Constituit în 1992 ca un continuator al marelui ansamblu “Nicolae Bălcescu” din Craiova, în intenţia de a da o expresie scenică diversităţii folclorului oltenesc şi în acelaşi timp folclorului din toate zonele folclorice ale României, Ansamblul Folcloric “Maria Tănase” a obţinut de-a lungul anilor, un binemeritat succes şi renume atât în ţară cât şi în străinătate. Transpunerea în scenă cu cea mai mare grijă a jocurilor tradiţionale şi promovarea cu consecvenţă a cântecului popular autentic, au făcut din Ansamblul Folcloric “Maria Tănase” unul dintre cele mai reprezentative şi valoroase ansambluri din România. Coregrafia a fost semnată pe rând de maestrul Marian Badea, maestrul Puiu Vasilescu, iar apoi coregraful Marin Stîrcu, a căror experienţă a fost preluată de valorosul maestru de dans, Ionel Garoafă, care conduce secţia de balet formată din cei 20 de dansatori cu un profesionalism aparte. Conducerea muzicală a fost semnată, timp de 25 de ani, de cunoscutul violonist şi dirijor maestrul Nicu Creţu care a realizat în mod original aranjamentele muzicale pentru orchestra compusă din instrumentişti valorosi. Alături de orchestră îşi desfăşoară activitatea cei 12 solişti ai ansamblului: Niculina Stoican Mariana Ionescu Căpitănescu Constantin Enceanu Petrică Mîţu Stoian Marius Măgureanu Liliana Popa Lavinia Bîrsoghe Manuela Moţocu Aneta Şişu Cristi Banateanu Ciri Mayer Liviu Dică Valoarea Ansamblului Folcloric “Maria Tănase” a fost recompensată la festivalurile naţionale şi internaţionale din Grecia, Egipt, Franţa, Italia, Germania, Spania, Bulgaria, Iugoslavia, Turcia şi Iran. Ne bucurăm şi suntem mândri că prin tot ceea ce facem în planul valorificării tradiţiilor noastre populare suntem reprezentanţii fideli ai spiritului românesc pe care-l ţinem cu drag sub patronajul luminos al Doamnei cântecului nostru popular, Maria Tănase. Sursa: https://www.facebook.com/pg/ansamblulmariatanase Foto: https://www.facebook.com/pg/ansamblulmariatanase

Biblioteca OMNIA a fost fondată din iniţiativa unui grup de intelectuali craioveni - scriitori, oameni de teatru, cadre universitare, artişti plastici - cu sprijinul Institutului pentru Dezvoltarea Relaţiilor Culturale cu România din Lyon-Franţa şi cu ajutorul Primăriei din Lyon şi al cetăţenilor lyonezi. La 25 mai 1990, prin ordinul semnat de ministrul Culturii de-atunci, Andrei Pleşu, Biblioteca OMNIA a devenit filială a Bibliotecii Naţionale a României. Inaugurarea oficială a bibliotecii a avut loc la 1 iulie 1991 în prezenţa unor prestigioşi invitaţi, personalităti ale vieţii culturale şi politice din Craiova şi din ţară, a unei numeroase delegaţii din Franţa, in frunte cu primarului Lyon-ului. Biblioteca deţine un fond de aproximativ 30000 de volume din diverse domenii : literatură, critică si istorie literară, lingvistică, istorie, sociologie, medicină, filosofie, artă, sport, geografie, management şi marketing, ştiinţe economice, dicţionare, enciclopedii, precum şi o colecţie de periodice : Lire, Magazine Littéraire, Figaro Magazine, Art et décoration, Beaux Arts, Cahiers du Cinéma, Géo, Science et vie, Histoire, Le Nouvel Observateur, Phosphore, Time, Reader`s Digest, Paris Match etc. Fondul bibliotecii deţine importante colecţii - Enciclopedia Universalis, Enciclopedia Britannica, Enciclopedia Alpha Juniors, Tout l`Univers, Dictionnaires Larousse, Dictionnaires des œuvres, Beautés du monde, Encyclopédie Bordas-Mémoires du XXe siècle, Cahiers de l`Herne - a căror valoare este remarcabilă. Fiind o bibliotecă publică, ea funcţionează cu două săli de împrumut, o sala de lectură, o sală de periodice, unde accesul se face pe baza permisului de intrare. Printre cei care au contribuit cu donaţii la fondul de documente al Bibliotecii OMNIA se numără: Biblioteca Naţională a României, Biblioteca Municipală din Lyon, Ordinul Cavalerilor de Malta-Paris, Ambasada Franţei la Bucureşti, Institutul Franco-Român "Liviu Rebreanu" din Lyon, Editura Gallimard, Editura Actes Sud, Biblioteca Palaiseau, Biblioteca Le Puy, Primăria din Bergerac, Clubul Rotary, Consulatul Francez din Craiova. Pentru a putea organiza conferinţe, simpozioane, cenacluri, întâlniri literare şi colective s-a constituit Fundaţia Bibliotecii OMNIA. Ea urmăreşte sporirea fondului de documente al bibliotecii. A fost iniţiată seria "Întâlnirile OMNIA". Între cei care, de-a lungul anilor, au răspuns iniţiativei de a participa la aceste reuniuni culturale se numără personalităţi ale vieţii culturale româneşti: Irina Mavrodin, Octavian Paler, Andrei Pleşu, Mircea Dinescu, Varujan Vosganian, Al. Paleologu, Mihai Şora, Mircea Martin, Livius Ciocârlie, Al. Călinescu, Ioan Groşan, Vlad Ciobanu, Tudor Gheorghe, Dinu Adam, Mircea Martin, Ştefan Augustin Doinaş, Marin Sorescu, Adrian Marino, Laurenţiu Ulici, Marian Papahagi, iar din străinătate: Jacques Derrida, Lorand Gaspar, Michel Deguy, Roberto Sanesi, Wiliam Snodgrass, Jo Shapcott, pictoriţa japoneză Ajako Yamada, Haruya Samya, traducător de proză românească în limba japoneză. Filiala OMNIA îşi are sediul într-un imobil, monument de arhitectură, cunoscut sub numele Casa Plesia, înscris în Lista monumentelor istorice, fiind una una dintre construcţiile impozante ale Craiovei, construită în 1890, după proiectul arhitectului francez Albert Galleron, în stil eclectic., cu predominanţe neoclasice si neobaroce în interior, cu vitralii realizate în spiritul şcolii româneşti, cu motive geometrice si florale, scară interioară şi feronerie în stil baroc, plafoane cu margini aurite, oglinzi veneţiene şi lambriuri sculptate. Ca urmare a acordului cadru de împrumut dintre Ministerul Culturii şi Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (BDCE), Biblioteca Franceză Omnia din Craiova va beneficia de finanţarea executării lucrărilor de restaurare, consolidare şi modernizare a clădirii, conform "Programului privind consolidarea, restaurarea şi modernizarea monumentelor istorice din România", implementat de Ministerul Culturii. Foto: Monumentalistul

Aproximativ 200000 de cetățeni solicită sau frecventează anual Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” pentru a împrumuta cărți, pentru a organiza sau participa la diferite acțiuni culturale și educative sau pentru a căuta on-line informații despre probleme legate de sănătate, educație, locuri de muncă, dezvoltarea afacerilor, dar și pentru comunicarea cu rudele sau prietenii. În 2018 au fost împrumutate sau consultate aproximativ 250000 de documente din colecțiile bibliotecii. Numărul mare de cetățeni care folosesc serviciile Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman” este un indicator relevant al influenței și importanței de care se bucură biblioteca. Pentru activitatea desfășurată, precum și pentru proiectele implementate, Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” a fost distinsă cu titlul „Biblioteca Anului” în cadrul Galelor APLER (Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România), desfășurate în decembrie 2018 la București. Istoria Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman” a început cu mai bine de un veac în urmă. Inaugurarea Fundației Alexandru și Aristia Aman, în 21 decembrie 1908, a reprezentat prima inițiativă privată din Craiova în sensul înființării unui centru cultural complex destinat publicului. Momentul festiv s-a desfășurat în prezența distinsului cărturar Spiru Haret, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice la momentul respectiv. Parte integrantă a fundației inițiale, Biblioteca Județeană „Alexandru și Aristia Aman” și-a desfășurat neîntrerupt activitatea de la înființare și până în prezent. În momentul de față, fondurile de cărți, reviste și ziare ale bibliotecii numără peste 628088 unități, dintre care 535 cărți vechi românești și străine rare din secolele XVI – XIX, precum și 5 manuscrise valoroase. Biblioteca dispune de patru filiale locale, în cartierele Craiovița Nouă, Brazda lui Novac, Rovine și Valea Roșie, precum și de mai multe filiale și centre culturale pe care le sprijină în afara granițelor țării: Canada, Serbia, Italia, Bulgaria, Grecia și, în curând, Republica Moldova.

