Muzeul Cărții și Exilului Românesc (Casa Dianu)

Casa Ionel (Iancu) Pleșia este un monument de arhitectură de sfârșit de secol XIX din municipiul Craiova, situat în centrul istoric al orașului, lângă fostul Magazin Victoria. O bijuterie arhitectonică atât la exterior, cât și în ceea ce privește interioarele somptuoase, Casa Pleșia este astăzi sediul filialei Omnia a Bibliotecii Naționale a României. Casa Ionel Pleșia a fost construită între anii 1890-1892 în stil eclectic de predominanță neoclasică la fațadă și neobaroc în interior. Arhitectul este necunoscut, dar se presupune că impozanta clădire este opera francezului Albert Galleron, cel care a mai proiectat în România Ateneul Roman și Palatul Băncii Naționale a României din București, Casa Constantin Vălimărescu din Craiova, Palatul Dimitrie Ghika din Comănești și numeroase case boierești din București și din provincie. Din alte surse casele Ion G. Pleșea ar fi fost construite în 1905 după planurile arhitectului Iohan Goetz. Clădirea a fost confiscată în anii ‘50 de statul român. După confiscare, clădirea a avut diferite destinații. În septembrie 1989, în Sala Oglinzilor din Casa Pleșia a avut loc o conferință prezidată de Zoia Ceaușescu, care, fascinată de frumusețea clădirii, le-ar fi propus lui Nicolae și Elenei Ceaușescu să o transforme în a treia reședință din Craiova (pe lângă Casa Barbu Drugă și Casa Jianu). Se pare că ar fi fost imediat aprobată o investiție de 2-3 milioane de lei pentru pregătirea casei în vederea începerii reamenajării, care a durat până în decembrie 1989, când lucrările au fost sistate odată cu venirea Revoluției. După căderea regimului comunist, odată cu primirea unui fond de cărți donat de Asociația EquiLibre și în urma a nenumărate adrese din partea unui grup de oameni de cultură din oraș (Marin Sorescu – redactorul șef al revistei “Ramuri” la Craiova), Primăria Craiova a oferit un spațiu pentru adăpostirea acestora la parterul Casei Pleșia. S-au pus atunci bazele prestigioasei instituții de cultură care este astăzi Biblioteca Franceză Omnia. La 25 mai 1990, prin ordinul semnat de ministrul Culturii de atunci, Andrei Pleșu, Biblioteca Omnia a devenit filială a Bibliotecii Naționale a României. Inaugurarea oficială a bibliotecii a avut loc la 23 iulie 1991 în prezența unor prestigioși invitați, personalități ale vieții culturale și politice din Craiova, din țară și străinătate. Din anul 2000, clădirea a revenit în patrimoniul culturii printr-o hotărâre de guvern. Sursa: www.monumenteoltenia.ro/  Foto: Monumentalistul

Casa Poenaru a fost construită în 1890 -1895 de antrepriza italiană Adotti și a aparţinut unei familii care avea mari proprietăţi funciare, Constantin Poenaru. Clădirea somptuoasă a fost ridicată cu ajutorul arhitecților Ion Mincu, I. D. Berindei şi Duiliu Marcu. Aici a funcționat Casa Studenților. Clădirea este un monument în care se întâlnesc (în exterior) elemente ale stilului baroc (francez) târziu și neoclasic francez iar în interior stilurile baroc târziu și rococo. Din Holul Mare de Onoare pleacă o scară de marmură în formă de T care permite, pe laturile de est şi vest, accesul spre demisol. În stânga şi în dreapta scării sunt două oglinzi mari din cristal de Veneţia. În capătul acesteia se afla Salonul de Onoare, accesul făcându-se printr-o uşă largă, în patru canate. De aici se poate trece în celelalte camere prin uşi ornamentate. Sursa: https://audiotravelguide.ro  Foto: https://www.facebook.com/Monumentalistul/photos/pb.100063565119237.-2207520000/2233239206814907/?type=3

Casa Rusănescu din Craiova este un monument istoric de arhitectură de final de secol XIX aflat în zona centrală a orașului, situat la intersecția dintre Bd. Știrbei Vodă și Calea Unirii. Casa, care a aparținut boierului craiovean Ștefan D. Rusănescu, este în prezent cunoscută drept Casa Căsătoriilor și găzduiește mai multe secții ale Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor din Craiova (Stare Civilă, Autoritate Tutelară). Casa Rusănescu are o suprafață construită de 579 mp cu un regim de înălțime fără subsol, cu parter, etaj și pod, și o curte interioară. Casa este un amestec de stiluri, incluzând caracteristici ale stilurilor Art Deco, baroc târziu sau vienez. La exterior se remarcă paramentul bogat ornamentat în jurul intrărilor, al ferestrelor și al cornișelor, cu tencuieli decorative din mortar de ciment, balconul închis de deasupra intrării principale și acoperișul de tablă cu luminatoare. La interior, edificiul prezintă panouri decorative pe pereți și tavane, vopsite în ulei pe zid și ulei pe lemn la tâmplării, un vitraliu la etaj, deasupra holului și casei scării, și o scară monumentală accesibilă prin intrarea secundară (prin curtea interioară).  Casa a fost restaurată în anul 1999, prin lucrările realizate fiind refăcute finisajele interioare (picturile, stucaturile în foiță aurită, tavanele, oglinzile și luminatorul din vitraliu). Sursa: www.monumenteoltenia.ro  Foto: Bogdan Dănescu

