Maglavit a fost transformată din mănăstire de călugări în mănăstire de maici. In vara anului 1935, la Maglavit, un sat din apropiere de Dunăre, unui cioban pe nume Petrache Lupu, i s-a arătat Dumnezeu. Gângav din naștere și analfabet, după ce a primit porunca divină să aducă lumea înrăită și nărăvită pe drumul cel bun, ciobanul a început să vorbească și să facă minuni. Așa s-a născut unul din cele mai faimoase fenomene religioase din România, care a adunat mulțimi de sute de mii de oameni, veniți din toate județele țării, deopotrivă intelectuali, preoți, politicieni și țărani. Repovestim istoria Maglavitului, de dragul pitorescului ei, ca pe o întâmplare miraculoasă, inexplicabilă, așa cum a rămas și în caietele părintelui Nicolae Bobin, cel care a notat cu fidelitate "spovedaniile" consăteanului său, Petrache, precum și mărturiile unor oameni care l-au cunoscut îndeaproape pe "Sfântul", porecla cu care ciobanul căruia i s-a arătat Dumnezeu a trecut în lumea de dincolo. Poveștile despre Petrache Lupu și locul în care acestuia i s-a arătat Dumnezeu sunt nesfârșite. Poate cel mai simplu este să mergi acolo. Să vezi locul din pădure, numit „la buturugi”, unde „Moșul” s-a arătat, sau la salcia de care El s-a sprijinit și de-atunci picură apă tămăduitoare din ea, sau la crucea din luncă, de lângă cei patru duzi, de unde Petrache, un cioban orfan și analfabet, a știut să spună cuvântul lui Dumnezeu. Nu ai cum să nu simți puterea, apăsarea acelui loc întins, plin cu ochiuri de apă, la marginea pădurii de salcâm. Dacă stai nemișcat în aerul plin de lumină, auzi Dunărea, auzi rugăciunile de altădată, împletite în acea curgere nesfârșită de apă. Și un glas ce merge parcă înaintea tuturor, ușor de recunoscut: Petrache Lupu, Omul lui Dumnezeu. Surse: http://maglavit.info.ro/?page_id=58 https://manastireamaglavit.ro/ https://locuridinromania.ro/judetul-dolj/comuna-maglavit/manastirea-maglavit.html https://www.facebook.com/pages/Man%C4%83stirea-Maglavit/684108881781226

Mănăstirea Jitianu Manastirea ortodoxa Jitianu se gaseste in satul Braniste, judetul Dolj, poarta hramurile „Sfantul Mare Mucenic Dimitrie”, „Sfantul Prooroc Ilie”. Scurt istoric: In secolul al XIV-lea a fost ridicata de Mircea cel Batran o bisericuta din lemn, dupa victoria de la Rovine, insa a fost atestata documentar in sec XV. Biserica a fost construita in forma de cruce, cu o singura cupola cilindrica. Clopotnita alipita de biserica (in partea de apus) este o constructie mai noua (probabil, de la sfarsitul secolul al XVIII-lea, in stil brancovenesc), fata de silueta bisericii este prea masiva, fapt ce-i da o infatisare aparte. Biserica a fost restaurata in anii 1717, 1852, 1910, 1926 si 1958. In prezent, aici este adapostita o colectie valoroasa de icoane executate pe lemn si pe sticla. La intrare in curtea manastirii, langa livada de pruni, este protejata si ingrijita plantatia de duzi a lui Cuza, declarata monument istoric. In anul 1877, in timpul Razboiului de Independenta, biserica manastirii a servit ca depozit de obuze, iar chiliile au fost folosite ca spital pentru ostasii romani raniti pe front. Mai multi ostasi romani au fost ingropati in curtea manastirii, lucru care se poate observa si astazi prin crucile asezate in spatele bisericii. Dupa razboi, manastirea a fost trecuta pe lista monumentelor istorice. Mănăstire Jitianu, reprezintă una dintre cele mai vechi monumente istorice din zona Olteniei, ce a supraviețuit vremurilor, timp de secole. Situată în câmpia ce înconjoară orașul Craiova, în parte de nord, drumul spre Calafat, se întrezărește falnica biserică cu turnul ei de formă pătrată, fiind înconjurată de livezile mănăstirii la periferia satului