Biblioteca a început să funcţioneze, în anul 1956 cu un număr redus de volume, achiziţionate de primăria locală. Până în prezent biblioteca a reuşit să achiziţioneze 40 317 volume din diverse surse (finanţare publică sau donaţii). Din 1997 devine bibliotecă municipală, iar din 1998, prin Hotărârea Consiliului Judeţean Dolj nr. 66/25 august 1998 primeşte denumirea de Biblioteca Municipală Calafat. Până în 2006 a funcţionat într-un local situat pe strada 22 Decembrie nr. 17, iar din 2007 se găseşte înr-un imobil situat pe strada Gh. Doja, nr.3A. Sursa: www.bibnat.ro/biblioteci.php?id=2662 Foto: calafatro.wordpress.com/despre/media

Actul de naştere a fost emis la iniţiativa prof. Gh. Tomescu, către principalele instituţii ale oraşului. Acordul a fost semnat de 100 de băileşteni. Primul bibliotecar a fost învăţătorul Nicolae Mirescu. Biblioteca a funcţionat în Casa de Cetire, iar în prezent funcţionează în Casa de Cultură. Sursa: www.bibnat.ro/biblioteci.php?id=2661

Este înfiinţată în anul 1935 sub denumirea Biblioteca pentru popor - Anton Pann, de către învăţătorul Nicolae Mitea în clădirea şcolii primare proaspăt inaugurate. În 1968, localitatea este declarată oraş, iar Biblioteca devine Biblioteca Orăşenească. În 1984, după ce fusese mutată în diverse locaţii, Biblioteca se reîntoarce în localul în care a fost înfiinţată. În anul 2002, prin sprijinul prof.univ.dr. Irinel Popescu, începe informatizarea bibliotecii prin dotarea cu două calculatoare, programul de înregistrare TinLib şi conectarea la Internet. Intrarea în U.E. a însemnat participarea bibliotecii la diferite programe şi proiecte, în urma cărora a fost înfiinţată secţia audio-video. Sursa: www.bibnat.ro/biblioteci.php?id=2774 Foto: www.bibliotecafiliasi.ro

Biblioteca a funcţionat permanent de la înfiinţare până în prezent, având mai multe locaţii, actualmente având sediu propriu. Clădirea se află în patrimoniul Primăriei oraşului Bechet. Imobilul are o suprafaţă de 60 mp, este compusă din 5 încăperi. Biblioteca a funcţionat din anul 1950 cu un număr redus de volume sub diferite titluri: populară, centrală, a Raionului Gura Jiului, publică a comunei şi în prezent orăşenească. Biblioteca şi-a îmbogăţit colecţiile prin finanţare publică şi prin donaţii de la Biblioteca Judeţeană, precum şi de la diferite persoane fizice. Oferă împrumut la domicilu pentru copii şi adulţi, împrumut la sala de lectură, prezentări de carte, recomandări bibliografice. Organizează zilele bibliotecii, expoziţii de carte, numeroase activităţi culturale în colaborare cu liceul din localitate, cu şcoala generală şi grădiniţele. Sursa: www.bibnat.ro/biblioteci.php?id=2772 Foto: ro-ro.facebook.com/biblioteca.bechet

Biblioteca orăşenească deţine fondurile culturale ale Aşezămintelor Brâncoveneşti şi Fundaţiei Regale. Sursa: www.bibnat.ro/biblioteci.php?id=2773 Foto: www.facebook.com/bibliotecaorasuluidabuleni

Biblioteca Oraseneasca "Mircea Radina" Segarcea a fost infiintata in anul 1923 din initiativa membrilor Cercului Studentesc Doljean, dupa cum se aminteste in cronica culturala a lui C.D. Fortunescu din Revista Arhivelor, avand pentru inceput un numar de 164 volume. Sediul bibliotecii a fost inaugurat in anul 1926, carei i s-a atribuit numele de Biblioteca Comunala "Ferdinand I". Dupa cel de-al doilea razboi mondial, biblioteca a existat sub denumirea de Biblioteca Comunala Segarcea. Incepand din anul 1951 ea devine Biblioteca Centrala Regionala Segarcea, denumire sub care functioneaza pana in anul 1968, cand, odata cu declararea localitatii ca oras, ea se va numi Biblioteca Oraseneasca Segarcea. La initiativa colectivului bibliotecii, in urma referatului Directiei Contencios Juridic Administratie Locala, Consiliul Judetean Dolj prin decizia nr.78/19.10.2000 hotaraste atribuirea numelui scriitorului Mircea Radina-fiu al localitatii, bibliotecii orasului Segarcea. Sursa: http://www.primariasegarcea.ro/oras/cultura-invatamant.php Foto: biblioteca-segarcea.oltsoft.ro/

Dată în folosinţă în anul 1963, are o sală de spectacole cu 500 de locuri şi sala studio „Marin Sorescu” cu 100 de locuri.

Casa de Cultura initiaza si desfasoara proiecte si programe in domeniul educatiei permanente

Programul pentru începători grupa mica: Marti si Joi de la 16:00 la 18:00; Programul pentru începători grupa mare: Marti de la 18:00 la 20:00; Programul pentru avansați grupa mica: Miercuri si Vineri de la 16:00 la 18:00; Programul pentru avansați grupa mijlocie: Miercuri de la 18:00 la 20:00; Programul pentru avansați grupa mare: Joi de la 18:00 la 20:00; Programul pentru avansați grupa mixta (băieți + fete): Vineri de la 18:00 la 20:00; Toate grupele pot veni Duminica de la 10:00 la 12:00 la Clubul Copiilor Dăbuleni.

Ca orice altă „casă de cultură studențească” din ţară, Casa de Cultură a Studenților din Craiova oferă tuturor studenților din centrul universitar oltenesc o alternativă de petrecere a timpului liber într-un mod util, prin diverse acțiuni ce vin în completarea programelor de studii și a pregătirii profesionale. Scurt istoric Casa de Cultură a Studenților a luat ființă exact acum o jumătate de secol, în 1964, devansând cu un an înfiinţarea Universităţii din Craiova. Mai întâi, CCS Craiova a activat în Palatul „Nicolae Titulescu”, sub supravegherea Ministerului Învăţământului.În anul 1979, nevoia de extindere a activităţilor a dus la mutarea sediului Casei de Cultură a Studenţilor la adresa din strada Eugeniu Carada, demarându-se lucrările şi pentru construirea unor noi corpuri de clădiri, inclusiv a unei săli de spectacole de mari dimensiuni. După 9 ani de munca asiduă, lucrarile au luat sfârșit, astfel că pe 2 mai 1988 Sala mare de Specatacole a fost dată în folosință. Curând, sala a intrat în conştiinţa studenţilor datorită desfașurării primului festival studențesc „Jazz, Folk, Rock”. Datorită impactului mare al acestui eveniment de amploare, toate Casele de Cultură din țara au preluat ideea și astfel s-a ajuns la prezentarea evenimentului în celebra revistă Billboard. De-a lungul vremii, Casa de Cultură a Studenţilor a organizat și a desfășurat proiecte și acțiuni cultural-artistice, educative, dar şi distractive, turistice, sportive şi de agrement, destinate cu precădere studenților. Casa de Cultură a Studenților Craiova a fost și rămâne un loc deschis tuturor studenților voluntari, ajungând să devina una dintre cele mai active instituții de acest gen. De aici au plecat nume mari în show-biz-ul românescu, precum Gabriel Cotabiță, Aurelian Temișan, Vacanța Mare sau Janina Matei. Casa de Cultură a Studenţilor a reprezentat de la începuturi un spaţiu al spiritelor tinere şi libere, al culturii autentice, oferind tinerilor o alternativă elevată de petrecere a timpului liber. Această instituţie reprezintă un mediu în care se dezvoltă calităţile artistice şi morale ale tinerilor studenţi, fiind totodată un spaţiu de manifestare pentru experimente culturale, precum şi de promovare şi afirmare a tinerelor talente. Concluzii şi perspective La 50 de ani de la înfiinţare, Casa de Cultură a Studenților a rămas edificiul cultural care găzduiește, formează, promovează și afirmă talentul studenților care frecventează formațiile, cursurile, cluburile și multiplele activități organizate de CCS sub îndrumarea referenților de specialitate. Totuşi, în ciuda faptului că lucrările de modernizare nu au lipsit, activitatea CCS Craiova este limitată de rigorile bugetare omniprezente în domeniul cultural şi educaţional. Pierderea unei părţi consistente din spaţiul în care îşi desfăşura activitatea (clădirea veche, reintrată în posesia moştenitorilor legali) precum şi valuri succesive de restructurări ale personalului şi-au spus cuvântul asupra activităţii Casei de Cultură a Studenţilor. Speranţa Casei de Cultură a Studenţilor este ca, odată cu mult aşteptata Lege a Descentralizării şi intrarea sub tutela Primăriei Municipiului Craiova, activitatea sa să capete şi mai multă strălucire şi eficienţă, iar contribuţia studenţilor la transformarea Craiovei într-o adevărată capitală culturală să fie una de excepţie.

A fost infiintata in anul 1937, de catre cunoscutul publicist Constantin Saban Fagetel, fiind la inceput Camin Cultural. Din anul 1968 devine Casa de Cultura a orasului Segarcea. De-a lungul anilor a avut loc o sustinuta activitate culturala. In cadrul Casei de Cultura activeaza ansamblul de datini si obiceiuri "Segarceanca", condus de catre solistul de muzica populara Marius Josceanu. Clădirea în care funcționează are două niveluri, o sală de spectacole de 350 de locuri şi o sală de conferinţe, în aceeași clădire aflându-se şi sediul Bibliotecii Orăşeneşti „Mircea Radina“.