Imobilul în care funcționează sediul secundar al Primăriei Craiova, de pe strada „Al. I. Cuza” nr. 1, datează din perioada 1900-1905 și se află pe lista monumentelor istorice. A fost construită după planurile arhitectului Otto Hesselmann. Potrivit datelor de arhivă, clădirea a fost concepută de la bun început ca să aibă două destinații. Aici trebuia să funcționeze un hotel, dar și un sediu de bancă. Pentru a îndeplini prima utilitate, Hotelul Palace a fost conceput în maniera specifică pentru majoritatea hotelurilor de început de secol XX din București. Ca și în capitală, hotelul a fost așezat pe colț, cu două fațade principale și intrări și apartamente situate chiar pe colțul clădirii. Dubla utilitate a clădirii se vede însă în interior. Arhitecții vorbesc despre o concepție aparte de „clădire în clădire” care se observă de cum intri în imobil. Parterul și etajul întâi au fost amenajate cu un hol interior mare și multe ghișee pentru a servi ca sediu de bancă. La etajele doi, trei și mansardă sunt apartamentele în care au fost cazați clienții hotelului Palace. Cel mai interesant element de decor al imobilului este luminatorul principal. Plasat la etajul întâi, funcționează ca o „grădină de lumină”, în descrierea specialiștilor. Clădirea a avut, de asemenea, multe zugrăveli frumoase și lambriuri, în special în încăperile hotelului, dar care s-au deteriorat de-a lungul timpului. Cinci cutremure au trecut peste acest imobil, începând cu cel din 1908 și terminând cu cel din 1990, și i-au afectat puternic structura de rezistență. În ciuda faptului că urmele timpului se văd cu ochiul liber peste tot în clădire, autoritățile locale spun că nu s-a făcut nici o lucrare de consolidare, nici măcar după cutremurul din 1977. Fostul Hotel Palace are tencuieli realizate cu praf de piatră. Soclul şi câmpul finisajelor de la nivelul parterului sunt realizate din mozaic buciarda. Sursa: https://audiotravelguide.ro/hotel-palace-craiova/ Foto: https://audiotravelguide.ro/hotel-palace-craiova/; www.monumenteoltenia.ro

Casele Dianu sunt o mică bijuterie arhitecturală a Craiovei. Situate chiar în centrul orașului, au fost dintotdeauna unele dintre cele mai arătoase imobile ale Băniei. Spațioase și solide, și-au uimit concitadinii atunci când au fost terminate, la anul 1902. Fațadele încărcate cu ornamente florale și balcoanele în stilul art nouveau, cu balustrade din fier forjat, au plăcut așa de mult protipendadei din urbe încât au început să fie copiate, iar familia Dianu să fie invidiată. Casa Dianu are un singur etaj, este frumos ornamentată cu ancadramente la ferestre, cu un balcon de zidărie pe colţ şi cu un altul de fier forjat spre str. A. I. Cuza. Are un acoperiş cu pantă abruptă, cu o cupolă trunchi de piramidă pe colţ şi o alta piramidală deasupra gangului, spre str. A. I. Cuza. Pe latura dinspre str. Panait Moşoiu mai există o cupolă trunchi de piramidă exact pe mijlocul laturii. Pe latura aceasta se găseşte încă un balcon de fier forjat şi un altul de zidărie înspre zona numită “Răscrucii Mici”. La parterul acestei laturi au existat mereu două - trei magazine de mică importanţă, vizitate de cei ce coborau spre “Răscrucii Mici”. În vara anului 1934, la Craiova a avut loc procesul ceferiştilor şi petroliştilor care organizaseră puternice greve în anul anterior, 1933. În perioada procesului s-a constituit un “comitet de apărare” şi a apărut ziarul “Apărarea ceferiştilor”. Sediul redacţiei s-a aflat pentru început în casa avocatului Costel Dianu (str. A. I. Cuza, nr.16), vizavi de Teatrul Naţional de azi. Casa Dianu a mai fost ulterior şi sediul Comitetului craiovean contra războiului imperialist de jaf şi cotropire, comitet din care au făcut parte Mihail Cruceanu, Eugen Constant, av. Nicu Popilian şi av. Costel Dianu. Casa se renovează la fațadă, în 2014, conform deciziei Primăriei de renovare a aspectului întregului centru istoric al Craiovei Sursa: vladimirrosulescu-istorie.blogspot.com/2016/05/casa-dianu-aicuza.html Foto: https://www.facebook.com/craiovadeieri/