Braniște, com. Podari. Conform tradiției transmisă pe cale orală, această așezare este identificată ca fiind zona mlăștinoasă, unde s-a dat celebra bătălie de la Rovine, în care marele domnitor Mircea cel Bătrân (1394), iese biruitor împotriva turcilor conduși de sultanul Baiazid supranumit Fulgerul. Deși mărturii scrise care să ateste documentar aceasta, nu mai există sau cel puțin nu s-au mai găsit, totuși prin descrierea istoricilor, putem deduce acest lucru. „Sf. Mănăstire Jitianu, clădire falnică, care de aproape patru sute de ani străjuiește la porțile acestui oraș, ca o mărturie sfântă a credinței și a patriotismului de care au fost pătrunși boierii și voievozii neamului nostru” (Nicolae Iorga). Mănăstire Jitianu a îndeplinit un rol dublu privind acele vremuri istorice precare ale veacurilor trecute. Primul fiind acela de a ține aprinsă făclia credinței străbune în sufletele ostenite ale românilor sub greaua povară a robiei otomane, iar cel de-al doilea fiind de a păzi de prădători, dat fiind poziția strategică a locației pe care se află. Mănăstirea Jitianu a fost construită pe locul acestei mici biserici din lemn la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul secolului al XVI-lea, prin strădania boierilor Craioveşti, cu scopul de a întregi punctele de fortificaţie din jurul cetăţii Băniei şi pentru a stopa raidurile turceşti care atingeau destul de des aceste zone. „pe locul presupus al unei legendare biserici de lemn a lui Mircea cel Bătrân- victorios la Rovine, în 1394- la Mănăstirea Jitianu, ridicată de Doamna Bălașa, soția lui Constantin Șerban Cârnul (1654-1657), dotată sub Constantin Brâncoveanu și cu un turn clopotniță specific genului și scopului strategic, pe calea Calafatului și a Vidinului.”(Patriarhul Macarie al Antiohiei vizitând aceste meleaguri la 1653.) Numele Mănăstirii, pare a fi dat de ctitori în cinstea celui ce deținea pământul pe care se afla propriu-zis biserica; și anume stolnicul Jitianu care făcea parte din sfatul Domnitorului Neagoe Basarab între 8 mai 1514-14 iul. 1521. Datorită mediului umed unde era situată pozitia mănăstirii, biserica ca și întreg complexul mănăstiresc vor trece printr-o succesiune de renovări, de-a lungul secolelor; dar cu toate acestea spre finele sec. XVIII, biserica se deteriorează și mai ales dat fiind situația acelor vremuri vitrege, devine ruină și părăsită. Odată cu terminarea războiului, starea mănăstirii se înrăutățea din ce în ce mai mult. Ocazia reabilitarii se ivește odată cu trecerea Reginei Elena spre una din domeniile regale de la Segarcea. Calea ferată se află la o distanță de 1 km de mănăstire, iar Regina Elena rămâne impresionată la vederea ei. Însoțită fiind de renumitul om istoric și politic Nicolae Iorga (Președintele Comisiei Monumentelor Istorice), la cererea ei, acesta descrie cu de-amănuntul istoricul mănăstirii. La întoarcere, se deplasează cu mașinile trecând și pe la acest locaș si se hotărăște ca prioritate, renovarea acestei mănăstiri. Uitată de vremuri și de oameni, locașul se ruinase aproape complet, păsările cerului fiind singurele ființe ce sălășluiau aici. Neavând acoperiș, pictura se degradase în mare parte, datorită ploilor și zăpezii iar interiorul ei era destul de agravată necesitând o urgentă refacere. Lucrările de renovare au durat câțiva ani buni. Pentru a reda splendoarea acestui sfânt locaș, în mare parte renovările rezumându-se doar la biserică și nu la întreaga mănăstire. La acea vreme se afla preot al satului Titus Locusteanu, fiu de preot, care s-a implicat și el în lucrările de renovare, fiind inițial paroh al acestei biserici. In anul 1932 se redeschide în mod oficial sfântul locaș, pentru slujire și primire a credincioșilor. Mănăstire Jitianu, după decenii de suferință, uitare și ruină, devine un nou complex mănăstiresc, Ultima actiune de renovare, se incepe la anul 2010, sub directa îndrumare al Î.P.S Părinte Irineu, și pe timpul actualei obști de călugări ce se ridică la un număr de opt, în frunte cu Protosinghelul Nifon Văcăruș, starețul Sf. Mănăstiri. Surse: https://locuridinromania.ro/judetul-dolj/comuna-podari/manastirea-jitianu.html http://www.manastireajitianu.ro