Casa de Cultură a Municipiului Craiova a luat naștere în anul 1973. În anul 1991 își schimbă denumirea în Casa de Cultură „Traian Demetrescu”. Instituţia este construită în fosta casă a poetului român Traian Demetrescu. Casa, naționalizată în 1950, a fost transformată în casă memorială în 1966 şi în centru cultural în 1973 Casa de Cultura "Traian Demetrescu" are, în principal, urmatoarele obiective: - organizarea si desfasurarea de activitati cultural artistice si de educatie permanenta; -. conservarea si transmiterea valorilor morale artistice si tehnice ale comunitatii locale ale patrimoniului national si universal; - organizarea sau sustinerea formatiilor artistice de amatori la concursuri si festivaluri; - organizarea sau sustinerea activitatii de documentare a expozitiilor temporare, elaborarea de monografii si lucrari de educatie civica si informare a publicului. Acivitatea Casei de Culturã "Traian Demetrescu" se adreseaza tuturor cetatenilor, indiferent de rasa, nationalitate, vârsta, sex, etnie sau religie în vederea dezvoltarii libere si a adaptarii lor la evolutiile majore din cadrul societatii si a normelor generale de moralitate. Sursa: www.tradem.ro Sursa foto: www.tradem.ro

Casa Memorială „Amza Pellea” din orașul Băilești a fost deschisă publicului larg în data de 7 aprilie 2024. Clădirea, construită în anul 1908 în stil neo-baroc, a fost renovată cu sprijinul Consiliului Județean Dolj. A fost amenajată o expoziție în memoria marelei actor Amza Pellea, cu obiecte donate de către fiica acestuia, actrița Oana Pellea. Una dintre săli este dedicată omului - Amza Pellea. Aici sunt expuse fotografii de familie, certificatul de botez, obiecte personale, cum ar fi inelul din aur cu diamant, ceasul de buzunar din argint, ochelari de soare, pipe. De asemenea, vizitatorii pot admira o panoplie cu arme-recuzită, folosite de Amza Pellea în filme precum „Dacii” sau „Mihai Viteazul”. Între exponate se remarcă premiul obținut de Amza Pellea la Festivalul Internațional de Film de la Moscova, pentru interpretarea din filmul „Osânda”, medalia „Jubileul promoției de aur a teatrului românesc 1956-2006” și Clacheta de Aur acordată post mortem lui Amza Pellea de Uniunea Autorilor și Realizatorilor de Film din România, în anul 1998.  Cea de-a doua sală este dedicată actorului - Amza Pellea, iar aici sunt expuse afișe de filme precum: „Nea Mărin miliardar”, „Atunci i-am condamnat pe toți la moarte”, „Mihai Viteazul”, „Puterea și adevărul”, prima pălărie a lui „Nea Mărin”, fotografii și documente care ilustrează bogata activitate artistică a marelui actor. 

În curtea din strada Mihail Kogălniceanu, nr. 9, lângă sediul central al Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman", se află o clădire mai mică, dar nu mai puțin încărcată de istorie și sens. Este vorba despre Casa Memorială „Elena Farago”, cea mai veche casă memorială din Craiova. Cei doi mecena ai Craiovei – soții Alexandru și Aristia Aman - au lăsat-o, prin testament, să servească drept „locuință personalului în serviciul bibliotecii și al muzeului". În această clădire a locuit poeta Elena Farago de la numirea sa ca director al Fundației Alexandru și Aristia Aman, la 1 septembrie 1921, și până la nașterea ei în cer, în ianuarie 1954. Prin natura evenimentelor organizate sau găzduite, actuala casă memorială a avut în trecut alura unui veritabil salon cultural, un loc de întâlnire destinat oamenilor de litere. Casa Memorială „Elena Farago” găzduiește o expoziţie permanentă care cuprinde 396 exponate: piese de mobilier, obiecte personale, cărţi şi reviste, dar și sute de documente originale, fotocopii, fotografii de familie și corespondenţă. Este vizitată anual de mii de copii și tineri, precum și de persoane interesate de opera și activitatea Elenei Farago.

Constantin Brâncuși este omagiat într-un fel unic la Craiova. „Oul” imens de sticlă ridicat în curtea Muzeului de Artă din Craiova reprezintă o construcție fără egal în lumea artistică și arhitecturală, o adevărată atracție pentru pasionații operei lui Brâncuși, pentru cei fascinați de arta modernă, cât și pentru cei care vânează obiective spectaculoase. Arhitectul prismei de sticlă este renumitul Dorin Ștefan. Acesta a dorit să realizeze un proiect fără precedent, o lucrare aflată la limita dintre sculptură și arhitectură îndrăzneață. Dorin Ștefan a fost inspirat de o schiță făcută de marele Constantin Brâncuși pentru „Templul Meditației”, un monument pe care îl proiectase la solicitarea unui maharajah ce dorea construirea unui mausoleu închinat amintirii soției sale. De altfel, forma oului se regăsește în multe dintre operele celebrului sculptor. Ideea construirii unui centru dedicat lui Brâncuși a fost asumată de Consiliul Județean Dolj, iar proiectul unic al construcției de sticlă a devenit astfel realitate. Prisma, înaltă de 12 metri, este alcătuită din lamele și stâlpi de sticlă ce cântăresc peste 200 de tone. Sub volumul de sticlă se află un pavilion subteran multifuncțional, din interiorul căruia se face accesul în interiorul „oului”, cu un lift ce oferă perspectiva unei alte opere celebre ale lui Brâncuși, Măiastra. Cele două structuri suprapuse, galeria și semnalul de sticlă, formează  un obiectiv cultural interactiv complet și complex: Centrul Internațional “Constantin Brâncuși”.  În interiorul pavilionului se regasesc spații de expunere, dar și zone ce pot găzdui conferințe și spectacole. În centrul conceptului de expunere stau viața și operele marelui sculptor, iar modalitatea de prezentare este una interactivă. Centrul Internațional Constantin Brâncuși a fost inaugurat în septembrie 2022, oferind Craiovei un produs turistic de interes internațional. Vizitatorii au posibilitatea de a vedea atât expozițiile atractive și interactive ale centrului, cât și Palatul Jean Mihail, construcție ce datează din 1907 și care găzduiește Muzeul de Artă. Printre exponatele valoroase ale muzeului se află și șase opere brâncușiene: Domnișoara Pogany, Orgoliu, Sărutul, Tors, Cap de copil și Vitellius. 

Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Dolj (C.J.C.P.C.T. Dolj) este o instituție publică de cultură, cu personalitate juridică, din subordinea Consiliului Judetean Dolj (C. J. Dolj), instituție de specialitate cu rol de cercetare, culegere, arhivare, transmitere și promovare a culturii tradiționale din județul Dolj, precum și de punere în valoare a creației contemporane a județului nostru. A fost înfiintat la 1 decembrie 1955, prin Decret de Stat sub denumirea de Casa Regionala a Creatiei Populare din Oltenia, institutie menita a îndruma si controla activitatile artistice de amatori, accentul punându-se atunci, ca si înca foarte multi ani de-atunci, pe ideea de cultura de mase. În subordinea Caselor Regionale de Creatie Populara se aflau Caminele Culturale (la vremea aceea existau si camine culturale de cartier în fiecare oras) si Casele Raionale de Cultura. De-a lungul vremii această instituţie a purtat şi alte denumiri: Centrul de Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă Dolj, Centrul Creaţiei Populare Dolj, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Valorificarea Culturii Populare Dolj, iar din anul 2003 Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Dolj, titulatura actuală. Obiective: - Cercetarea etnologică şi antropologică; - Conservarea (arhivarea) tradiţiilor şi valorilor perene ale culturii populare, apărarea lor împotriva tendinţelor de poluare şi degradare; - Dezvoltarea tradiţiei în contemporaneitate, stimularea procesului de creaţie populară în toate genurile artistice, promovarea (valorificarea) prin mass-media şi tipărituri a creatorilor şi performerilor tradiţiei şi creaţiei populare autentice; - Iniţierea, organizarea şi desfăşurarea, anual, a unor manifestări cultural - artistice specifice culturii tradiţionale (Zile de comună, concursuri, întreceri, festivaluri locale etc.).

Activitatea desfășurată de Centrul Județean pentru Protecția Naturii, Turism și Dezvoltare Rurală Durabilă Dolj are ca obiectiv general asigurarea managementului și punerea în valoare a patrimoniului natural al județului Dolj prin îndeplinirea îndatoririlor ce revin Consiliului Județean Dolj pentru administrarea siturilor Natura 2000 și a ariilor naturale protejate, îmbunătățirea calității vieții în mediul rural prin dezvoltarea durabilă și desfășurarea de activități de promovare și dezvoltare a turismului în județul Dolj.