Casa Memorială „Amza Pellea” din orașul Băilești a fost deschisă publicului larg în data de 7 aprilie 2024. Clădirea, construită în anul 1908 în stil neo-baroc, a fost renovată cu sprijinul Consiliului Județean Dolj. A fost amenajată o expoziție în memoria marelei actor Amza Pellea, cu obiecte donate de către fiica acestuia, actrița Oana Pellea. Una dintre săli este dedicată omului - Amza Pellea. Aici sunt expuse fotografii de familie, certificatul de botez, obiecte personale, cum ar fi inelul din aur cu diamant, ceasul de buzunar din argint, ochelari de soare, pipe. De asemenea, vizitatorii pot admira o panoplie cu arme-recuzită, folosite de Amza Pellea în filme precum „Dacii” sau „Mihai Viteazul”. Între exponate se remarcă premiul obținut de Amza Pellea la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru interpretarea din filmul „Osânda”, medalia „Jubileul promoției de aur a teatrului românesc 1956-2006” și Clacheta de Aur acordată post mortem lui Amza Pellea de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România, în anul 1998.  Cea de-a doua sală este dedicată actorului - Amza Pellea, iar aici sunt expuse afișe de filme precum: „Nea Mărin miliardar”, „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte”, „Mihai Viteazul”, „Puterea și adevărul”, prima pălărie a lui „Nea Mărin”, fotografii și documente care ilustrează bogata activitate artistică a marelui actor. 

Primele dovezi despre existenta vechii așezări datează din anul 225. Confom „Tabulei Peuntigeriana”, pe o veche harta a Imperiului Roman din 225, arată orașul geto-dac Pelendava. Primul document în care se menționează numele Craiovei este din 1475.  Centrul istoric cuprinde o serie de monumente ce datează din sec. XV si XVIII-XIX. Alături de numeroase instituții de cultura, muzee, clădiri administrative, biserici, se găsesc si foarte multe case particulare: Palatul de Justiție, Prefectura, Banca Comerțului, ruinele Hanului Hurezi, Palatul Jean Mihail, Vorvoreanu, Palace, Hotelul si Cazinoul Minerva, Casele Glogoveanu, Nicolae Romanescu etc, Colegiile Naționale Carol I și Elena Cuza etc.  Toate aceste clădiri vechi se îmbină armonios cu stilul modern al altora construite în ultimul secol. Centrul istoric al Craiovei a fost restaurat recent cu fonduri europene, redându-i astfel strălucirea de odinioară. Sursa: www.impact-tour.eu  Foto: Bogdan Dănescu

Palatul Administrativ din Craiova, situat pe Calea Unirii, la nr. 19, este una din cele mai reprezentative clădiri din oraș. Construit în prima parte a secolului al XX-lea după planurile arhitectului Petre Antonescu, în stilul neoromânesc promovat de Ion Mincu, edificiul găzduiește astăzi două dintre cele mai importante instituții ale județului: Prefectura și Consiliul Județean Dolj. Palatul Administrativ a fost construit la începutul secolului al XX-lea, cel mai probabil între 1912-1913 (anul începerii construcției diferă de la sursă la sursă, de la 1907 / 1909 / 1910 / 1912). Se spune că prim-ministrul Ion I. C. Brătianu, prezent la Craiova la întrunirea liberală din 24 iunie 1909, ar fi fost de față la așezarea actului la fundația clădirii. Constructorul desemnat de Antonescu pentru construirea Palatului Administrativ a fost Giovanni Battista Peressutti.  Din punct de vedere estetic, decorația fațadelor se remarcă prin numeroasele elemente originale, dar care reinterpretează elementele specifice vechii arhitecturi românești: acoperișul cu învelitoare din țiglă smălțuită de culoare verde cu elemente decorative din tablă de zinc și lucarnele, logiile, balcoanele și bovindourile de pe fațada etajului pe corpurile laterale ale fațadelor, decroșurile în consolă, arcurile trilobate de la ferestre, ancadramentele ferestrelor, coloanele, frizele și soclul din piatră, brăiele decorative sau jgheaburile pentru preluarea apei de ploaie, modelate cu motivul funiei răsucite. Începând cu 1 aprilie 1915, Palatului Prefecturii a adăpostit la parter Muzeul de Antichități și Etnografie al județului Dolj, înființat din inițiativa profesorului de istorie Ștefan Ciuceanu, iar din anul 1928 devine Muzeul Regional al Olteniei.  În perioada 1916-1918, în timpul ocupației germane în Craiova, instituțiile care își aveau sediul în Palatul Administrativ au fost evacuate, aici instalându-se Direcția de căi ferate germane. La plecarea nemților din Oltenia, mobilierul și clădirea au fost devastate, iar patrimoniul Muzeului Regional a fost grav afectat de jafurile ocupanților germani. La 12 decembrie 1922, în localul Prefecturii s-a înființat Societatea Cercul Științific Craiovean (director profesorul Marin Demetrescu) ce avea drept scop înzestrarea capitalei Olteniei cu un Muzeu de Istorie Naturală. În anul 1934, colecțiile Muzeului Regional au fost mutate în sălile de la subsolul Prefecturii, dinspre Piața Unirii. În luna septembrie a aceluiași an, sala festivă a Palatului Administrativ a găzduit comunicările Congresului de numismatică și arheologie de la Craiova.  În anul 1935, datorită lucrărilor, a apărut o crăpătură la cupola scării de onoare. Consolidarea a fost făcută sub directa supraveghere a lui Petre Antonescu, arhitectului proiectului inițial. Începând cu 24 februarie 1945, clădirea va găzdui Sfatul Popula Regional (până în 1968), Comitetul Județean Dolj al PCR și Consiliul Popular Județean Dolj (până în 1989), iar începând din anul 1989 și până în prezent adăpostește sediile Prefecturii și Consiliului Județean Dolj. Cutremurul din anul 1977 a afectat clădirea Palatului Administrativ, la care s-au făcut ulterior ample lucrări de reparație.  Din 1989, Palatul Administrativ din Craiova găzduiește sediile Prefecturii și Consiliului Județean Dolj. Sursa: www.monumenteoltenia.ro  Foto: Bogdan Dănescu