Manastirea Tuturor Sfintilor - Paraclis Mitropolitan Hram: Duminica Tuturor Sfintilor; Manastirea Tuturor Sfintilor este Paraclis al Mitropoliei din Craiova. Biserica din lemn este ctitorita de monahul Daniil de la Manastirea Tismana, in anul 1784, ca biserica a satului sau natal, Talpasesti, judetul Gorj. Bisericuta va avea o istorie tulburata, cu pradari si refaceri. La sfârșitul anului 1821, a fost prădată de armatele turcești care veniseră aici ca să înnăbușe revoluția lui Tudor Vladimirescu. Acum au fost furate numeroase obiecte de cult. În toamna anului următor, biserica va fi restaurată prin purtarea de grijă a localnicilor de aici și a restauratorilor: Ciauși Matei Corneanu și Constantin Chilea. În anul 1860, Biserica „Toți Sfinții“ din satul Tălpășești a cunoscut transformări importante, fiind restaurată în totalitate de meșterul zugrav „Dimitrie ot Cornești“, cunoscut în zonă pentru că restaurase mai multe lăcașuri de cult. Astfel, bisericii i-au fost schimbate acoperișul, precum și zugrăveala interioară și exterioară care a fost refăcută în tempera. Din anul 1894, interesul localnicilor pentru bisericuța de lemn a scăzut, deoarece în sat a început construirea unei biserici noi, din zid, care în 1905 a fost dată în folosința cultului. Din acest an, biserica de lemn a fost părăsită, iar cu vremea s-a degradat. Ca o soluție la aceasta problemă, Arhiepiscopia Craiovei a hotărât strămutarea bisericii din Tălpășești, judetul Gorjului, la Craiova, în curtea Arhiepiscopiei. Lucrările de strămutare au fost coordonate de patriarhul Teoctist, arhipăstorul Olteniei din acea perioadă, care a obținut cu greu aprobările autorităților locale pentru această acțiune. În anul 1975, biserica a fost adusă în curtea Arhiepiscopiei, iar în anul 1976 lucrările de reasamblare au fost duse la bun sfârșit. La acțiunea de remontare a elementelor de lemn au participat specialiști, elevi ai Seminarului Teologic din Craiova, meșteri lemnari din satul Tălpășești, personalul Arhiepiscopiei etc. A devenit paraclis mitropolitan o dată cu terminatrea lucrărilor de reansamblare și reconsolidare din anul 1976. Valoarea spatiului este data de decorul pictat si sculptat, Este impodobita de o picture impresionanta pe un fond verde-albastrui, reprezentarile sfintilor fiind deosebit de expresive. Cu timpul, zestrea paraclisului “Toti sfintii” s-a imbogatit cu peste 100 de icoane realizate de mesteri zugravi renumiti: Ion Manta, Constantin Zugravul, Matei Zugravul sau de penelul atat de priceput a lui Chirita Zugravul. Interiorul bisericii este marcat de prezenta picturii care poarta pecetea preotului artist „Dimitrie ot Cornești Zugravu 1860, aprilie 9”. http://www.mitropoliaolteniei.ro/?page_id=23534 https://www.crestinortodox.ro/manastiri/manastirea-tuturor-sfintilor-paraclis-mitropolitan-117939.html