Inaugurat în 2016, într-una dintre clădirile fanion ale Craiovei – Casa Damianov, Centrul Transfrontalier de Informații și Comunicații Dolj-Vratsa își desfășoară activitatea în cadrul Bibliotecii Județene „Alexandru și Aristia Aman”. Înființat cu scopul de a pune bazele unui hub transfrontalier, în măsură să contribuie la consolidarea comunicării și informării pe ambele maluri ale Dunării, centrul transfrontalier coordonează procesul de dezvoltare continuă a portalului informațional, respectiv catalogului online pe care toți cei interesați îl pot consulta în vederea accesării documentelor de patrimoniu, articolelor de presă, hărților, fotografiilor și tuturor celorlalte materiale puse la dispoziție de instituțiile participante la proiect – biblioteci, muzee, arhive ș.a. - din județul Dolj și regiunea Vratsa (Bulgaria). Centrul Transfrontalier de Informații și Comunicații Dolj-Vratsa promovează oportunitățile comune de afaceri, parteneriatele publice la toate nivelurile, dar și schimburile sociale și culturale între comunitățile din Dolj și Vratsa.

Instituţie de prestigiu în peisajul muzical românesc, Filarmonica “Oltenia” din Craiova a fost fondată în anul 1904 şi instituţionalizată prin Legea nr. 131, promulgată de Regele Mihai I, ca şef al Statului, în anul 1947. Filarmonica "Oltenia" Craiova este o instituţie publică de spectacole şi concerte, finanţată de Consiliul Local şi Primăria Municipiului Craiova ORCHESTRA SIMFONICĂ A FILARMONICII “OLTENIA” Peste 80 de instrumentişti profesionişti formează Orchestra simfonică; repertoriul acestui reputat ansamblu cuprinde capodopere ale muzicii simfonice şi vocal-simfonice (misse, oratorii, cantate, requiemuri), bijuterii muzicale, jazz simfonic, rock simfonic, concerte în spaţii nonconvenţionale, acoperind o perioadă istorică amplă, din baroc până în zilele noastre. Permanent preocupată de acurateţea interpretărilor, constant apreciată de public şi critica muzicală, Orchestra Simfonică a Filarmonicii „Oltenia” a fost invitată să susţină concerte pe cele mai importante scene din România şi a efectuat turnee de mare succes în Franţa, Italia, Germania, Olanda, Spania, Elveţia, Gibraltar, ex-Iugoslavia, spaţiul ex-sovietic, Bulgaria, Republica Islamică Iran, Grecia. De-a lungul timpului, Orchestra Simfonică a fost dirijată de prestigioşi maeştri ai baghetei, precum Alexandr Dmitriev (Rusia), Kurt Adler (S. U. A.), Wolfgang Gröhs (Austria), Carmen Moral (Peru), Ivan Marinov (Bulgaria), André Nève (Belgia), Stanislav Wislocki (Polonia), Constantin Silvestri, Mihai Brediceanu, Sergiu Comissiona, Iosif Conta, Erich Bergel, Emil Simon, Horia Andreescu, Camil Marinescu şi a colaborat cu renumiţi solişti: Pavel Kogan, Igor Oistrah, Mihail Homitzer, Vladimir Viardo, Boris Gudnikov, Vladimir Orlov, Alexander Slobodianik (Rusia), José Manuel Esteban (Spania), Thierry de Brunhoff (Franţa), Weimer Stanley (S. U. A.), Marcella Crudeli, Fausto Zadra (Italia), Ion Voicu, Ştefan Ruha, Lola Bobescu, Silvia Marcovici, Radu Aldulescu, Valentin Gheorghiu, Dan Grigore, Nicolae Herlea, Ileana Cotrubaş, Viorica Cortez, Mariana Nicolesco ş. a. Bogatul palmares discografic a fost realizat cu sprijinul caselor de discuri Electrecord - Bucureşti, V. D. Gallo - Lausanne, Doron (Elveţia), R. Z. - Berlin, Disk Makers, Pennsauken, New Jersey - S. U. A., Technical and Musical Company - Arad, România. În străinătate, Orchestra simfonică a susţinut concerte estivale în compania celebrei soprane Katia Ricciarelli, a participat la cursurile internaţionale pentru tinerii dirijori de la Manfredonia, Alessandria (Italia), Corsica (Franţa), la Concursurile Internaţionale (finale cu orchestră) „G. B. Viotti” - Varallo, „Rodolfo Lipizer” - Gorizia, „Cittá di Cantu” - Como, la Festivalul Internaţional „Les Nuits Pianistiques” - Aix-en-Provence şi la festivaluri de operă, în Germania şi Italia (Spoleto). Repertoriul orchestrei cuprinde, printre altele: Integralele Suitelor pentru orchestră şi Concertele brandenburgice de J. S. Bach, Integrala simfoniilor londoneze de J. Haydn, Integrala concertelor pentru vioară de W. A. Mozart, Integrala simfoniilor şi lucrărilor concertante de L. v. Beethoven, J. Brahms, P. I. Ceaikovski, Integrala concertelor pentru pian de S. Rahmaninov, Integralele simfoniilor de F. Schubert, R. Schumann, F. Mendelssohn-Bartholdy, A. Bruckner; G. Mahler - Simfoniile I, a II-a, a IV-a şi a VI-a; D. Şostakovici - Simfoniile I, a V-a, a VIII-a, a IX-a, Simfonia de cameră; Cl. Debussy - Marea, Preludiu la după-amiaza unui faun; M. Ravel - Bolero; F. Liszt - Poemele simfonice „Preludiile”, „Orpheus”, „Tasso”, Simfonia „Faust”; R. Strauss - Poemele simfonice „Don Juan”, „Aşa grăit-a Zarathustra”, „Don Quijote”, „Till Eulenspiegel”, „Moarte şi transfiguraţie”; I. Stravinski - „Pasărea de foc”, „Ritualul Primăverii”, „Petruşka”. Din muzica românească abordează frecvent lucrări de G. Enescu, P. Constantinescu, Th. Rogalski, C. Silvestri, D. Lipatti, P. Bentoiu, W. G. Berger, D. Capoianu, F. Lazăr, I. Dumitrescu ş. a. CORALA ACADEMICĂ A FILARMONICII „OLTENIA” Corala Academică a Filarmonicii „Oltenia” din Craiova, unul dintre cele mai valoroase colective artistice de acest gen din ţară, a fost creată în anul 1953. Repertoriul coralei cuprinde cele mai reprezentative compoziţii ale artei renascentiste, baroce, clasice, romantice şi contemporane. Se poate vorbi de un imens repertoriu - peste 1000 de lucrări. Activitatea coralei vizează două dimensiuni importante: concerte corale a cappella şi concerte vocal-simfonice. În concerte a cappella sunt prezentate lucrări din toate epocile şi stilurile de creaţie, într-o diversitate şi dificultate tehnică specifică ansamblurilor profesioniste de primă linie. În cadrul concertelor vocal-simfonice se regăsesc capodopere ale literaturii muzicale universale şi româneşti: pasiuni, misse, requiem-uri, oratorii, cantate etc. Din repertoriul vocal-simfonic al coralei amintim câteva titluri: J. S. Bach: Johannes-Passion, Matthäus-Passion, Marea Missă în Si minor, Magnificat, Oratoriul de Crăciun; J. Haydn: Anotimpurile, Creaţiunea; W. A. Mozart: Requiem, Missa Încoronării, Marea Missă în Do minor; L. van Beethoven: Simfonia a IX-a, Fantezia pentru pian, cor şi orchestră, Missa în Do major; G. Verdi: Requiem, Quatro pezzi sacri; G. F. Händel: Oratoriul „Messiah”; G. Rossini: Stabat Mater; G. Fauré: Requiem; J. Brahms: Requiem-ul german; A. Dvořák: Requiem şi Cantata “Stabat Mater”; F. Schubert: Missa în Mi bemol major; C. Orff: Cantata profană “Carmina Burana”; A. Honegger: Oratoriul “Ioana pe rug”; P. Constantinescu: Oratoriul bizantin de Crăciun şi Oratoriul bizantin de Paşti “Patimile şi Învierea Domnului”; F. Mendelssohn-Bartholdy: Oratoriile „Elias”, „Paulus” şi “Lauda Sion”, S. Rahmaninov: Simfonia-cantată “Clopotele”, Cantata „Primăvara”, “Vecerniile”.

Daca sunteti pastionati de arta sau sunteti colectionari, va invitam sa vizualizati produsele noastre.

Galeriile "Cromatic" există în peisajul Craiovei de la începutul anilor '60. Membru fondator: cunoscutul caricaturist Gabriel Bratu. A fost prima Galerie de Artă de Amatori din ţară. Aici expun artişti plastici amatori dar şi profesionişti, elevi ai diferitelor şcoli din Craiova sau judeţul Dolj, în cadrul parteneriatelor Centrului Creației Populare Dolj cu acestea, artişti fotografi; în felul acesta spaţiul expoziţional găzduieşte lunar/bilunar câte o expoziţie. Tot în sala expoziţională au loc şi întâlnirile periodice cu directorii căminelor culturale din judeţul Dolj sau alte manifestări ale CJCPCT Dolj: lansări de carte, audiţii muzicale etc.