Clădirea Universității din Craiova, construită inițial pentru a servi drept Palat de Justiție, este un monument de arhitectură de interes național și una dintre cele mai reprezentative edificii ale orașului. Proiectată în 1890 de arhitectul Ion Socolescu, clădirea Universității este o ilustrare a neoclasicismului în arhitectură. Ea este situată în centrul municipiului Craiova, pe str. Alexandru Ioan Cuza, nr. 13.  Clădirea a fost ridicată între 1894 și 1912.  Încă de la început au fost vizibile, atât la exterior, cât și la interior, elemente și principii arhitecturale împrumutate din clasicism, precum frontonul triunghiular și peristilul intrării principale cu trei uși, încadrat de patru coloane compozite (cu elemente corintice și ionice).  Palatul era înconjurat de un gard cu grilaj de fier forjat fixat pe un soclu de beton, cu stâlpi din loc în loc. Între clădire și gard se desfășura, pe toate laturile acesteia, o porțiune de spațiu verde.  Forma inițială a clădirii Palatului de Justiție era de patrulater întretăiat pe mijloc de un corp central, care corespundea intrării principale. Aceasta era dominată de frontonul clasic, unde putea fi admirat un grup statuar reprezentând „Justiția legată la ochi”, înlăturat după 1948. Ulterior schimbării destinației clădirii, sub frontonul acesteia a fost amplasat cuvântul “UNIVERSITATEA”, scris cu majuscule în relief.  În anul 1912 a avut loc o inaugurare parțială a clădirii, alta având loc în 1914, dată la care palatul avea 4 niveluri.  Ulterior, edificiul a fost extins, reparat și modernizat succesiv, ajungând să aibă 5, respectiv 6 niveluri.  Proiectele privind adaosurile din perioada interbelică, prin care s-a mai construit o aripă a clădirii, au fost întocmite de arhitectul Iancu Atanasescu.  Planurile pentru extinderea realizată în anii ’70 (1972-1975) a clădirii au fost realizate de arhitectul Petre Falcon.  Palatul de Justiție a fost construit pentru a servi drept sediu diferitelor organe și instanțe de judecată din Craiova. Între 1941 și 1944, palatul a fost ocupat de trupele germane. Odată cu plecarea nemților, instituțiile de judecată (Tribunalul și Curtea de Apel) au revenit în acest local până în 1951. Din 1948, aici și-a avut sediul și prima unitate de învățământ superior din Craiova (Institutul Agronomic). Concomitent, partea vestică a palatului era ocupată de instituții administrative locale (Sfatul Popular). În perioada 1951-1958, aripa estică a clădirii a găzduit al doilea institut de învățământ superior, Institutul de Mașini și Aparate Electrice (Institutul Tehnic). Pentru scurt timp, între 1958-1959, Palatul de Justiție a redevenit casa tribunalelor regional, raional și orășenesc, a procuraturii și a baroului.  Din 1966, impunătorul edificiu a fost dat în uz și a intrat în proprietatea nou înființatei Universități din Craiova. Sursa: www.monumenteoltenia.ro  Foto: Bogdan Dănescu