Mănăstirea Cârcea Hram: Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, Sf. Antonie cel Mare Aşezământul monahal de la Cârcea, închinat Sfântului Antonie cel Mare şi praznicului Intrarea Maicii Domnului în Biserică, se află situat la circa zece kilometri de municipiul Craiova. Piatra de temelie a fost pusă în anul 1957, dar locaşul a fost sfinţit abia în anul 1992 de către Mitropolitul Olteniei Nestor Vornicescu. Astăzi funcţionează ca mănăstire de maici, obştea fiind condusă de monahia Eleonora Cristofir. Tradiţia locului spune că aici, cu secole în urmă, a fost un aşezământ monahal pentru călugări. Există şi o cruce mare din piatră, cu inscripţii chirilice, nu departe de intrarea în actuala biserică. Surse: http://www.mitropoliaolteniei.ro/?page_id=23540 https://www.infopensiuni.ro/cazare-craiova/obiective-turistice-craiova/manastirea-carcea_2397 https://www.biserici.org/index.php?menu=BI&code=2768

Biserica "Adormirea Maicii Domnului" - Biserica cu pictura exterioara Biserica Murgaşu a fost ridicată între anii 1807-1811. Ctitoria a fost pictată la exterior numai la pridvor după terminarea construcţiei, în anul 1811. Biserica a fost recondiţionată recent, ocazie cu care s-au repictat în totalitate atât frescele de la exteriorul pridvorului, cât şi cele din interiorul acestuia. La nivelul anului 2008, starea de conservare a bisericii era satisfăcătoare. Sursa: http://cimec.ro/Monumente/LacaseCultPictExt/RO/Documente/ASP/detaliu.asp?k=18885-1

Biserica "Sf. Nicolae" - Biserica cu pictura exterioara Biserica cu hramul iniţial "Sfinţii Nicolae şi Vasile" a fost ridicată la 1816. Din acelaşi an datează şi pictura ctitoriei ce are faţadele zugrăvite în întregime cu personaje şi diverse scene. Se păstrează în bună măsură (respectiv pe faţada pridvorului şi pe unele porţiuni din faţadele sudică şi nordică) o pictură exterioară veche, contemporană inscripţiei "1816 iulie 16", vizibilă deasupra intrării în biserică; pictura din interiorul pridvorului, datând tot din 1816, este la rândul ei relativ bine păstrată. La sfârşitul anului 2008 starea de conservare a picturii exterioare a bisericii era nesatifăcătoare, biserica aflându-se într-o stare de conservare parţial degradată. http://cimec.ro/Monumente/LacaseCultPictExt/RO/Documente/ASP/detaliu.asp?k=18847-1

Mânâstirea Cosuna se afla situată în Craiova și reprezintă una dintre cele mai însemnate clădiri vizitate zilnic de sute de turiști. Mânâstirea Cosuna este cea mai veche constructie de cult din Craiova pe care autoritățile au reușit să o conserve destul de bine. Ceea ce s-a păstrat este însă doar biserica, restul clădirilor care însoțeau mânâstirea fiind distruse în totalitate atât de incendii, cutremure ori inundații. Pentru ridicarea sa a fost nevoie de materiale rezistente, precum piatră sau cărămidă. Îmbinarea elementelor bizantine cu cele tradiționale românești creează o arhitectura total aparte, stârnind admirația tuturor celor care o vizitează. Mânâstirea Cosuna ar fi fost ridicată în data de 3 decembrie 1572, potrivit unei atestări documentare. O altă atestare documentară este de părere ca aceasta a fost construită în anul 1483. Manastirea Cosuna - Bucovatul Vechi a fost ridicata in anul 1483, biserica aceasta fiiind construita in perioada anilor 1506-1512. Actuala biserica dateaza din anul 1572, din vremea domnitorului Alexandru al II-lea Mircea, cand a fost ridicata de catre Stefan clucerul si fiul sau, Parvu, cu hramul Sfantul Ierarh Nicolae. Primul nume al manastirii este cel de "Cosuna", cum apare numita intr-un act al mitropolitului Eftimie al Tarii Romanesti (ianuarie 1574) si intr-un act al voievodului Mihai Viteazul (februarie 1574). Aceasta denumire se trage, fie de la cuvantul slavon care inseamna "pasune de iarba", fie de la un cuvant din latina, care inseamna "fabula", fie de la faptul ca prin aceste locuri coborau adesea oamenii de la munte, care impleteau cosuri de nuiele. https://locuridinromania.ro/judetul-dolj/orasul-craiova/manastirea-cosuna.html https://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-cosuna-bucovatul-vechi-137007.html