Galeria funcționează ca spațiu pentru cercetare, producție și expoziţie pentru arta contemporană. Galeria ElectroPutere servește drept bază pentru o gamă largă de programe și activități publice care explorează arta și rolul acesteia în societate. Galeria este concepută ca spațiu de sprijin pentru producția și expoziția de artă contemporană și experimente artistice - un laborator oferit artiștilor cu care ElectroPutere colaborează în mod constant și oaspeților noștri. Ca o platformă a cărei agendă reflectă deschiderea, ElectroPutere își propune să promoveze un concept deschis al artei și să pună întrebări cu privire la producția artistică curentă a unei tinere generații de artiști, precum și să abordeze teme relevante din punct de vedere social și politic.

Muzeul Cărții și Exilului Românesc se constituie într-un proiect de anvergură unic, al cărui scop bine definit este  reîntregirea culturii românești cu tezaurul cultural realizat în afara țării, începând cu anii exilului românesc postbelic până în prezent. În patrimoniul acestuia se regăsesc aproape  40 de colecții extrem de valoroase prin prisma conținutului pe care îl furnizează: Colecția „Academician Basarab Nicolescu”; Colecția „Leonid Mămăligă”; Colecția „Arhiva «Cenaclului de la Neuilly»”; Colecția „Arhiva «Asociației Hyperion»”; Colecția „Mircea Milcovitch și Maria Mesterou”; Colecția „Andrei Șerban”; Colecția „Paul Barbăneagră”; Colecția „Corneliu Șerban Popa”; Colecția „Vintilă Horia”; Colecția „Cicerone Poghirc”; Colecția „Andrei Codrescu”; Donația „Carmen Firan și Andrei Sângeorzan”;  Colecția „Victor Cupșa”; Donația „Constantza Buzdugan”; Colecția „Bujor Nedelcovici”; Colecția „Cezar Vasiliu”; Donația „Valeriu Veliman”; Colecția „Mircea Eliade”; Colecția „Emil Cioran”; Colecția „Ileana și Romulus Vulpescu”; Donația „Șerban Viorel și Rodica Stănoiu”; Colecția „Academician Dan Berindei”; Colecția „Academician Dinu C. Giurescu”; Donația „Academician Ștefan Ștefănescu”; Donația „Institutul Român/ Biblioteca Română din Freiburg”; Colecția George Banu”; Colecția „Dumitru Milcoveanu”; Colecția „Octav Calleya”; Donația „Horia-Dinu Nicolaescu”; Colecția „Nicolas Adam”; Donația „Ion Deaconescu”; Colecția „Aurora Cornu”; Colecția „Miron Kiropol”; Colecția „Grigore Arbore”; Colecția „Theodor Damian”; Colecția „George Roca”; Colecția „Academia Româno-Americană de Arte și Științe”;   Colecția „Memoria exilului românesc la Televiziunea Română”. Proiectul a luat naștere din necesitatea generării unei viziuni de ansamblu asupra creațiilor spirituale românești, realizate dincolo de hotarele țării în vremea regimului comunist. Unicitatea fondurilor din Muzeu este dată de remarcabila lor diversitate, ușor de observat, mai ales prin prisma domeniilor reprezentate, de la științele umaniste și sociale, teologie și muzică, până la artele spectacolului și cele vizuale, dar și a tipurilor de materiale ce compun fiecare colecție în parte. Vizitând rând pe rând exponatele din muzeu pot fi observate  dedicațiile olografe din cărțile prețioase, manuscrisele și documentele originale din bibliotecile personalităților reprezentate în Muzeu, mii de file de corespondență purtată de scriitori celebri din exil și dezvăluite în premieră publicului din România, dar și unicate de artă vizuală din pictură, sculptură, desen sau gravură. Arhivele aflate în patrimoniul muzeal reprezintă o mărturie solidă, o frescă documentară a activității culturale, științifice și artistice întreprinse de personalități ale exilului românesc, precum și un neprețuit instrument de cercetare pentru toți cei preocupați de creațiile și memoria oamenilor de cultură, stabiliți pe întreg mapamondul în răstimpul monopolizat de comunismul românesc.  Eforturile muzeului vizează așadar, popularizarea operelor semnate de nume sonore ale exilului românesc  care, până în prezent, au circulat aproape o jumătate de secol doar în afara granițelor țării, doar o mică parte fiind editate și traduse în limba română. 

Construit între 1898 și 1907, în mijlocul unui oraș cuprins de febra înnoirilor de la începutul secolului XX, Palatul Mihail se detașează prin detaliile de execuție, ce au distincția unei bijuterii migălos meșteșugite. Sunt reflectate astfel pretențiile și statutul social ale unuia dintre cei mai bogați oameni ai vremii, precum și ambiția și spiritul de concurență care l-au ajutat să facă avere. Astfel că, dacă Ghe. Grigore Cantacuzino, supranumit ”Nababul”, în București și consilierul regal Vălimărescu, pe aceeași stradă, încredințaseră construcția caselor lor faimosului arhitect Albert Galleron, ce proiectase, printre alte edificii importante din Regat, Ateneul Român, Constantin Mihail, nu s-a lăsat mai prejos. A apelat la un alt nume celebru în epocă: Paul Gottereau, arhitectul Casei Regale și autorul Palatului Regal, al Palatului Fundației Universitare ”Carol I”, al Palatului CEC, ș.a. Reflectând tendința dominantă a vremii, aceea a unui eclectism ce îmbina cu succes rigoarea academismului francez cu elemente de baroc târziu, planul construcției prezintă multe similarități cu cel al Palatului Cheverny de pe Valea Loarei, recunoscut ca exemplu de echilibru și eleganță arhitectonică. Detaliile exteriorului, precum ornamentele de pe fațadă, ancadramentele ferestrelor și feroneria balcoanelor, pregătesc ochiul privitorului pentru interiorul cu adevărat grandios. În holul de onoare, în saloanele de primire, precum și în cel de muzică, în sufragerii, dar și în toate celelalte spații, fără destinații mondene, materialele de construcție erau de cea mai bună calitate: marmură de Carrara, cristal de Murano, oglinzi venețiene, feronerie decorativă, mătase de Lyon, stucaturi aurite, piese de mobilier și obiecte de artă, procurate în bună parte de la Viena, prin intermediul bogatei familii Dumba, cu care Constantin Mihail se înrudea de aproape. Dar nu numai aceste etaloane ale luxului impresionează. Trebuie amintite luminatoarele și ferestrele largi, proiectate pentru a oferi spațiului multă lumină naturală, precum și dotările tehnice ce țin de confortul locuinței, excepționale pentru acea perioadă, printre care curentul electric și încălzirea centrală de ”tip roman”, cu conducte amplasate în pereți și podea. Palatul numără 29 de camere (plus depedințe) dintre care cea mai spectaculoasă este Sala Oglinzilor. Inaugurat în 1909 de către cei doi fii, Nicolae și Jean, întrucât Constantin Mihail murise cu un an înainte, Palatul și-a început misiunea de reprezentare, pentru care fusese destinat încă de la început. Jean Mihail era cultivat și avea vederi largi. Studiase Dreptul la Paris, dorind să se dedice unei cariere politice. Fiind un membru marcant al înaltei societăți și făcând parte din cercul restâns al Curții, găzduiește Familia Regală la palat în 1913, cu prilejul inaugurării monumentului ”Asta-i muzica ce-mi place”, intitulat astfel după replica lui Carol I, la auzul loviturilor de tun cu care a debutat Războiul de Independență din 1877. Monumentul a fost distrus imediat după venirea la putere a comuniștilor. Doi ani mai târziu, tot la palat, sunt primiți Regele Ferdinand și Principesa Maria, care împreună cu generalul Averescu făceau o vizită Spitalului Militar din Craiova. În 1936, Jean Mihail, ultimul descendent al familiei, moare, lăsând prin testament întreaga sa avere statului român. Și era vorba de o avere impresionantă, având în vedere că, în perioada crizei economice din 1929-1933 el a girat cu ea o parte din imprumuturile contractate de statul român la bănci din străinătate. Gestul său reflectă un înalt simț civic și un patriotism de cea mai nobilă factură, astfel încât edificiul a rămas în conștiința publică sub numele de Palatul Jean Mihail. La începutul Celui de Al Doilea Război Mondial, când România a adăpostit cu generozitate refugiați polonezi, la palat au fost găzduiți președintele Poloniei, Ignacy Moscicki, împreună cu familia sa și mareșalul Edward Rydz-Śmigly, comandantul-șef al forțelor armate poloneze. Tot aici, în 1940, s-a semnat între România și Bulgaria, Tratatul de la Craiova, privind cedarea Cadrilaterului. Palatul a fost deschis pentru prima oară publicului între 24 și 31 octombrie 1943, cu prilejul ”Săptămânii Olteniei”, eveniment aflat sub patronajul Fundației Culturale Regale și cu prilejul căruia au fost expuse pentru prima dată la Craiova, câteva dintre operele lui Constantin Brâncuși (Cap de băiat, Cap de fată și Sărutul) Între 1945 și 1950, Palatul a devenit sediul ARLUS (Asociația Română pentru Strângerea Legăturilor cu Uniunea Sovietică), apoi al Comitetului Regional al PMR din Oltenia, al cărui secretar era Nicolae Ceaușescu (probabil motive de ordin sentimental l-au determinat ulterior pe acesta, după ce devenise Secretar General al PCR și Președinte RSR, să decidă păstrarea și restaurarea imobilului, după ce fusese grav afectat în timpul cutremurului din 1977). Din 1954, ca urmare a deciziei de înființare a unei colecții de artă, clădirea a fost transferată în patrimoniul Sfatului Popular Orășenesc, devenind sediu al Muzeului de Artă din Craiova. A fost mutată aici o parte din Pinacoteca ”Alexandru și Aristia Aman”, cuprinzând pe lângă bibliotecă, piese de mobilier și tablouri de școală olandeză, flamandă, italiană și franceză din perioada sec. XVII-XiX, pictură și grafică de Theodor Aman, artă decorativă românească și străină. Patrimoniul acesteia se îmbunătățise în perioada interbelică prin achiziții făcute de primăria orașului și prin donațiile făcute de marile familii boierești din Craiova: Mihail, Romanescu, Cornetti, Glogoveanu, ș.a. Achizițiile au continuat în perioada postbelică și au fost efectuate transferuri de la Muzeul Național de Artă și din fondurile centrale ale statului. În prezent, patrimoniul Muzeului este constituit din peste 8000 de lucrări de artă europeană și românească. Sunt cuprinse cele mai ilustre nume ale picturii și sculpturii românești: Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Nicolae Tonitza, Ștefan Luchian, Gheorghe Petrașcu, Theodor Pallady, Eustațiu Stoenescu, Ion Țuculescu, Gheorge Anghel, Dimitrie Paciurea. Cele mai valoroase dintre piesele deținute de muzeu sunt șase dintre lucrările titanului artei moderne universale, Constantin Brâncuși: Vitellius, Cap de fată, Cap de băiat, Fragment de tors, Domnișoara Pogany și Sărutul.

Expoziţia "Henri Coandă" funcţionează în vechea clădire a primăriei, organizată de Asociaţia Română de Propagandă şi Istoria Aeronauticii-Filiala Craiova. Aici, există două săli dedicate memoriei marelui savant, unde sunt expuse materiale legate de copilăria sa, care s-a petrecut, în parte, la Perişor. În faţa muzeului a fost amplasat un bust din bronz al lui Henri Coandă. Tot în curtea muzeului a fost amplasat şi un avion IAR - 93, unul dintre primele aparate româneşti la realizarea căruia a contribuit savantul român. Muzeul prezintă într-o încăpere diverse bunuri culturale etnografice. Se poate vizita la cerere. Sursa: ghidulmuzeelor.cimec.ro

Casa Băniei, monument de arhitectură medievală şi cea mai veche construcţie civilă din Craiova, a fost zidită la sfârşitul secolului al XV-lea de boierii Craioveşti, iar în anul 1699 a fost reconstruită de domnitorul martir, Constantin Brâncoveanu. Din construcţia iniţială a Craioveştilor se mai păstrează doar o parte a pivniţelor. În vâltoarea istoriei, vechea ctitorie a fost incendiată de nenumărate ori, a trecut în stăpâniri şi administrări diferite şi a "suferit", după nevoi, transformări, adaosuri şi suprimări arhitecturale. Astfel, în perioada 1718 - 1739, Casa Băniei devine sediul administraţiei austriece, care o fortifică pentru apărare. În 1750, clădirea este cedată de domnitorul Grigore Ghica Episcopiei Râmnicului. Din 1850, clădirea devine sediu pentru diverse instituţii ale oraşului: Tribunalul Craiovei, Liceul Fraţii Buzeşti, Seminarul local, Arhivele Statului. Din anul 1933, clădirea va adăposti Muzeul Olteniei până în 1948, când trece în folosinţa Mitropoliei Olteniei. Din anul 1966, vechiul monument de arhitectură brâncovenească găzduieşte Secţia de Etnografie a Muzeului Olteniei. Sectia de Etnografie organizează: expoziţii pemanente şi temporare cuprinzând valori documentar-etnografice, de artă tradiţională şi contemporană din patrimoniul propriu sau aparţinând altor instituţii; sesiuni de comunicări, simpozioane, întâlniri cu specialişti în domeniu, lansări de carte, proiecţii de filme etnografice şi alte acţiuni para şi metamuzeale. Secţia de Etnografie oferă publicului: informaţii de specialitate, bibliografii asupra modelelor si valorilor culturii si artelor traditionale; publicaţii de specialitate editate de muzeu cu specific etno-folcloric, printre care anuarul Oltenia, Studii şi comunicări, Etnografie, precum şi alte materiale de popularizare: pliante informative, ghiduri, vederi etc.; obiecte de arta traditionala contemporana (ceramica, icoane, tesaturi, oua incondeiate, instrumente muzica etc.) si obiecte de arta traditonala, spre vanzare, prin magazinul "La carul cu oale".

Scurt istoric al Secţiei de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei În secolele XVII-XIX în spaţiul în care se găseşte în momentul de faţă clădirea secţiei de Istorie-Arheologie a Muzeului Olteniei exista un izvor de la care se aprovizionau sacagii cu apă potabilă şi pe care o distribuiau contra cost în zona istorică a Craiovei. Terenul aparţinea Bisericii Maica Precistă din Dud, astăzi Madona Dudu. Tot pe acest teren se afla o parte dintr-un codru străvechi, din care se mai păstrează o mică porţiune, în actualul parc Mihai Bravu. Spaţiul aparţinea şi mahalalei Brânduşa, de care era despărţit printr-un pârâu, ce făcea legătura între pârâul din Valea Vlăicii şi unul din braţele Jiului de altă dată. În faţa actualei clădiri era un podeţ de lemn care făcea legătura cu mahalaua Dorobănţia unde locuiau dorobanţii, cei care apărau ordinea în Craiova şi aveau şi atribuţii militare. La sfârşitul sec. al XIX-lea în condiţiile donaţiei făcute fundaţiei Madona Dudu de un oarecare Preda s-a pus problema construirii unui ospiciu de către municipalitate. În aceste condiţii proiectul viitoarei clădiri cuprindea o curte interioară închisă şi ferestrele zăbrelite la o înălţime mai mare decât la clădirile obişnuite. Conducerea oraşului Craiova, care primise prin donaţie acest teren, a socotit că amplasarea unui asemenea spital este neadecvată, fiind prea aproape de centrul oraşului. Ca atare, noua clădire a spitalului s-a construit în afara Craiovei pe atunci. Cu fonduri de la Ministerul Învăţământului şi Cultelor, precum şi de la Primăria Craiovei, la începutul secolului XX a început construcţia actualului sediu. Construcţia clădirii secţiei de Istorie şi Arheologie a Muzeului Olteniei, după planurile arhitectului Fr. Billek, a fost încheiată în anul 1906 şi inaugurată în toamna aceluiaşi an, cu prilejul jubileului a 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, având ca funcţionalitate o şcoală primară de băieţi şi de fete. În acest spaţiu au fost adăpostiţi mulţi copii orfani care învăţau şi o meserie. Cu fondurile proprii obţinute prin diverse mijloace: obiecte de artizanat lucrate de elevi şi vândute de Comitetul Doamnelor Craiovene la marile sărbători de peste an, se asigura hrana multor elevi săraci, totul patronat de preoţii slujitori ai Bisericii Madona Dudu. În noiembrie 1940 clădirea a fost grav afectată de cutremurul de atunci, activitatea şcolară fiind transferată pentru o perioadă până la reconsolidarea clădirii. În anul 1948 au fost desfiinţate de către regimul comunist fundaţiile religioase şi şcolile particulare. Prin urmare, la intervenţia directă a viitorului academician C.S. Nicolăescu-Plopşor şi a colegului său de şcoală – Ştefan Voitec, pe atunci ministru al învăţământului, clădirea a fost acordată Muzeului Olteniei. Aici au figurat iniţial pentru un timp şi Arhivele Statului şi toate muzeele din Craiova. Foto: Cătălin Vânturici

Istoricul secţiei Inaugurată la 2 decembrie 1923 sub denumirea de "Muzeul de Istorie Naturală al Craiovei", de către membrii Cercului Ştiinţific Craiovean condus de profesorul de ştiinţe naturale Marin Demetrescu, a devenit secţie a Muzeului Regional al Olteniei, în anul 1928. La 13 mai 1928 s-a hotarât ca Muzeul de Istorie Naturală al Craiovei care, în anul 1927 a primit spre administrare şi colecţiile Muzeului de Etnografie şi Antichităţi al judeţului Dolj, să-şi "mărginească aria de explorare la ţinutul oltean" (Vincenz, 1928) şi să funcţioneze sub denumirea de Muzeul Regional al Olteniei, sub conducerea profesorului Marin Demetrescu. Secţia de Ştiinţele Naturii a funcţionat iniţial în clădirea Prefecturii; între anii 1934 - 1948 s-a mutat în actualul sediu al Secţiei de Etnografie, iar între anii 1949 - 1975 a funcţionat în actualul sediu al Secţiei de Arheologie - Istorie. În această perioadă, patrimoniul Secţiei de Ştiinţele Naturii a fost dat spre vizitare publicului sub diferite forme de expunere pâna în anul 1963, când s-a dat în circuit expozitia de bază, amenajată la parterul clădirii din strada Madona Dudu nr. 44, realizată după un proiect tematic întocmit de profesorul dr. Ioan Firu. Această expoziţie a fost desfiinţată în anul 1975 pentru extinderea expoziţiei de bază a Secţiei de Istorie - Arheologie. Între anii 1975 - 1986, din lipsa unui spaţiu adecvat, activitatea expoziţională a Secţiei de Ştiinţele Naturii a încetat, continuând activitatea de completare şi diversificare, evidenta şi valorificare ştiinţifică a patrimoniului. Noua campanie expozitională a început la 13 martie 1986, la parterul clădirii din strada Popa Sapca nr. 8 unde funcţioneaza şi în prezent, când au fost date în circuit de vizitare două expoziţii temporare: "Fluturii - petale zburătoare" si "Din lumea animalelor". Cele două expoziţii, au fost urmate periodic de zeci de expoziţii temporare care au avut darul de a rula valorosul patrimoniu, îmbogăţit şi diversificat de-a lungul anilor cu piese muzeale rezultate în urma activităţii de cercetare a muzeografilor. Anual au fost realizate cel puţin patru expoziţii temporare la sediul Secţiei, unele dintre ele fiind itinerate la alte muzee din ţară (Drobeta Turnu Severin, Timişoara, Târgu Mureş, Brăila, Curtea de Argeş, Suceava, Bacău, Bârlad, Bistriţa Năsăud etc). La 18 septembrie 2008, s-a vernisat expoziţia de bază de la etajul I, amenajată în urma implementării proiectului "Creşterea atractivităţii turistice a municipiului Craiova şi a judeţului Dolj prin amenajarea expoziţiei de bază de la etajul I - Secţia de Ştiinţele Naturii a Muzeului Olteniei Craiova", depus la 16 decembrie 2002, în cadrul Programului PHARE 2001 Coeziune Economica si Sociala - Schema de finanţare nerambursabilă pentru proiecte de infrastructură mica, de către C.J. Dolj, în parteneriat cu Muzeul Olteniei - Secţia de Ştiinţele Naturii (foto 1-3). La 22 februarie 2012 a fost introdusă în circuitul expoziţional şi expoziţia de bază de paleontologie “Oltenia – Terra fossilis”, amenajată la parterul imobilului din str. Popa Şapcă nr. 8. De asemenea, în același an s-a finalizat amenajarea spațiului expozițional al secției prin realizarea expoziției permanente Universul și Sistemul nostru Solar, vernisată la 4 decembrie, prilej cu care s-a inaugurat Planetarium, în cele două săli de la etajul II al imobilului. Foto: Bogdan Dănescu

Începuturi… Preocupările pentru teatru în Craiova sunt vechi, începuturile situându-se în spectacolele folclorice, în jocul păpuşarilor şi jocul cu umbre, în spectacolele trupelor ambulante şi ale circarilor. Documentar, este semnalată apariţia „teatrului de improvizaţii“ în 1596, în „Cronica domniei lui Mihai Viteazu“ (vezi arhivele Olteniei), ajuns aici datorită relaţiilor comerciale pe care Craiova le avea stabilite cu Viena, Veneţia, Triest, Lipsca (Leipzig), Ţarigrad, Petersburg şi Breslau (Bratislava). La 1811, în „Istoria Craiovei“ (Ed. Scrisul Românesc, Craiova, 1977) este notată prezenţa „bufonadelor italiene“ şi a unei trupe germane care, în 1830, prezenta la Craiova două comedii de Kotzebue – „Kaiser Claudius“ şi „Das Lustpiel am Fenster“. Mai aflăm şi că „cinstita ocârmuire a judeţului Dolj“ era solicitată să autorizeze, în 1840, trupa de teatru condusă de Valéry şi Theodore Gaffrey, „de a juca bucăţi teatrale în zilele în care nu vor fi cluburi care bucăţi vor fi conforme cu bunele moravuri şi religia“. În ceea ce priveşte opera, „în 1837, societatea germană teatrală a prezentat aici «Puritanii», mare dramă în trei acte de Romani, muzica de Bellini“, (acest prim spectacol de operă prezentat la Craiova a avut loc la doar un an de la premiera absolută de la Paris), iar compozitorul George Simonis atestă că la Craiova au fost cântate fragmente din operele „Norma“ de Bellini şi „Roberto il Diavolo“ de Meyerbeer, partiturile, aflate în posesia familiei sale, purtând înscrisul „cântatu la Triatru din Kraiova, în 1844, cu domnul Kapelmaistru Simonis“. 1850 reprezintă anul în care au fost puse bazele unui teatru permanent, de către Costache Caragiale şi Costache Mihăileanu, cu sprijinul lui Pera Opran Filişeanu şi a cărturarului Gheorghe Chiţu – ziua de 29 iunie 1850 fiind notată în analele Craiovei ca zi inaugurală a Teatrului Naţional (primele reprezentaţii au avut loc în sala Liceului, apoi într-un teatru construit din lemn – pereţi dubli, umpluţi cu pământ). Repertoriul primei stagiuni a fost axat pe vodeviluri: „Muza de la Burdujeni“ de Costache Negruzzi, „Nuntă ţărănească“ de Vasile Alecsandri, „Logofătul satului“ de I. Dumitrescu, „Carantina“ de Costache Negruzzi ş.a. Perioada Teodorini În stagiunea 1853-1854, conducerea teatrului a fost preluată de Pera Opran, pentru ca în 1854 să o predea lui Theodor Teodorini. Începutul directoratului acestuia este marcat de pierderea teatrului, care arde într-un incendiu în noaptea Anului Nou. În mai 1856 este inaugurat Teatrul Naţional, construit în stil neoclasic, pe strada Justiţiei. Theodor Teodorini moare în 1873, lăsând în urmă o bogată zestre artistică: „un nou local de teatru, un inventar repertorial cu 325 de lucrări (precumpănitoare fiind prezenţa lucrărilor originale)“. La conducerea teatrului urmează Maria Teodorini – soţia lui Th. Teodorini – care începe prin a se ocupa de „întărirea trupei“. Îi angajează pe Profira şi Ion Fărcăşanu, Aristizza Romanescu (fiica Paulinei Stavrescu, sora Mariei Teodorini), Clotilde Ademolo, Aron Bobescu, Al. Manu şi Mia Teodorescu, Ion Livescu şi Al. Demetrescu Dan. În 1887, „ajutată de fiica sa Elena Teodorini a restaurat localul teatrului, introducând şi lumina electrică, care pe atunci nu exista în Craiova, şi la 15 ianuarie 1888 s’a deschis stagiunea într-un teatru aproape nou“. Adevăratul spectacol de inaugurare a Teatrului craiovean, consemnat în „Istoria Teatrului Naţional din Craiova“ (Ed. Aius, Craiova, 2000), a avut loc în toamna anului 1889, cu un concert susţinut de Elena Teodorini, urmat de alte spectacole în care aceasta a apărut alături de mezzosoprana Concetta Zanchi, tenorul Serafino Zanchi del Falco, baritonul Enrico Broggi şi solişti craioveni. Pentru spectacolul muzical craiovean, cel mai important moment al sfârşitului de secol XIX a fost formarea de către Maria Teodorini a „Societăţii dramatice“, constituită conform „cu dispoziţiunile legii teatrului“ (legea teatrelor apare în 1877 şi se aplică la Craiova abia în 1889). În prima stagiune a „Societăţii dramatice“, comitetul acesteia hotărăşte înfiinţarea unei trupe de operetă, iar secţia de operetă a fost instituţionalizată în Craiova în stagiunea 1889-1890. La sfârşitul secolului al XIX-lea, la Craiova activa una dintre cele mai bune trupe de operetă din ţară, printre protagonişti numărându-se Aron Bobescu, Irina Vlădaia, Eliza Odeseanu, Iosefina Găluşcă, Profira Fărcăşanu, Ion Băjenaru, Nicu Poenaru, Ion Fărcăşanu, Al. Nanu şi Ion Vasiliu. Aceştia au fost ani deosebit de rodnici pentru teatrul craiovean. Preocuparea familiei Teodorini pentru destinele acestuia a fost demonstrată şi de crearea unei orchestre proprii şi de angajarea de dirijori şi compozitori ai vremii la conducerea acesteia: vorbim aici despre Eduard Wachmann, Alexandru Flechtenmacher, Ion Andrei Wachmann, Carl Theodor Wagner şi întreaga familie Bobescu. Muzicologul Viorel Cosma, într-un articol publicat în ziarul „Înainte“, la 27 martie 1973, sublinia rolul deţinut de Craiova în peisajul muzical al României: „Pentru mine, oraşul Craiova rămâne în continuare leagănul operetei clasice româneşti, centrul artistic de mare tradiţie al teatrului nostru liric, strălucit ilustrat odinioară de trupele lui Teodorini şi Al. Bobescu“. În „Istoria Teatrului Naţional din Craiova“ se specifică existenţa, în 1890, „a două formaţii distincte de operetă, lucru nemaiîntâlnit în alt teatru al ţării, conduse de Al. G. P. Marinescu şi A. Bobescu“. De la înfiinţarea trupei de operetă (stabile) în 1889, la Teatrul Naţional se recurge la alternanţa spectacolelor de dramă şi comedie cu cele de operă şi operetă, iar începând cu stagiunea 1894-1895, spectacolul de teatru primează asupra celui muzical în Craiova, odată cu introducerea dramei şi tragediei de către actorul, poetul şi dramaturgul Ioan I. Livescu. Comedia originală românească, cea străină (tradusă şi adaptată), cupletele şi vodevilurile continuau să fie jucate cu succes, completând repertoriul de factură dramatică. De la începutul secolului XX până în prezent… În primii ani ai secolului XX, la Craiova au loc spectacole itinerante (reprezentaţii de operă şi operetă) a unor „mari ansambluri şi individualităţi teatrale europene“. Odată cu venirea la conducerea teatrului craiovean a tenorului Grigore Gabrielescu, în 1904, prin Craiova se perindă o serie de nume de rezonanţă ale scenelor lirice şi dramatice europene: Georges Courtois, Sarah Bernahardt, Paulina Giovanni, Rafael Punza, Adolfo Sterngola, Salvatore Sciaretti. În acelaşi timp, titluri importante ale repertoriului de teatru şi operă sunt aduse în faţa privilegiatului public craiovean: „Ernani“, „Un Ballo in maschera“, „Rigoletto“, „La Traviata“, „Il Trovatore“, „Aida“ – de G. Verdi, „Gioconda“ de A. Ponchielli, „Faust“ de Ch. Gounod, „I Pagliacci“ de R. Leoncavallo, „Cavalleria rusticana“ de P. Mascagni, „Lucia di Lammermoor“ de G. Donizetti, „Carmen“ de G. Bizet şi „Tosca“ de G. Puccini. Teatrul Naţional din Craiova, ce a purtat numele lui Theodor Teodorini până în 1889, arde în august 1927 într-un incendiu. În perioada 1927-1932 funcţionează în clădirea cinematografului „Modern“, pe frontispiciul acestuia apărând înscris „Teatru Cinema Modern“. În Craiova, între anii 1893 şi 1895 a fost ridicată clădirea Liceului Carol I, în stilul academismului francez – cu elemente neoclasice, cu rotondă principală ritmată prin coloane corintice. Colţul cu rotondă a fost supraînălţat, păstrându-se aspectul iniţial, prin adăugarea unui nou etaj, între anii 1923 şi 1927. Clădirea include o superbă sală de spectacole, în stil italian. Aici şi-a desfăşurat activitatea Naţionalul, între 1933 şi 1973. La rândul ei, clădirea Liceului Carol I a suportat în 1930 un incendiu, fiind refăcută ulterior de arhitectul italian Giovanni Battista Peresutti. Criza economică a anilor ’30 şi manevrele politicienilor au închis Teatrul Naţional, actul reînfiinţării acestuia fiind semnat în 1942. În „Istoria Craiovei“ sunt însemnate spectacolele de după 1950, aduse pe scenă în urma colaborării instituţiilor de cultură existente: Filarmonica, Teatrul Naţional, Ansamblul artistic „Nicolae Bălcescu“, Școala populară de artă, dar şi de către unele formaţii de amatori: „Vânzătorul de păsări“ de Carl Zeller, „Ana Lugojana“ de Filaret Barbu, „Văduva veselă“ de Franz Lehár, „Crai Nou“ de Ciprian Porumbescu şi „Voievodul ţiganilor“ de Johann Strauss (fiul). La 1 ianuarie 1972, se înfiinţează „Secţia de operetă“, pe lângă Filarmonica de Stat „Oltenia“, prima stagiune deschizându-se cu premiera operetei „Sânge vienez“ de Johann Strauss (fiul). Începând cu anul 1974, se poate vorbi despre o activitate structurată pe trei domenii, pe lângă opere şi operete înscriindu-se pentru prima dată în repertoriu un spectacol muzical pentru copii, „Cocoşelul neascultător“, poveste de Ion Luchian pe muzica compozitorului craiovean Constantin Ungureanu. Pe 28 mai 1979, Comitetul Executiv al Consiliului Popular al judeţului Dolj emite Decizia nr. 264, conform căreia începând cu 1 iunie 1979 se înfiinţează Teatrul Liric Craiova. Scena lirică iese astfel de sub tutela Filarmonicii „Oltenia“, care a găzduit-o timp de 7 stagiuni, cu sacrificiile de rigoare (o activitate dublă a corului şi orchestrei filarmonice, a dirijorului Teodor Costin şi a maestrului de cor Alexandru Racu). Datorită mutării accentului pe genul operei în repertoriul liricului craiovean, începută de Modest Cichirdan şi preluată de Emil Maxim, care încearcă să impună şi spectacolul de balet de-sine-stătător, acesta din urmă face demersurile necesare şi, pe 23 septembrie 1996, prin Hotărârea nr. 36, Consiliul Judeţean Dolj, cu avizul comisiei de specialitate, aprobă schimbarea denumirii Teatrului Liric Craiova în cea de Teatrul de Operă şi Operetă Craiova. Pe 9 octombrie 2002, Consiliul Local al Municipiului Craiova, sub a cărui tutelă fiinţează acest teatru, a emis Hotărârea nr. 208, prin care a fost acceptată schimbarea denumirii Teatrului de Operă şi Operetă Craiova în cea de Teatrul Liric „Elena Teodorini“. Recent, conducerea instituţiei a cerut schimbarea titulaturii din Teatrul Liric „Elena Teodorini“ în cea de OPERA ROMÂNĂ CRAIOVA, această intervenţie fiind justificată prin însăşi ponderea pe care spectacolele de operă o au în actualul repertoriu, iar Consiliul Local al Municipiului Craiova şi-a dat acordul, prin Hotărârea nr. 763 din 28 noiembrie 2013. Sursa: http://www.operacraiova.ro/ro/istoric/

Palatul Marincu adăpostește Muzeul de Artă si Etnografie din Calafat. A fost construit între anii 1905-1907 de către Ştefan Marincu, în amintirea fiicei sale Marioara Marincu după planurile arhitectului Paul Gottereau, iar lucrările au fost supravegheate de arhitectul Constantin Rogalski. Decoratiunile exterioare și interioare, au fost realizate de inginerul constructor Pietro Adotti. Ca stil arhitectonic, palatul recent reabilitat (2001-2002) aparține neo-clasicismului francez cu accente de baroc și roccoco și cu influențe ale arhitecturii românești de la începutul secolului al XX-lea. Edificiul a fost introdus în Patrimoniul Național, pe Lista Monumentelor Istorice, în anul 2003. Adăposteşte colecţii şi lucrări ale unor mari artişti plastici români, pânze de Nicolae Grigorescu, Henri Catargi sau Theodor Pallady și sculpturi de Ion Irimescu, Nicu Enea, George Demetrescu Mirea. În colecția de artă populară a muzeului sunt incluse obiecte de port, chilimuri, împletituri, unelte și obiecte de uz casnic. În septembrie 2012 s-a inaugurat și o secție de istorie a Calafatului, realizată cu sprijinul important al familiei Florentza și Ilie Marincu, descendenți ai familiei care a ctitorit acest palat, și care a mai făcut importante donații muzeului, între care pianul de concert și candelabrul din Marea Sală a Oglinzilor. Sursa: www.monumenteoltenia.ro Sursa foto: www.monumenteoltenia.ro

Scoala „Cornetti” a fost prima instituţie de învăţământ muzical craiovean, inaugurată, în toamna anului 1911, prin punerea în valoare a generoasei donaţii făcute de familia Elefterie Crăciun-Cornetti si Elena Cornetti, născută Zissi. Povestea începe la cumpăna dintre două secole, cu doi oameni hotărâţi care au avut un gând frumos: să facă în urbea Craiovei o scoală de muzică. Elena si Elefterie Cornetti, nostalgici ai mecenatului de mare epocă, amintind de amploarea si însemnătatea inaugurală a unor danii domnesti, si-au lăsat întreaga avere Primăriei orasului pentru ca aceasta să întemeieze o instituţie de învăţământ muzical, cum, la vremea aceea mai existau doar la Bucuresti si Iasi. În toamna lui 1911, Scoala de muzică „Elefterie si Elena Cornetti, născută Zissi” îşi deschide, în cadru festiv, porţile. Pornind cu numai sase clase si câţiva profesori inimosi, Scoala si-a extins de-a lungul timpului sfera de activitate, incluzând artele plastice, teatrul, coregrafia, fotografia si cinematografia. Numărul claselor si numărul elevilor a crescut constant încât astăzi peste 400 de elevi îsi desăvârsesc educaţia artistică în cadrul Scolii „Cornetti”. Şcoala „Cornetti” iniţiează şi desfăşoară programe de învăţământ în domeniul educaţiei permanente, culturii tradiţionale şi al creaţiei populare urmărind cu consecvenţă: – stimularea creativităţii şi a talentului; – cultivarea valorilor clasice, a autenticităţii creaţiei populare contemporane precum şi artei interpretative neprofesioniste în: muzică vocală şi instrumentală, coregrafie (dans clasic şi dansuri populare), teatru (actorie), arte vizuale (grafică, pictură, artă cinematografică); – dezvoltarea schimburilor culturale pe plan judeţean, naţional şi internaţional; – conservarea, valorificarea şi transmiterea valorilor morale, artistice şi tehnice ale comunităţii locale, precum şi ale patrimoniului cultural naţional şi universal.

Teatrul de vară